Capitolul 68: Așteptările nerealiste: ce promit filmele și ce face corpul real
Partea D · Psihologia orgasmului
CAPITOLUL 68
Așteptările nerealiste: ce promit filmele și ce face corpul real
✦ ✦ ✦
În filme, femeia ajunge la orgasm în două minute, prin penetrare, în același timp cu partenerul, cu machiajul intact. În viața reală, lucrurile arată altfel. Diferența dintre cele două lumi n-ar fi o problemă dacă n-am purta-o cu noi în dormitor. Dar o purtăm. Și ea doare.
De unde vin așteptările
Așteptările despre sex nu se formează într-un vid. Ele se construiesc din ce vedem, din ce citim, din ce ne povestesc alții și, din ce în ce mai mult, din ce vedem pe ecrane.
Cinematografia a creat de-a lungul decadelor o imagine foarte precisă a orgasmului feminin: rapid, zgomotos, sincron cu al partenerului, obținut aproape exclusiv prin penetrare. Romanele de dragoste au adăugat ideea că bărbatul potrivit „știe” instinctiv ce să facă. Pornografia, accesibilă astăzi oricui are un telefon, a dus aceste imagini la extrem.
Psihologii numesc acest fenomen cultivare: expunerea repetată la o anumită imagine a realității ajunge să modeleze ce considerăm normal. Nu credem conștient că filmele sunt documentare. Dar, fără să ne dăm seama, ele ne setează reperele.
Cele mai frecvente mituri
„Orgasmul vine repede.” În realitate, multe femei au nevoie de un timp considerabil de stimulare pentru a ajunge la orgasm, iar acest timp variază foarte mult de la o femeie la alta și de la o zi la alta.
„Femeia ajunge la orgasm prin penetrare.” Cum am arătat în capitolele despre tipurile de orgasm, majoritatea femeilor au nevoie de stimulare clitoridiană.
„Orgasmul simultan este idealul.” Este rar și nu e deloc necesar. Presiunea sincronizării strică adesea plăcerea amândurora, cum am explicat în capitolul despre orgasmul simultan.
„Orgasmul e mereu spectaculos.” Unele orgasme sunt furtuni, altele sunt valuri mici. Am vorbit despre asta în capitolul despre intensitatea orgasmului.
„Dacă te iubește, știe ce să facă.” Nimeni nu citește gânduri. Plăcerea se învață și se comunică.
„Femeia e mereu pregătită.” Dorința și excitația au ritmuri, iar ele depind de oboseală, stres, ciclu, emoții.
Cred că multe femei vin la cabinet nu pentru că au o problemă, ci pentru că se compară cu o ficțiune. Opinia mea este că o parte importantă a sexterapiei constă, simplu, în a le spune adevărul despre ce e normal.
Ce efecte au așteptările nerealiste
Primul efect este sentimentul de inadecvare. O femeie care are nevoie de douăzeci de minute de stimulare clitoridiană, comparându-se cu filmul, ajunge să creadă că e defectă. Nu e. Este o femeie obișnuită.
Al doilea efect este presiunea. Când ai în minte un standard, fiecare întâlnire devine o comparație. Am descris în capitolul despre perfecționism cum presiunea frânează excitația.
Al treilea efect este simularea. Multe femei mimează orgasmul tocmai pentru că realitatea lor nu seamănă cu scenariul pe care cred că partenerul îl așteaptă.
Al patrulea efect îi privește pe parteneri. Un bărbat care a învățat sexul din pornografie poate crede că ce funcționează pe ecran funcționează și în viață: ritm rapid, penetrare intensă, puțină atenție la clitoris. Rezultatul este adesea disconfort pentru ea și confuzie pentru el.
Ce e, de fapt, normal
Cercetările arată o variabilitate uriașă. Unele femei ajung ușor la orgasm, altele greu. Unele au orgasm la aproape fiecare întâlnire intimă, altele doar ocazional, și se declară totuși mulțumite. Unele au nevoie de vibrator, altele de mâna partenerului, altele de imaginație. Unele vocalizează, altele tac. Unele au orgasme multiple, altele nu le-au avut niciodată și nu le simt lipsa.
Toate aceste variante sunt normale. Singurul criteriu care contează cu adevărat este dacă femeia și cuplul sunt mulțumiți și dacă plăcerea este posibilă, nu dacă seamănă cu un film.
Un cuvânt despre comparația cu prietenele
Femeile vorbesc între ele despre sex mai mult decât credem, dar adesea nu spun tot adevărul. E mai ușor să spui „la mine merge perfect” decât „mi-e greu”. Așa se creează, în grupurile de prietene, o altă ficțiune, mai discretă decât cea din filme, dar la fel de apăsătoare. Multe femei pe care le-am ascultat în cabinet credeau că sunt singurele cu o anumită dificultate, deși prietenele lor treceau prin exact același lucru, în tăcere. Uneori, cea mai sinceră conversație dintre două prietene vindecă mai mult decât zece articole.
Cum îți ajustezi reperele
Informează-te din surse serioase. Cărțile scrise de sexologi și psihologi oferă o imagine mult mai realistă decât ecranele.
Observă-ți propriul corp. Cât timp îți ia, de fapt? Ce fel de atingere funcționează? Răspunsurile tale sunt reperele tale.
Discută cu partenerul despre surse. Fără reproșuri, întrebați-vă de unde ați învățat ce știți despre sex. Mulți oameni descoperă că au învățat din locuri nepotrivite.
Limitează comparațiile. Fiecare dată când te prinzi spunând „ar trebui”, întreabă-te: după cine?
Ce poate face partenerul
Un partener poate face foarte mult doar renunțând la propriile așteptări cinematografice. Să nu se grăbească. Să nu interpreteze timpul de care are nevoie ea ca pe un eșec al lui. Să întrebe în loc să presupună. Să accepte că plăcerea partenerei lui are un ritm propriu, care nu seamănă cu cel din filme și nici nu trebuie să semene.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O tânără de douăzeci și șase de ani vine convinsă că are anorgasmie. Are orgasm ușor singură, cu stimulare clitoridiană, în aproximativ un sfert de oră. Cu partenerul, numai când el o stimulează manual.
„Dar prin act, niciodată”, spune ea. „Toate prietenele mele zic că ele au.”
Îi explic ce spun studiile. Îi arăt că profilul ei este unul dintre cele mai frecvente. Tace un pic, apoi râde: „Deci sunt normală?” Da. „Și prietenele mele?” Probabil unele spun adevărul, altele nu.
Nu a avut nevoie de terapie. A avut nevoie de informație.
Întrebări pentru tine
De unde ai învățat ce înseamnă un orgasm „normal”? Ce „ar trebui” îți spui cel mai des în intimitate? Cum ar arăta plăcerea ta dacă nu ai compara-o cu nimic?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Filmele, romanele și pornografia ne setează repere nerealiste despre orgasm: rapid, prin penetrare, simultan, spectaculos. Aceste așteptări produc inadecvare, presiune și simulare. Realitatea este o variabilitate uriașă, iar criteriul care contează este satisfacția femeii și a cuplului. Reperele se ajustează prin informare corectă, observarea propriului corp și dialog.
Cred că una dintre cele mai eliberatoare fraze pe care le aud femeile în cabinet este: „Ce trăiești tu este normal.” Câteodată, vindecarea nu cere mai mult de atât.
Opinia mea fermă este că plăcerea reală nu trebuie să arate bine pe ecran, ci să se simtă bine în corp. Corpul tău nu e un film, iar dormitorul tău nu e un platou de filmare. E un loc al vostru, cu regulile voastre.
Surse informaționale
- Gerbner, G., Gross, L., Morgan, M., & Signorielli, N. (1986). Living with television: The dynamics of the cultivation process. În J. Bryant & D. Zillmann (Ed.), Perspectives on Media Effects (pp. 17–40). Hillsdale, NJ: Erlbaum.
- Lloyd, E. A. (2005). The Case of the Female Orgasm. Cambridge, MA: Harvard University Press.
- Nagoski, E. (2015). Come As You Are. New York: Simon & Schuster.
- Mintz, L. (2017). Becoming Cliterate. New York: HarperOne.


