Capitolul 8: Contracțiile orgasmice: câte și cât de vizibile sunt

Una dintre întrebările pe care le aud cel mai des în cabinet, spusă de obicei cu jumătate de voce, sună cam așa: „De unde știu că am avut, de fapt, un orgasm?” Multe femei au citit că orgasmul înseamnă contracții, apoi constată că nu simt contracții clare, sau le simt doar uneori, și ajung la concluzia că ceva nu este în regulă. Răspunsul cercetării este mai nuanțat și mai liniștitor decât miturile: contracțiile orgasmice există, pot fi măsurate, dar variază enorm de la o femeie la alta și de la un orgasm la altul.

Ce sunt contracțiile orgasmice

În momentul orgasmului, mușchii planșeului pelvin, mai ales cei din jurul treimii exterioare a vaginului, ai perineului și ai sfincterului anal, se contractă ritmic. Masters și Johnson au numit zona care se contractă platformă orgasmică: treimea exterioară a vaginului, îngroșată de vasocongestie în faza de platou. Contracțiile ei sunt, pentru cei doi cercetători, semnul obiectiv al orgasmului.

În paralel, se contractă și uterul, într-un ritm propriu, iar uneori sfincterul anal, mușchii coapselor, ai abdomenului sau chiar ai feței. Orgasmul nu este o reacție locală, ci o descărcare a întregului corp, cu epicentrul în bazin.

Câte contracții? Ce au găsit cercetătorii

În Human Sexual Response, publicată în 1966, Masters și Johnson au descris între trei și cincisprezece contracții ale platformei orgasmice. Primele trei până la șase sunt cele mai puternice și apar la intervale de aproximativ 0,8 secunde, același ritm pe care l-au observat și la contracțiile ejaculatorii masculine. Apoi intervalele cresc, iar intensitatea scade.

Studiul lui Bohlen, Held, Sanderson și Ahlgren, publicat în 1982 în Archives of Sexual Behavior, a folosit sonde de presiune pentru a înregistra contracțiile la un grup de femei în laborator. Cercetătorii au identificat mai multe tipare: unele orgasme aveau contracții regulate, altele contracții neregulate, iar unele aproape deloc contracții măsurabile, deși femeile raportau clar că au avut un orgasm. Concluzia lor a fost prudentă: contracțiile sunt frecvente, dar nu obligatorii pentru experiența subiectivă a orgasmului.

Mai târziu, Roy Levin și Gorm Wagner au măsurat durata orgasmelor în laborator și au găsit o medie de aproximativ douăzeci de secunde, cu variații mari. Interesant este că durata percepută de femei nu coincidea mereu cu durata contracțiilor măsurate.

De ce unele femei nu simt contracțiile

Există mai multe explicații. Prima ține de intensitate: contracțiile pot fi slabe, mai ales dacă mușchii planșeului pelvin sunt slăbiți sau, dimpotrivă, încordați. A doua ține de atenție: în momentul orgasmului, multe femei sunt absorbite de senzația globală și nu observă detaliile musculare. A treia ține de tipul de orgasm: unele femei descriu orgasme mai „difuze”, resimțite mai mult ca o undă de căldură sau ca o eliberare emoțională decât ca un puls muscular.

A patra explicație este, pur și simplu, diversitatea. Kenneth Mah și Yitzchak Binik, de la Universitatea McGill, au analizat, într-o recenzie critică publicată în 2001, modul în care femeile și bărbații descriu orgasmul și au arătat că experiența subiectivă are multe dimensiuni: senzoriale, emoționale, cognitive. Contracțiile sunt doar una dintre ele.

Tu cum îți descrii orgasmul? Prin ce simți în mușchi, prin ce simți în piele, prin ce simți în emoții? Și te-ai comparat vreodată cu o descriere „standard” care nu ți se potrivea?

Vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de douăzeci și șase de ani mă întreabă dacă este anorgasmică. Spune că simte „un fel de val cald care urcă și apoi o liniște”, dar nu simte pulsațiile despre care a citit. Îi propun să observe, în următoarele experiențe, ce se întâmplă în bazin, fără să-și propună să schimbe ceva. După câteva săptămâni, revine și spune, cu un zâmbet: „Erau acolo, doar că nu le căutam.” Pentru ea, contracțiile fuseseră mereu prezente, dar slabe și integrate într-o senzație mai largă. Diagnosticul de anorgasmie nu avea niciun temei.

Contracțiile și simularea

Faptul că orgasmul feminin are o componentă musculară măsurabilă a fost folosit uneori ca argument în dezbaterea despre simulare. Bărbații care se întreabă dacă partenera „chiar a avut” orgasm încearcă să simtă contracțiile vaginale. Problema este că nu toate orgasmele au contracții perceptibile pentru partener, iar unele femei pot contracta voluntar mușchii pelvini. Contracțiile nu sunt, așadar, un detector de minciuni.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Mai important decât verificarea este climatul de încredere. Într-un cuplu în care femeia se simte liberă să spună adevărul despre plăcerea ei, întrebarea „a fost real?” își pierde sensul. Rămâne doar întrebarea, mult mai fertilă: „Ce ți-a plăcut și ce ai vrea mai mult?”

Ce influențează intensitatea contracțiilor

Intensitatea contracțiilor depinde de mai mulți factori: forța planșeului pelvin, nivelul de excitație atins înainte de orgasm, durata stimulării, starea hormonală, oboseala și chiar contextul emoțional. Multe femei observă că orgasmele obținute după o excitație lungă și profundă au contracții mai puternice decât cele „rapide”. Altele descriu că orgasmele din masturbare sunt mai intense muscular, dar cele din cuplu sunt mai bogate emoțional.

Exercițiile pentru planșeul pelvin, făcute corect, pot crește amplitudinea contracțiilor. La fel, prelungirea excitației, prin pauze și reluări ale stimulării, poate face ca tensiunea acumulată să se descarce mai amplu. Nu este vorba despre a „produce” mai multe contracții, ci despre a crea condiții pentru ca orgasmul să se exprime complet.

Contracțiile uterine

O parte separată a orgasmului o reprezintă contracțiile uterine. Uterul, un mușchi puternic, se contractă și el în orgasm, dar într-un ritm mai lent și mai neregulat. Unele femei le simt ca pe o senzație profundă de strângere în abdomenul inferior, altele nu le simt deloc. În sarcină, aceste contracții devin mai evidente și pot fi resimțite chiar ca niște crampe ușoare, fenomen pe care îl vom discuta într-un capitol dedicat.

Rolul contracțiilor uterine în orgasm este încă discutat. Unii cercetători le-au asociat cu ipoteza „aspirației” spermei, alții le consideră doar o extindere a reflexului orgasmic general. Pentru femeie, importante sunt două lucruri: că sunt normale și că intensitatea lor variază.

Ce reținem

Contracțiile orgasmice sunt semnul fizic cel mai caracteristic al orgasmului feminin, dar nu sunt nici obligatorii, nici uniforme. Laboratoarele au descris între trei și cincisprezece contracții, primele la mai puțin de o secundă una de alta, dar au documentat și orgasme fără contracții măsurabile. Experiența subiectivă rămâne criteriul principal.

Dacă ar fi să-ți descrii orgasmul cu propriile cuvinte, fără să te raportezi la nicio definiție citită, ce ai spune? Și cât de mult ai lăsat descrierile altora să decidă dacă plăcerea ta este „corectă”?