Capitolul 88: Dificultatea ei, văzută de el: neputința, vina și presiunea partenerului

Acest capitol este scris, în mare parte, pentru bărbați. Sau, mai larg, pentru partenerii femeilor care trec prin dificultăți orgasmice. Pentru că, oricât am spune că orgasmul ei îi aparține ei, în viața reală dificultatea se trăiește în doi. Iar partenerul are propriile emoții, adesea nespuse, care pot ajuta sau pot încurca foarte mult.

Ce simte, de obicei, partenerul

În cabinet, bărbații vorbesc rar la început. Dar când vorbesc, apar câteva teme constante.

Neputința. „Fac tot ce pot și nu merge.” Mulți bărbați au fost crescuți cu ideea că a rezolva probleme este rolul lor. O problemă pe care nu o pot rezolva îi destabilizează profund.

Vinovăția. „Poate că nu sunt destul de bun.” „Poate că nu o atrag.” Mulți iau dificultatea ei ca pe un verdict asupra lor.

Respingerea. Când femeia evită sexul pentru că nu ajunge la orgasm, el poate trăi asta ca pe o respingere personală.

Frustrarea. Și, uneori, furia: „De ce nu-mi spune ce vrea?”

Teama. Că ea va pleca. Că va găsi pe altcineva cu care „merge”.

Singurătatea. Puțini bărbați au cu cine vorbi despre asta. Prietenii glumesc, iar o discuție serioasă pare imposibilă.

Toate aceste emoții sunt umane și de înțeles. Problema apare când ele se transformă în comportamente care, fără intenție, agravează dificultatea.

Comportamente care, fără să vrei, înrăutățesc lucrurile

Întrebarea insistentă: „Ai terminat?”, „Ai ajuns?”, „E bine?”. Fiecare întrebare o scoate pe ea din corp și o pune în postura de a raporta.

Efortul crescut. Mai mult, mai tare, mai repede, mai mult timp. Adesea, cu un aer de concentrare care transformă sexul într-o misiune.

Orgasmul ei ca trofeu. Când plăcerea ei devine dovada competenței lui, ea simte o presiune uriașă. Am scris despre asta în capitolul Cine „dă” orgasmul?.

Retragerea. Unii bărbați, simțindu-se neputincioși, încep să evite sexul. Ea interpretează retragerea ca pe o pierdere a dorinței față de ea.

Reproșurile, directe sau ascunse în glume.

Ce o ajută cu adevărat pe ea

Să-i iei presiunea de pe umeri. O frază ca „Nu trebuie să ajungi la orgasm ca să-mi fie bine cu tine” poate schimba totul. Dar trebuie să fie sinceră.

Să fii curios, nu performant. În loc să încerci să „reușești”, încearcă să afli. Ce îi place? Cum? Când? Ce nu-i place?

Să-i accepți ghidarea. Dacă ea îți arată, o mână pe mâna ta, un „mai încet”, primește informația cu recunoștință, nu cu orgoliu rănit.

Să rămâi constant. Am arătat în capitolul despre excitația care se prăbușește că schimbarea stimulării aproape de vârf poate pierde totul.

Să accepți instrumentele. Vibratorul, lubrifiantul, mâna ei nu sunt concurenți. Sunt aliați.

Să vorbești despre emoțiile tale, nu despre performanța ei. „Mi-e greu uneori să nu știu cum să te ajut” e o frază vulnerabilă și apropiată. „De ce nu poți?” e o acuzație.

Să vii la terapie dacă ea îți cere. Multe femei se simt singure în această problemă. Prezența ta contează.

Cum să vorbești despre asta

Multe cupluri nu vorbesc despre dificultatea orgasmică decât în momentele cele mai proaste: imediat după sex, când amândoi sunt dezamăgiți, sau în mijlocul unei certuri. Sunt exact momentele în care o conversație nu are cum să meargă bine.

Momentul potrivit e altul: o plimbare, o seară liniștită, o cafea de weekend. Un început bun poate fi: „Aș vrea să înțeleg mai bine ce simți tu când facem dragoste. Nu ca să repar ceva, ci ca să fiu mai aproape de tine.”

Apoi, ascultare. Fără întreruperi, fără justificări, fără soluții grăbite. Multe femei spun lucruri pe care nu le-au spus niciodată, doar pentru că, pentru prima dată, nu s-au simțit evaluate.

Când și partenerul are nevoie de ajutor

Uneori, dificultatea ei se întâlnește cu una a lui: ejacularea precoce, dificultăți de erecție, anxietate de performanță. Am scris în cartea despre multiorgasm despre ejacularea precoce și despre disfuncția erectilă a partenerului. În aceste cazuri, cuplul are nevoie de ajutor în doi, fără ca unul să fie „pacientul”.

Un cuvânt despre stima de sine masculină

Mulți bărbați leagă profund valoarea lor de capacitatea de a-și satisface partenera. Când ea nu ajunge la orgasm, ei se simt mai puțin bărbați. E o povară grea, iar ea apasă pe amândoi. Un bărbat care învață că valoarea lui nu depinde de orgasmul ei devine, paradoxal, un partener mult mai bun. Pentru că poate fi prezent, curios, jucăuș, în loc să fie încordat și grăbit. Libertatea lui devine și libertatea ei.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un bărbat de patruzeci și patru de ani vine singur la cabinet. Soția lui nu ajunge la orgasm de ani buni, iar el se simte „un eșec”. A citit tot, a încercat tot. De fiecare dată când o întreabă dacă a fost bine, ea spune „da”, dar el nu o crede.

Lucrăm pe presiunea lui. Pe ideea că trebuie să repare. Îi propun ceva ce îi pare absurd: o lună în care să nu o mai întrebe nimic despre orgasm și să încerce doar să-i facă plăcere, fără scop.

După câteva săptămâni, soția vine cu el la o ședință. Spune, cu lacrimi: „Pentru prima dată, nu mă mai simt examinată.” Au mai fost multe de lucrat. Dar ușa se deschisese.

Întrebări pentru partener

Ce simți când partenera ta nu ajunge la orgasm? Ce faci, de obicei, cu acea emoție? Ai întrebat-o vreodată, într-un moment liniștit, ce ar ajuta-o cu adevărat?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Partenerii femeilor cu dificultăți orgasmice trăiesc adesea neputință, vinovăție, respingere, frustrare și teamă. Aceste emoții pot duce la comportamente care agravează problema: întrebări insistente, efort crescut, orgasmul ei ca trofeu, retragere. O ajută pe ea presiunea redusă, curiozitatea, acceptarea ghidării, constanța, instrumentele și dialogul despre emoții, nu despre performanță.