Capitolul 71: Când orgasmul nu vine: o hartă a dificultăților orgasmice
Partea E · Dificultățile orgasmice
CAPITOLUL 71
Când orgasmul nu vine: o hartă a dificultăților orgasmice
✦ ✦ ✦
Începem o parte nouă a cărții, poate cea mai așteptată de multe cititoare: dificultățile orgasmice. Înainte de a intra în detalii, vreau să desenăm împreună o hartă. Pentru că „nu pot ajunge la orgasm” poate însemna lucruri foarte diferite, iar fiecare are alt drum.
Cât de frecvente sunt
Dificultățile orgasmice sunt printre cele mai frecvente motive pentru care femeile ajung la un sexolog sau la un psihoterapeut. Studiile epidemiologice dau cifre variate, în funcție de felul în care pun întrebarea și de populația studiată. În mare, între o zecime și o pătrime dintre femei raportează dificultăți semnificative de a ajunge la orgasm într-o perioadă dată a vieții. Un procent mult mai mare raportează dificultăți ocazionale.
Un studiu internațional amplu, Global Study of Sexual Attitudes and Behaviors, a găsit că incapacitatea de a ajunge la orgasm era una dintre cele mai des raportate probleme sexuale la femei, în toate regiunile lumii.
Mai important decât cifrele este acest lucru: dacă te regăsești aici, nu ești o excepție. Ești în compania a milioane de femei.
Dificultate nu înseamnă boală
Merită făcută de la început o distincție. A nu avea orgasm la fiecare întâlnire intimă este normal. Cum am arătat în capitolele anterioare, majoritatea femeilor nu ajung la orgasm de fiecare dată, iar multe dintre ele se declară mulțumite.
Vorbim despre dificultate atunci când orgasmul lipsește, întârzie mult sau e mult mai slab decât ți-ai dori, în mod repetat, și când asta îți provoacă suferință. Suferința e criteriul-cheie. O femeie care are orgasm rar și nu se simte deranjată nu are o problemă. O femeie care are orgasm des, dar simte că ceva s-a stins, poate avea.
Cred că prima întrebare într-o evaluare a dificultăților orgasmice nu este „cât de des?”, ci „cât te doare?”. Opinia mea este că statistica nu poate decide în locul unei femei ce e o problemă în viața ei.
Harta, pe scurt
În capitolele următoare vom parcurge pe rând fiecare zonă. Iată harta.
După istorie. Unele femei nu au avut niciodată orgasm: vorbim despre anorgasmia primară. Altele au avut, dar nu mai au: anorgasmia secundară.
După context. Unele femei au orgasm în anumite situații, dar nu în altele. Cel mai des: singure da, cu partenerul nu. Aceasta este anorgasmia situațională.
După calitate. Unele femei au orgasm, dar foarte greu, după foarte mult timp. Altele au orgasme slabe, aproape nesimțite. Altele au orgasme dureroase sau urmate de tristețe, plâns ori dureri de cap.
După relația cu excitația. Uneori, problema nu e orgasmul, ci excitația care nu pornește sau care se stinge pe drum. Alteori, excitația e prea mare și nu se oprește, ca în excitația genitală persistentă.
După cauze asociate. Durerea la penetrare, medicamentele, substanțele, bolile cronice, trauma, conflictul de cuplu.
De unde vin dificultățile
Rareori există o singură cauză. Sexologii folosesc modelul biopsihosocial, care privește trei categorii de factori care se influențează reciproc.
Factorii biologici includ hormonii, bolile cronice, medicamentele, problemele neurologice sau vasculare, durerea pelviană, oboseala.
Factorii psihologici includ anxietatea, depresia, rușinea, perfecționismul, imaginea corporală, trauma, gândurile automate. Am parcurs o mare parte dintre ei în partea despre psihologia orgasmului.
Factorii relaționali și sociali includ calitatea relației, comunicarea, cunoștințele partenerului, scenariile sexuale, educația, religia, cultura.
La aceștia se adaugă un factor banal și foarte des întâlnit: lipsa stimulării potrivite. Multe femei care cred că au o tulburare au, de fapt, o problemă de informație: nici ele, nici partenerii lor nu știu ce tip de atingere le duce la orgasm.
Factori care predispun, declanșează și mențin
Un alt mod util de a privi cauzele este pe axa timpului. Unii factori predispun: o educație restrictivă, o experiență traumatică, o fire anxioasă. Alții declanșează: o naștere, o boală, o infidelitate, un medicament nou. Alții mențin problema: frica de eșec, evitarea sexului, tensiunea din cuplu, spectatoringul.
De multe ori, cauza inițială a dispărut de mult, dar problema continuă pentru că factorii de menținere au preluat controlul. O femeie care a avut dificultăți după o naștere poate continua să le aibă ani la rând, nu din cauza nașterii, ci din cauza fricii care s-a instalat între timp. Vestea bună: factorii de menținere sunt adesea cei mai ușor de schimbat.
Când să ceri ajutor
Merită să consulți un specialist atunci când dificultatea durează de câteva luni, îți provoacă suferință sau tensiuni în cuplu; când apare brusc, după o perioadă în care totul era bine; când e însoțită de durere, sângerări sau alte simptome fizice; când a apărut după începerea unui medicament; când are legătură cu o experiență traumatică.
De obicei, primul pas e un consult medical, ginecologic, pentru a exclude cauzele fizice. Apoi, o evaluare cu un psiholog sau sexoterapeut. Despre ce presupune o astfel de evaluare vom vorbi într-un capitol dedicat.
Ce poate face partenerul
Partenerul poate face un lucru esențial chiar de la început: să nu transforme dificultatea femeii într-o problemă despre el. Nu e un verdict asupra masculinității lui și nici o dovadă că iubirea s-a terminat. E o dificultate a cuplului, pe care o pot explora împreună, cu curiozitate și fără învinuire.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de treizeci și opt de ani vine cu o singură frază: „Cred că sunt frigidă.” A citit undeva cuvântul și l-a adoptat.
Când facem harta împreună, apare alt tablou. A avut orgasme în prima relație. În căsnicie, mai rar, apoi deloc după al doilea copil. Singură, nu a mai încercat de ani de zile. Soțul se grăbește, ea nu spune nimic, amândoi sunt epuizați.
Nu e „frigidă”. Are o anorgasmie secundară, cu factori declanșatori clari și factori de menținere care pot fi schimbați. Când îi spun asta, se relaxează vizibil: „Deci nu sunt stricată. Doar m-am pierdut pe drum.”
Întrebări pentru tine
Ai avut vreodată orgasm, singură sau cu un partener? În ce situații vine și în ce situații nu? De când s-a schimbat ceva și ce s-a mai întâmplat în viața ta în acea perioadă?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Dificultățile orgasmice sunt frecvente și devin o problemă atunci când provoacă suferință. Ele pot fi primare sau secundare, generale sau situaționale, legate de absența, întârzierea, slăbiciunea sau neplăcerea orgasmului. Cauzele sunt biologice, psihologice și relaționale, iar factorii care mențin problema sunt adesea cei mai ușor de schimbat.
Cred că o hartă bună este jumătate din drum. Multe femei rătăcesc ani la rând purtând o etichetă greșită, „frigidă” sau „defectă”, când de fapt au o dificultate precisă, cu explicații precise și soluții precise.
Opinia mea fermă este că nicio femeie nu trebuie să rămână cu ideea că plăcerea nu e pentru ea. Dificultățile orgasmice au, în cele mai multe cazuri, un drum de ieșire. Iar primul pas este să le privim cu claritate, nu cu rușine.
Surse informaționale
- Laumann, E. O., Nicolosi, A., Glasser, D. B., et al. (2005). Sexual problems among women and men aged 40–80 y: Prevalence and correlates identified in the Global Study of Sexual Attitudes and Behaviors. International Journal of Impotence Research, 17(1), 39–57.
- American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5). Arlington, VA: APA.
- Graham, C. A. (2010). The DSM diagnostic criteria for female orgasmic disorder. Archives of Sexual Behavior, 39(2), 256–270.
- Meston, C. M., Hull, E., Levin, R. J., & Sipski, M. (2004). Disorders of orgasm in women. Journal of Sexual Medicine, 1(1), 66–68.


