Capitolul 99: Când unul vrea mai des: decalajul de dorință și orgasmul

În aproape fiecare cuplu, unul își dorește sex mai des decât celălalt. Uneori diferența e mică și se negociază ușor. Alteori e mare și devine o rană deschisă: unul se simte respins, celălalt se simte presat. Iar în mijlocul acestei tensiuni, orgasmul femeii suferă adesea, indiferent dacă ea e cea care vrea mai mult sau mai puțin.

Diferența de dorință e normală

Sexologii numesc fenomenul discrepanța dorinței sexuale. Este una dintre cele mai frecvente probleme pentru care cuplurile caută terapie. Și e important de spus de la început: diferența de dorință nu e o boală. Doi oameni diferiți au ritmuri diferite, influențate de hormoni, stres, sănătate, vârstă, personalitate, istorie.

Stereotipul spune că bărbatul vrea mai des. În realitate, în multe cupluri femeia e cea cu dorința mai mare. Am scris pe larg despre discrepanța dorinței sexuale în cartea despre multiorgasm.

Cum afectează orgasmul

Când ea vrea mai puțin. Femeia care acceptă sex fără să-și dorească are mai puține șanse să ajungă la orgasm. Excitația pornește greu, mintea e în altă parte, corpul nu colaborează. Iar fiecare experiență fără plăcere scade și mai mult dorința. Se creează un cerc: mai puțină plăcere, mai puțină dorință, mai mult sex acceptat „ca să nu se supere”, și mai puțină plăcere.

Când ea vrea mai mult. Femeia cu dorința mai mare se simte adesea respinsă. Fiecare refuz e trăit ca o rană la stima de sine. Când sexul în sfârșit are loc, presiunea de a „profita” sau frica de a fi din nou refuzată pot bloca orgasmul. Unele femei încetează să mai inițieze și trăiesc o frustrare tăcută.

Când apare presiunea. În ambele situații, sexul devine un câmp de negociere. Iar negocierea nu se potrivește cu abandonul de care are nevoie orgasmul.

Când diferența e nouă

O discrepanță care apare brusc, după ani de echilibru, merită o privire atentă. Poate fi un semn de oboseală cronică, de depresie, de schimbări hormonale, de efecte ale medicamentelor. Poate fi și un semn relațional: furie nespusă, distanță emoțională, o criză pe care niciunul nu a numit-o.

În astfel de cazuri, a discuta doar frecvența sexului înseamnă a discuta simptomul. Întrebarea mai utilă este: ce s-a schimbat în viața noastră și în relația noastră? Am descris acest tip de investigație în capitolul despre anorgasmia secundară, iar logica e aceeași.

Ce nu funcționează

Sexul din obligație, pe termen lung. Pe moment, poate liniști partenerul. În timp, erodează dorința și plăcerea femeii. Studiile lui Amy Muise au arătat că motivațiile de evitare, adică sexul făcut ca să eviți un conflict sau o dezamăgire, sunt asociate cu satisfacție mai mică.

Presiunea, insistența, reproșurile. Ele cresc frâna, nu accelerația. Am vorbit despre modelul controlului dual.

Evitarea totală a atingerii. Unele persoane cu dorința mai mică evită orice atingere, de teamă că va duce la sex. Rezultatul: dispare tandrețea, nu doar sexul.

Ținerea socotelii. „De câte ori luna asta?” transformă intimitatea în contabilitate.

Ce funcționează

Separarea tandreței de sex. Atingeri, îmbrățișări, săruturi care nu trebuie să ducă nicăieri. Cuplurile care păstrează tandrețea fără scop reduc anxietatea persoanei cu dorință mai mică și hrănesc nevoia de apropiere a celeilalte.

Dorința receptivă. Cum am arătat în capitolul despre preludiu, multe femei nu au dorință spontană, dar pot avea dorință care apare pe drum. A accepta să începi, cu libertatea de a te opri, e diferit de a accepta sex din obligație.

Meniul. Nu orice întâlnire intimă trebuie să fie „completă”. Uneori, un masaj. Uneori, doar el, cu ea alături. Uneori, doar ea. Uneori, totul.

Motivațiile de apropiere. Muise a arătat că atunci când oamenii fac sex din dorința de a fi aproape, de a oferi plăcere, de a se conecta, satisfacția crește pentru amândoi.

Investigarea cauzelor. O scădere bruscă a dorinței poate avea cauze medicale, hormonale, emoționale sau relaționale. Merită explorate.

Un exercițiu pentru acasă

Fiecare dintre voi notează, separat, pe o scară de la unu la zece, cât de mult și-ar dori sex în săptămâna care urmează și ce fel de intimitate. Apoi comparați, fără judecată.

Discutați nu despre cine are dreptate, ci despre ce ar face ca săptămâna să fie bună pentru amândoi. Poate două seri de tandrețe fără presiune și o seară de sex dorit de amândoi. Poate o seară în care cel cu dorința mai mare primește plăcere, iar celălalt doar îl ține în brațe. Ideea e să treceți de la luptă la colaborare.

Ce poate face partenerul

Dacă ești partenerul cu dorința mai mare: primește un „nu” fără să te retragi rece. Spune „bine, vino să te țin în brațe”. Arată-i că o dorești și în afara sexului. Dacă ești partenerul cu dorința mai mică: nu respinge persoana odată cu propunerea. Spune „nu în seara asta, dar te iubesc” și, eventual, „ce zici de mâine dimineață?”. Ambii pot învăța să protejeze sentimentul celuilalt.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un cuplu de patruzeci de ani. El ar vrea sex de trei ori pe săptămână, ea o dată la două săptămâni. Când acceptă, ea nu ajunge la orgasm. El se simte respins, ea se simte vinovată.

Primul pas e să oprim calculul. Le propun două luni fără sex obligatoriu, dar cu atingere zilnică fără scop. El e sceptic. Ea e ușurată.

După o lună, ea inițiază, prima dată după doi ani. Are orgasm. Îmi spune: „Nu aveam nevoie de mai puțin sex. Aveam nevoie să nu mai fie o datorie.”

Întrebări pentru voi

Cine dintre voi își dorește mai des și cum vă simțiți fiecare cu asta? Ce poveste vă spuneți despre refuz? Ce forme de intimitate fără scop ați putea adăuga?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Diferența de dorință e normală în cupluri, iar femeia nu e întotdeauna cea cu dorința mai mică. Ea afectează orgasmul prin sex acceptat din obligație, frica de respingere și presiune. Nu ajută sexul din datorie, insistența, evitarea atingerii și socoteala. Ajută separarea tandreței de sex, dorința receptivă, un meniu variat de intimitate și motivațiile de apropiere.