Capitolul 83: Excitația genitală persistentă: când corpul nu se oprește
Partea E · Dificultățile orgasmice
CAPITOLUL 83
Excitația genitală persistentă: când corpul nu se oprește
✦ ✦ ✦
Cei mai mulți oameni își imaginează că a avea prea multă excitație ar fi o problemă plăcută. Femeile care trăiesc tulburarea de excitație genitală persistentă știu că nu e deloc așa. Pentru ele, senzațiile genitale de excitație apar fără dorință, fără motiv, fără să se oprească. La serviciu, în autobuz, noaptea. Iar orgasmul, când vine, nu aduce ușurare, ci doar o pauză scurtă. Este una dintre cele mai puțin cunoscute și mai chinuitoare suferințe din sexualitate.
Ce este
Tulburarea a fost descrisă pentru prima dată în literatura medicală de Sandra Leiblum și Sharon Nathan, la începutul anilor 2000. Astăzi este numită adesea PGAD (persistent genital arousal disorder) sau, într-o formulare mai nouă, disestezie genito-pelviană, pentru a sublinia că senzațiile nu sunt neapărat de excitație plăcută, ci și de furnicături, presiune, pulsații, arsură.
Caracteristicile principale sunt: senzații genitale de excitație persistente sau recurente, care durează ore, zile sau mai mult; ele apar fără dorință sexuală și fără legătură cu gânduri sau stimuli erotici; sunt resimțite ca intruzive și nedorite; nu se calmează, sau se calmează doar temporar, după orgasm; produc suferință semnificativă.
Cât de frecventă este
Nu știm exact. Studiile sugerează că este mai frecventă decât s-a crezut inițial, dar puțin raportată, pentru că femeile se rușinează să vorbească despre ea și pentru că mulți medici nu o cunosc. Unele femei trăiesc ani de zile cu simptomele fără să știe că există un nume pentru ele.
De unde vine
Cauzele sunt diverse și adesea combinate. Cercetătorii vorbesc din ce în ce mai mult despre factori neurologici și vasculari.
Iritarea nervului pudendal sau a rădăcinilor nervoase sacrale. Am descris acești nervi în capitolul despre plexul uterovaginal și nervii pudenzi. Chisturile Tarlov, mici formațiuni pe rădăcinile nervoase sacrale, au fost găsite la o parte dintre femeile cu PGAD.
Problemele vasculare pelviene, precum congestia venoasă pelviană.
Medicamentele, mai ales oprirea bruscă a unor antidepresive sau schimbările de tratament.
Modificările hormonale, cum ar fi menopauza.
Factorii psihologici, care nu sunt de obicei cauza inițială, dar amplifică mult simptomele: anxietatea, atenția concentrată pe senzații, stresul.
Cred că femeile cu excitație genitală persistentă au fost prea mult timp neînțelese, ba chiar ironizate. Opinia mea este că suferința lor trebuie luată la fel de în serios ca orice durere cronică, pentru că asta este, de fapt: o suferință cronică a corpului.
Impactul emoțional
Aici vreau să insist, pentru că e partea cea mai ignorată. Femeile cu PGAD descriu adesea rușine profundă, izolare, frică de a fi judecate, anxietate, insomnie. Unele evită ieșirile, munca, relațiile. Unele trăiesc stări depresive severe.
Paradoxul e crud: o experiență pe care cultura o asociază cu plăcerea devine sursa unei suferințe continue. Iar orgasmul, despre care tot vorbim în această carte ca despre o bucurie, devine o necesitate mecanică, urmată de epuizare și, adesea, de vinovăție.
Multe femei spun că cel mai greu nu e senzația, ci faptul că nu pot vorbi despre ea cu nimeni.
Ce ajută
Tratamentul PGAD este încă în dezvoltare și trebuie individualizat. De obicei, implică o echipă: ginecolog, neurolog, specialist în durere, kinetoterapeut pentru planșeul pelvin, psiholog.
Evaluare medicală amănunțită, inclusiv neurologică și imagistică, pentru a identifica posibile cauze tratabile.
Revizuirea medicamentelor.
Kinetoterapie pentru planșeul pelvin, cu tehnici de relaxare.
Tratamente medicamentoase pentru durerea neuropată, la recomandarea medicului.
Psihoterapie. Terapia cognitiv-comportamentală și tehnicile de mindfulness ajută la reducerea anxietății și a atenției încordate pe senzații. Nu pentru că problema ar fi „în cap”, ci pentru că mintea poate amplifica sau calma ce simte corpul.
Strategii de calmare: compresele reci, distragerea atenției, mișcarea, unele femei descoperă că anumite poziții sau activități reduc senzațiile.
Grupurile de suport, chiar și online, unde femeile își împărtășesc experiențele.
Cum vorbești cu medicul despre asta
Multe femei cu PGAD nu știu cum să descrie ce simt. Cuvintele par jenante sau imprecise. Câteva repere pot ajuta: descrie senzația concret („pulsație”, „presiune”, „furnicături”, „senzație că sunt aproape de orgasm”), spune de când durează, ce o agravează (statul pe scaun, anumite haine, stresul), ce o ameliorează și ce ai încercat deja. Notează și medicamentele, mai ales cele începute sau oprite recent.
Dacă medicul nu cunoaște afecțiunea, poți cere, politicos, o trimitere spre un centru de durere pelviană sau spre un neurolog. Nu e vina ta că nu știe. Dar nici nu trebuie să accepți o minimalizare.
Ce poate face partenerul
Pentru un partener, PGAD poate fi greu de înțeles. Poate crede, greșit, că femeia e „mereu excitată” și, prin urmare, mereu disponibilă. E exact opusul. Excitația genitală persistentă nu înseamnă dorință. Partenerul poate ajuta credând-o, informându-se, însoțind-o la medic și respectând faptul că, de multe ori, intimitatea sexuală e ultimul lucru pe care și-l dorește.
O distincție importantă
Merită clarificat că PGAD nu are nimic de-a face cu așa-numita „hipersexualitate” sau cu o dorință sexuală foarte mare. O femeie cu libido ridicat își dorește sex și se bucură de el. O femeie cu PGAD are senzații genitale pe care nu și le dorește, care nu vin cu dorință și care nu se termină cu bucurie. Confuzia dintre cele două a produs multă suferință și multe glume nepotrivite. Ele sunt experiențe complet diferite.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de cincizeci și unu de ani are, de aproape doi ani, senzații genitale continue de pulsație și presiune. A mers la trei medici. Unul i-a spus că „ar trebui să se bucure”. A plâns pe drum spre casă.
Ajunge la mine trimisă de un neurolog care a găsit un chist Tarlov. Lucrăm în paralel cu tratamentul medical. Ea vorbește pentru prima dată despre rușine, despre izolare, despre gânduri întunecate. Învață tehnici de respirație și de redirecționare a atenției.
Simptomele nu dispar complet. Dar scad. Și, mai important, ea nu mai e singură cu ele. Îmi spune: „Prima dată când cineva m-a crezut, am simțit că pot respira.”
Întrebări pentru tine
Trăiești senzații genitale pe care nu le dorești și care nu se opresc? Ai vorbit despre ele cu un medic? Ai pe cineva cu care să poți vorbi deschis despre asta?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Tulburarea de excitație genitală persistentă înseamnă senzații genitale de excitație nedorite, fără dorință, persistente, care nu se calmează sau se calmează doar temporar prin orgasm. Cauzele pot fi neurologice, vasculare, medicamentoase sau hormonale, iar anxietatea le amplifică. Impactul emoțional e major. Tratamentul cere o echipă și include medicină, kinetoterapie, psihoterapie și sprijin.
Cred că PGAD ne arată, poate mai clar decât orice altă afecțiune, că excitația genitală și dorința sunt lucruri diferite. Corpul poate fi aprins, iar omul poate suferi.
Opinia mea fermă este că nicio femeie care trăiește așa ceva nu trebuie să fie ironizată, minimalizată sau lăsată singură. Merită un nume pentru suferința ei, o echipă de specialiști și, mai presus de toate, cineva care să o creadă.
Surse informaționale
- Leiblum, S. R., & Nathan, S. G. (2001). Persistent sexual arousal syndrome: A newly discovered pattern of female sexuality. Journal of Sex & Marital Therapy, 27(4), 365–380.
- Goldstein, I., Komisaruk, B. R., Pukall, C. F., et al. (2021). International Society for the Study of Women’s Sexual Health (ISSWSH) review of epidemiology and pathophysiology, and a consensus nomenclature and process of care for the management of persistent genital arousal disorder/genito-pelvic dysesthesia (PGAD/GPD). Journal of Sexual Medicine, 18(4), 665–697.
- Komisaruk, B. R., & Lee, H.-J. (2012). Prevalence of sacral spinal (Tarlov) cysts in persistent genital arousal disorder. Journal of Sexual Medicine, 9(8), 2047–2056.
- Jackowich, R. A., Pink, L., Gordon, A., & Pukall, C. F. (2016). Persistent genital arousal disorder: A review of its conceptualizations, potential origins, impact, and treatment. Sexual Medicine Reviews, 4(4), 329–342.
