Capitolul 74: Anorgasmia secundară: când orgasmul care era a dispărut

„Înainte mergea. Acum nu mai merge.” Este, poate, fraza pe care o aud cel mai des în legătură cu orgasmul. Femeia știe cum e să ai orgasm. L-a trăit, poate des. Și, într-o zi, fără să-și dea seama exact când, el a început să se rărească, apoi a dispărut. Pierderea a ceva cunoscut doare altfel decât absența a ceva necunoscut.

Ce este anorgasmia secundară

Anorgasmia secundară, numită în DSM-5 „dobândită”, descrie situația în care o femeie care a avut orgasme în trecut nu le mai are sau le are mult mai rar ori mult mai greu. Diferența față de anorgasmia primară este esențială: corpul a știut drumul. Asta înseamnă că, în principiu, drumul există încă. Ceva s-a pus în cale.

Cauzele cele mai frecvente

Spre deosebire de forma primară, în anorgasmia secundară cauzele fizice sunt mai des implicate. De aceea, evaluarea medicală este aici și mai importantă.

Medicamentele. Antidepresivele de tip ISRS sunt printre cele mai frecvente cauze ale orgasmului întârziat sau absent. Le vom dedica un capitol separat. Alte medicamente, precum unele antipsihotice, antihipertensive sau anticonvulsivante, pot avea efecte similare.

Schimbările hormonale. Postpartumul, alăptarea, perimenopauza și menopauza aduc modificări care pot afecta lubrifierea, sensibilitatea și dorința.

Bolile. Diabetul, scleroza multiplă, bolile cardiovasculare, problemele tiroidiene, unele intervenții chirurgicale pelviene pot afecta nervii sau circulația.

Durerea. O femeie care a început să simtă durere la penetrare va începe, firesc, să se încordeze. Excitația scade, iar orgasmul se îndepărtează.

Depresia și stresul cronic. Am vorbit despre ele în capitolele despre stres și depresie.

Relația. Conflictul nerezolvat, infidelitatea, furia nespusă, pierderea atracției.

Evenimentele de viață. Doliu, pierderea locului de muncă, o naștere grea, o boală în familie.

Mecanismul de menținere

Indiferent de cauza inițială, anorgasmia secundară dezvoltă adesea un mecanism propriu, care o menține. Funcționează cam așa: o femeie are câteva întâlniri intime fără orgasm. Începe să se întrebe dacă va mai ajunge. Data următoare, se observă în loc să simtă. Fără să vrea, devine spectator. Orgasmul nu vine. Îngrijorarea crește.

În scurt timp, cauza inițială poate să fi dispărut: medicamentul a fost schimbat, nașterea e de mult trecută, conflictul s-a rezolvat. Dar bucla anxietății continuă singură.

Asta explică de ce unele femei nu își recuperează orgasmul nici după ce problema fizică a fost rezolvată. Și explică de ce, în aceste cazuri, psihoterapia este la fel de importantă ca tratamentul medical.

Durerea pierderii

Un aspect despre care se vorbește rar este doliul. Pentru unele femei, pierderea orgasmului e trăită ca o pierdere reală: a unei părți din ele, a unei plăceri care le definea, a unei conexiuni cu partenerul. Apar tristețea, furia, nostalgia, uneori invidia față de alte femei sau față de propria versiune mai tânără.

Aceste emoții merită spațiu. Când sunt ignorate, ele devin încă o frână. Când sunt recunoscute, femeia poate trece de la „vreau să fie ca înainte” la „vreau să descopăr cum poate fi acum”. Este o schimbare subtilă, dar decisivă. Corpul de acum nu e corpul de acum zece ani, iar drumul spre plăcere poate fi altul. Uneori, la fel de bun. Alteori, surprinzător, mai bun.

Multe femei care trec prin această etapă descoperă tipuri de atingere, ritmuri și fantezii pe care nu le explorase niciodată, pentru că vechiul drum funcționa și nu aveau de ce să caute altul.

Cum se lucrează

Evaluare medicală. Un consult ginecologic, analize hormonale când e cazul, revizuirea medicamentelor împreună cu medicul.

Reconstrucția cronologiei. În cabinet, desenăm o linie a timpului: când a început, ce s-a mai întâmplat atunci, cum a evoluat. Adesea, legăturile apar singure.

Reducerea presiunii. Exercițiile de tip sensate focus și perioadele fără obiectiv orgasmic opresc bucla anxietății.

Redescoperirea corpului. Uneori corpul s-a schimbat, după naștere, după menopauză, după o operație, iar ce funcționa înainte nu mai funcționează. E nevoie de o nouă hartă.

Lucrul cu cuplul. Când cauza e relațională, terapia de cuplu e esențială.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate trăi pierderea orgasmului femeii ca pe o respingere personală. Mulți bărbați încep să insiste sau, dimpotrivă, să se retragă. Ambele reacții întăresc problema. Cel mai util este ca partenerul să o întrebe ce s-a schimbat pentru ea și să fie dispus să schimbe și el lucruri: ritmul, tipul de atingere, momentul întâlnirilor, poate chiar felul în care vorbesc despre sex.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de patruzeci și nouă de ani spune că „și-a pierdut orgasmul” de vreo trei ani. Crede că e vârsta.

Construim cronologia. Acum trei ani: debutul perimenopauzei, un tratament antidepresiv început după moartea mamei, un fiu plecat la studii, o perioadă tensionată cu soțul. Patru schimbări în același an. Niciuna nu fusese legată de viața ei intimă.

Lucrăm pe mai multe fronturi: medicul revizuiește tratamentul, ginecologul propune o soluție pentru uscăciunea vaginală, iar noi lucrăm pe doliu și pe cuplu. După câteva luni, îmi spune: „Nu s-a pierdut. Era doar acoperit de prea multe lucruri.”

Întrebări pentru tine

Când ai observat prima dată că orgasmul vine mai greu? Ce s-a mai întâmplat în viața ta în acea perioadă? Ce ai încetat să faci de când a apărut îngrijorarea?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Anorgasmia secundară înseamnă pierderea sau rărirea orgasmului la o femeie care l-a trăit înainte. Cauzele pot fi medicamentele, hormonii, bolile, durerea, depresia, stresul, conflictele de cuplu sau evenimentele de viață. Indiferent de cauză, bucla anxietății poate menține problema. Lucrul combină evaluarea medicală, reconstrucția cronologiei, reducerea presiunii și terapia individuală sau de cuplu.