Capitolul 82: Excitația care se prăbușește: când platoul cade chiar înainte de vârf

Corpul urcă. Respirația se accelerează, senzațiile se adună, iar femeia simte că e aproape. Și, brusc, ceva se rupe. Excitația coboară ca o apă care se retrage, iar vârful, care părea la un pas, dispare. Unele femei trăiesc asta ocazional. Altele, aproape de fiecare dată. Este una dintre cele mai frustrante experiențe din viața intimă.

Ce se întâmplă în corp

În modelul clasic al lui Masters și Johnson, răspunsul sexual trece prin excitație, platou, orgasm și rezoluție. Platoul este faza în care excitația e mare și stabilă, iar corpul se pregătește de descărcare. Am descris-o în prima parte a cărții, în capitolul despre platforma orgasmică.

Pentru ca orgasmul să se declanșeze, excitația trebuie să depășească un anumit prag. Dacă, în apropierea pragului, ceva scade stimularea sau crește inhibiția, nivelul coboară. Corpul nu „pierde” capacitatea. Doar se îndepărtează de prag. Iar uneori, după o asemenea cădere, e greu să urci din nou.

Cele mai frecvente cauze

Schimbarea stimulării. Este cauza numărul unu, și cea mai simplă. Femeia e aproape, iar partenerul, entuziasmat, schimbă ritmul, presiunea sau locul. Sau trece la penetrare. Sau accelerează. Orice schimbare în acel moment poate prăbuși platoul. Multe femei descriu asta drept „era perfect și apoi a schimbat”.

Un gând care intervine. „Acum, acum vine.” „Nu-l mai obosesc.” „Oare arăt ciudat?” „Dacă nu ajung nici acum?” Un singur gând de evaluare poate fi suficient. Am scris despre asta în capitolul despre gândurile automate.

Frica de pierdere a controlului. Pentru unele femei, apropierea de vârf este momentul în care alarma interioară sună cel mai tare. Corpul frânează exact când ar trebui să se lase. Am explicat mecanismul în capitolul despre frica de a pierde controlul.

Senzația de urinare. Stimularea zonei anterioare a vaginului sau a uretrei poate produce, aproape de vârf, senzația că trebuie să urinezi. Multe femei se opresc instinctiv. De multe ori, senzația ține de complexul clitoro-uretro-vaginal sau de ejacularea feminină, nu de urină.

Oboseala fizică. Poziții incomode, mușchi obosiți, crampe.

Întreruperile. Un telefon, un copil care se trezește, un zgomot.

Hiper-concentrarea. Paradoxal, încercarea de a te concentra intens pe senzații, de a „prinde” orgasmul, poate avea efectul invers.

Regula de aur: nu schimba ce funcționează

Dacă ar fi să rețină un singur lucru dintr-un capitol, aș vrea ca partenerii să rețină acesta: când ea e aproape, nu schimba nimic. Nici ritmul, nici presiunea, nici locul. Constanța e, în acel moment, cel mai prețios lucru.

Instinctul multor bărbați e să accelereze sau să intensifice când simt că partenera e aproape. Pentru excitația lor, asta funcționează. Pentru a ei, adesea, nu.

Ce ajută

Comunicarea simplă. Un cuvânt convenit dinainte, „acolo”, „nu te opri”, „la fel”, poate preveni schimbarea.

Lăsarea gândului să treacă. Când apare un gând de evaluare, nu te lupta cu el. Revino la respirație și la senzație. Tehnicile de atenție conștientă antrenează exact această abilitate.

Permisiunea pentru senzația de urinare. Golirea vezicii înainte de sex și un prosop pe pat pot elimina teama. Mulți terapeuți le spun femeilor: „Lasă senzația să vină. Vezi ce se întâmplă.”

Respirația și mișcarea. A lăsa respirația să se accelereze și corpul să se miște în loc să încremenească.

Fantezia în momentul critic. Unele femei folosesc o fantezie exact în apropierea vârfului, pentru a ține mintea ocupată cu ceva excitant în loc de evaluare.

Revenirea răbdătoare. Dacă platoul a căzut, nu e totul pierdut. O pauză scurtă, apoi o reluare blândă poate readuce excitația. Unele femei descoperă că al doilea drum e mai ușor.

Când platoul cade și singură

Dacă excitația se prăbușește și atunci când ești singură, partenerul nu e cauza principală. Aici merită privit mai atent spre interior. Ce se întâmplă în minte în momentul critic? Apare frica? Apare o imagine, o amintire, o voce? Apare graba de a termina?

Unele femei descoperă că, fără să-și dea seama, se opresc singure. Mâna încetinește, presiunea scade, respirația se oprește. E un reflex de protecție învățat cândva, poate într-o perioadă în care a fi descoperită însemna rușine, poate într-o casă în care intimitatea nu exista.

Exercițiul de bază este simplu: observă, fără să judeci, ce face mâna ta în momentul în care te apropii. Apoi, de câteva ori, alege conștient să continui exact la fel. Corpul învață, treptat, că poate trece pragul în siguranță.

Ce poate face partenerul

Partenerul are aici un rol aproape tehnic, dar și unul emoțional. Tehnic: să mențină constanța și să asculte semnalele. Emoțional: să nu reacționeze cu dezamăgire când platoul cade. Un oftat, un „iar?”, o schimbare de expresie pot face ca data viitoare frica de prăbușire să fie și mai mare. Un „nu-i nimic, avem timp” face exact opusul.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și cinci de ani spune că „aproape ajunge” de fiecare dată, apoi pierde totul. Singură, uneori se întâmplă la fel.

Analizăm împreună momentele. Reiese un tipar: în clipa în care simte că e aproape, își ține respirația și se gândește „acum, nu strica”. Cu partenerul, el accelerează exact atunci.

Lucrăm pe două fronturi. Ea exersează, singură, să respire liber când se apropie de vârf. El învață regula de aur. După câteva săptămâni, îmi spune: „A fost atât de simplu încât mi-e și ciudă. Nu trebuia să facem mai mult. Trebuia doar să nu schimbăm nimic.”

Întrebări pentru tine

Ce se întâmplă, exact, în momentul în care excitația îți scade aproape de vârf? Ce gând apare? Ce se schimbă în stimulare? Ce cuvânt simplu ai putea conveni cu partenerul pentru acel moment?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Prăbușirea excitației chiar înainte de orgasm apare când, aproape de prag, stimularea scade sau inhibiția crește. Cauzele frecvente sunt schimbarea stimulării, gândurile de evaluare, frica de pierdere a controlului, senzația de urinare, oboseala și întreruperile. Constanța stimulării, comunicarea simplă, respirația liberă și reacția blândă a partenerului rezolvă adesea problema.