Capitolul 95: Preludiul nu e un preambul: excitația ca parte a sexului

Cuvântul „preludiu” spune deja o poveste. Sugerează că e ceva dinainte: o introducere, o pregătire, o etapă de trecut până la „sexul adevărat”. Pentru foarte multe femei, însă, ceea ce numim preludiu nu e drumul spre plăcere. Este chiar plăcerea. Uneori, singura.

Problema cu un cuvânt

În capitolul despre scenariile sexuale am arătat cum scenariul dominant pune penetrarea în centru. În acest scenariu, sărutul, atingerea, sexul oral sau manual sunt doar „încălzire”. Rolul lor e să pregătească femeia pentru act.

Dar anatomia spune altceva. Majoritatea femeilor ajung la orgasm prin stimularea clitorisului, nu prin penetrare. Iar stimularea clitorisului se întâmplă, de cele mai multe ori, exact în ce numim preludiu. Deci, pentru multe femei, „preludiul” e, de fapt, sexul principal.

Mulți sexologi preferă astăzi să nu mai vorbească despre preludiu, ci despre sex fără penetrare sau, simplu, despre sex, cu toate formele lui egale ca valoare.

Ce face corpul în primele minute

Excitația femeii are nevoie de timp. Am descris în prima parte a cărții ce se întâmplă: fluxul de sânge spre zona genitală crește, clitorisul și bulbii vestibulari se umplu, lubrifierea începe, vaginul se lungește și se lărgește, iar uterul se ridică. Toate acestea durează.

Când penetrarea începe prea devreme, corpul nu e pregătit. Poate apărea disconfort, uscăciune, chiar durere. Iar excitația, întreruptă, se recuperează greu.

Dorința care vine pe drum

Sexologa Rosemary Basson a propus un model care a schimbat felul în care înțelegem dorința feminină. În relațiile de lungă durată, multe femei nu încep sexul cu o dorință spontană puternică. Încep dintr-o stare de neutralitate, deschise la apropiere. Dorința apare pe drum, ca răspuns la atingere, la apropiere, la excitație. Am scris despre acest model în capitolul despre modelul circular al lui Basson.

Asta are o consecință practică imensă: dacă drumul e prea scurt, dorința nu apucă să apară. Femeia ajunge la penetrare fără să fi dorit-o cu adevărat. Iar fără dorință și excitație, orgasmul e puțin probabil.

Preludiul pentru el

Un lucru mai puțin spus: preludiul lung nu e doar pentru ea. Mulți bărbați descoperă că o excitație construită încet le aduce un control mai bun al ejaculării, o erecție mai stabilă și un orgasm mai intens. Grăbirea spre penetrare e adesea un obicei, nu o nevoie. Iar pentru bărbații care se tem de pierderea erecției, ideea că sexul nu depinde doar de penetrare poate fi o mare eliberare.

Cât timp?

Nu există o cifră magică. Unele femei au nevoie de câteva minute, altele de o jumătate de oră sau mai mult. Ce contează e ca ritmul să fie al ei, nu al ceasului sau al partenerului. Un semn bun: excitația ei e evidentă, iar ea însăși vrea să meargă mai departe.

Ce înseamnă un preludiu bogat

Nu doar zona genitală. Gâtul, urechile, spatele, interiorul coapselor, sânii. Corpul întreg poate fi erotic. Am scris despre sânii în răspunsul sexual.

Tachinarea. Apropierea de zona genitală, apoi îndepărtarea. Anticiparea crește excitația.

Sărutul. Pare banal, dar multe femei spun că sărutul profund e unul dintre cele mai puternice declanșatoare ale excitației. Cuplurile de lungă durată sărută adesea mai puțin decât la început.

Cuvintele. Ce îi spui, cum o privești, ce îi șoptești.

Preludiul care începe dimineața. Esther Perel și alții vorbesc despre ideea că preludiul pentru seara de azi începe cu mesajul de la prânz, cu privirea de la micul dejun, cu gestul de tandrețe din bucătărie.

Un exercițiu pentru acasă

Propuneți-vă o întâlnire intimă în care penetrarea e „interzisă”. Totul e permis, mai puțin ea. Acordați-vă cel puțin o jumătate de oră. Explorați corpul întreg, sărutați-vă mult, folosiți mâinile, gura, cuvintele.

Multe cupluri descoperă două lucruri. Primul: femeia ajunge la orgasm mai ușor decât de obicei, uneori chiar de mai multe ori. Al doilea: bărbatul descoperă o plăcere nouă, aceea de a nu avea un scop. Unii spun că a fost cel mai bun sex din ultimii ani. Exercițiul seamănă cu ce Masters și Johnson numeau sensate focus, despre care am scris în cartea despre multiorgasm.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate renunța la ideea de „încălzire” și poate trata fiecare minut ca pe un minut de sex. Poate observa semnele excitației ei în loc să urmărească ceasul. Poate întreba: „Vrei să continui așa sau vrei mai mult?” Și poate descoperi că, pentru el însuși, un ritm mai lent aduce o excitație mai bogată și un control mai bun.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un cuplu tânăr vine pentru că ea „nu se umezește” și are dureri la penetrare. Au fost la ginecolog, totul e în regulă.

Îi întreb cât durează preludiul. El răspunde sincer: „Vreo cinci minute. Credeam că e destul.” Ea tace, apoi spune: „Nici nu apuc să încep să vreau.”

Le dau tema cu penetrarea interzisă. După două săptămâni, ea spune că a avut primul orgasm cu el. El spune, oarecum stânjenit: „Nu știam că se poate atât de mult fără… restul.”

Întrebări pentru voi

Cât durează, de obicei, partea dinaintea penetrării? Cine decide când se trece mai departe? Ce s-ar întâmpla dacă penetrarea ar deveni opțională?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Pentru multe femei, ce numim preludiu este, de fapt, sexul principal, pentru că acolo are loc stimularea clitoridiană. Excitația feminină are nevoie de timp: umplerea țesuturilor erectile, lubrifierea, transformarea vaginului. Dorința apare adesea pe drum, ca răspuns la atingere. Un preludiu bogat, fără grabă, implică tot corpul și începe adesea cu mult înainte de dormitor.