Capitolul 89: Evaluarea dificultăților orgasmice: ce întreabă un sexoterapeut
Partea E · Dificultățile orgasmice
CAPITOLUL 89
Evaluarea dificultăților orgasmice: ce întreabă un sexoterapeut
✦ ✦ ✦
Multe femei amână ani de zile prima întâlnire cu un psiholog sau un sexoterapeut pentru că nu știu la ce să se aștepte. Își imaginează întrebări jenante, examinări, judecăți. În realitate, o evaluare bună seamănă mai mult cu o conversație atentă decât cu un interogatoriu. În acest capitol îți arăt cum arată, ca să poți intra pe ușă cu mai puțină frică.
De ce e nevoie de o evaluare
Cum am arătat în capitolul despre harta dificultăților orgasmice, „nu pot ajunge la orgasm” poate însemna lucruri foarte diferite. Iar fiecare are alt drum. O evaluare atentă evită două greșeli frecvente: să tratezi psihologic o problemă medicală sau să tratezi medical o problemă de relație, de informație ori de emoție.
Prima întâlnire
De obicei, prima întâlnire nu are nimic de-a face cu detalii intime. Specialistul vrea să te cunoască: cine ești, cu ce te ocupi, cum e viața ta acum, ce te-a adus. Contează și ce aștepți de la terapie. Unele femei vor să ajungă la orgasm cu partenerul. Altele vor doar să înțeleagă ce li se întâmplă. Altele vor să scape de vinovăție.
Un specialist bun îți spune de la început că poți refuza orice întrebare și că poți merge în ritmul tău.
Întrebările despre dificultatea în sine
Istoria. Ai avut vreodată orgasm? Singură, cu partener, în somn? De când există dificultatea? A fost mereu sau a apărut la un moment dat?
Contextul. Apare în toate situațiile sau doar în unele? Cu toți partenerii sau cu unul anume? Cu toate formele de stimulare?
Natura. Orgasmul lipsește, vine greu, e slab, e dureros? Excitația pornește? Se prăbușește?
Suferința. Cât te deranjează? Cât îl deranjează pe partener? Ce efecte are asupra relației?
Întrebările despre corp
Sănătatea generală. Boli cronice, operații, probleme ginecologice, durere.
Medicamentele. Toate, inclusiv contracepția, antidepresivele, tratamentele pentru tensiune.
Hormonii. Ciclul, sarcinile, alăptarea, menopauza.
Somnul, alimentația, mișcarea, consumul de alcool sau alte substanțe.
Pe baza acestor răspunsuri, specialistul poate recomanda un consult ginecologic, endocrinologic, neurologic sau la un kinetoterapeut pentru planșeul pelvin.
Cred că o evaluare bună începe cu ascultarea, nu cu diagnosticul. Opinia mea este că fiecare femeie are deja, undeva în povestea ei, o parte din răspuns, iar rolul meu este mai întâi să o ajut să o spună.
Întrebările despre psihologie
Educația sexuală. Ce ai învățat în familie despre sex? Ce mesaje ai primit?
Primele experiențe. Cum au fost? Plăcute, stângace, dureroase, impuse?
Experiențele dificile. Traume, abuzuri, situații în care limitele nu au fost respectate. Aceste întrebări se pun cu multă grijă și nu trebuie să răspunzi dacă nu ești pregătită.
Gândurile din timpul sexului. La ce te gândești? Te observi? Îți faci griji?
Imaginea corporală, rușinea, vinovăția.
Starea emoțională. Anxietate, depresie, stres.
Întrebările despre relație
Calitatea relației în general: apropiere, conflicte, încredere.
Comunicarea despre sex. Vorbiți? Cum? Ce nu spuneți?
Scenariul vostru obișnuit. Cum arată o întâlnire intimă, pas cu pas? Am scris despre importanța acestui lucru în capitolul despre scenariile sexuale.
Partenerul. Are și el dificultăți? Cum reacționează?
Instrumentele
Pe lângă conversație, specialiștii folosesc uneori chestionare standardizate, precum Female Sexual Function Index (FSFI), care măsoară dorința, excitația, lubrifierea, orgasmul, satisfacția și durerea. Ele nu înlocuiesc discuția, dar ajută la măsurarea progresului.
Unii terapeuți îți pot cere să ții un jurnal: când apare dificultatea, ce s-a întâmplat înainte, ce ai gândit, ce ai simțit.
Ce nu face un specialist bun
E util să știi și ce nu ar trebui să se întâmple. Un specialist bun nu te judecă pentru alegerile tale, orientarea ta, fanteziile tale sau trecutul tău. Nu insistă să răspunzi la întrebări la care nu ești pregătită. Nu îți impune valorile lui religioase sau morale. Nu promite rezultate miraculoase în două ședințe. Nu minimalizează durerea sau suferința ta.
Și, foarte important: nicio formă legitimă de terapie sexuală nu implică atingere sexuală între terapeut și pacientă. Exercițiile se fac acasă, singură sau cu partenerul, niciodată în cabinet cu terapeutul.
Dacă te simți judecată sau inconfortabil într-un mod care nu trece, ai tot dreptul să cauți alt specialist.
Ce urmează după evaluare
După una sau câteva întâlniri, specialistul îți prezintă înțelegerea lui despre ce se întâmplă și propune un plan. Planul poate include informație, exerciții pentru acasă, psihoterapie individuală, terapie de cuplu, colaborare cu un medic. În sexologie se folosește des modelul PLISSIT, despre care am scris în capitolul dedicat: de la simpla permisiune, la informații, sugestii specifice și, la nevoie, terapie intensivă.
Multe femei sunt surprinse să afle că, pentru ele, doar primele trepte sunt suficiente.
Cum te pregătești
Notează-ți câteva lucruri înainte: de când, cum, ce ai încercat, ce medicamente iei.
Gândește-te ce vrei de la terapie.
Decide dacă vii singură sau cu partenerul. Ambele variante sunt bune; unii terapeuți propun să începi singură.
Acceptă că poate fi stânjenitor la început. E normal. După primele minute, trece de obicei.
Ce poate face partenerul
Partenerul poate susține decizia ei de a merge la evaluare, fără să o transforme într-o „reparație” care îl privește doar pe ea. Poate fi disponibil să participe, dacă i se cere, și să răspundă sincer la întrebările despre relație. Iar dacă terapeutul îi propune și lui să lucreze cu ceva, să nu o ia ca pe o acuzație, ci ca pe o invitație.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de cincizeci de ani amână cinci ani o programare. Când vine, primele ei cuvinte sunt: „Mi-e rușine că sunt aici.”
Vorbim despre ea, despre munca ei, despre nepoți. Abia spre final ajungem la motivul venirii. Pleacă cu o temă simplă: să noteze, o săptămână, ce gânduri are când se gândește la sex.
La a doua întâlnire, spune: „Nu știam că o să fie așa. Credeam că o să-mi puneți întrebări pe care nu le pot duce. Ați ascultat.”
Întrebări pentru tine
Ce te-a oprit, până acum, să ceri ajutor? Ce ai vrea să afli de la un specialist? Ce ar trebui să se întâmple ca să te simți în siguranță la prima întâlnire?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Evaluarea dificultăților orgasmice e o conversație atentă care explorează istoria problemei, corpul, psihologia și relația. Poate include chestionare și recomandarea unor consulturi medicale. După evaluare, specialistul propune un plan adaptat, adesea pe modelul PLISSIT. Pregătirea dinainte și dreptul de a merge în ritmul tău fac prima întâlnire mai ușoară.
Cred că cel mai greu pas în sexterapie este primul: deschiderea ușii. După aceea, majoritatea femeilor descoperă că rușinea pe care o duceau era mult mai grea decât conversația de care se temeau.
Opinia mea fermă este că nicio femeie nu trebuie să ducă singură o dificultate orgasmică ani la rând. Există specialiști care ascultă fără să judece. Iar a cere ajutor nu înseamnă slăbiciune, ci grijă față de tine.
Surse informaționale
- Rosen, R., Brown, C., Heiman, J., et al. (2000). The Female Sexual Function Index (FSFI): A multidimensional self-report instrument for the assessment of female sexual function. Journal of Sex & Marital Therapy, 26(2), 191–208.
- Annon, J. S. (1976). The PLISSIT model: A proposed conceptual scheme for the behavioral treatment of sexual problems. Journal of Sex Education and Therapy, 2(1), 1–15.
- Parish, S. J., et al. (2019). The International Society for the Study of Women’s Sexual Health process of care for the identification of sexual concerns and problems in women. Mayo Clinic Proceedings, 94(5), 842–856.
- Hall, K. S. K., & Graham, C. A. (Ed.) (2012). The Cultural Context of Sexual Pleasure and Problems. New York: Routledge.
