Capitolul 66: Sunetele plăcerii: de ce unele femei tac și ce pierd tăcând
Partea D · Psihologia orgasmului
CAPITOLUL 66
Sunetele plăcerii: de ce unele femei tac și ce pierd tăcând
✦ ✦ ✦
Într-un apartament de bloc, cu pereți subțiri și copii în camera alăturată, multe femei învață să facă dragoste în tăcere. Unele tac din pudoare, altele din obișnuință, altele pentru că nu s-au auzit niciodată. Sunetul pare un detaliu. În realitate, el spune multe despre relația unei femei cu propria plăcere.
Respirația și vocea fac parte din răspunsul sexual
În capitolul despre respirația în excitație și orgasm am arătat că ritmul respirator crește odată cu excitația și devine rapid, adânc și neregulat în apropierea vârfului. Sunetele sunt, în mare parte, o prelungire firească a acestei respirații. Când corpul urcă, aerul iese altfel.
A-ți opri sunetele înseamnă, de multe ori, a-ți controla respirația. Iar respirația controlată, ținută, superficială, este exact opusul a ceea ce are nevoie excitația. Multe femei care își țin respirația în momentele de vârf descriu un orgasm „mic”, „înghițit”, care nu se desfășoară complet.
De ce tac femeile
Motivele sunt variate, iar fiecare are greutatea lui.
Contextul practic. Copii, părinți, colegi de apartament, vecini. Tăcerea devine o regulă de supraviețuire, apoi un obicei.
Rușinea. Sunetele plăcerii sunt percepute ca necontrolate, animalice, „nepotrivite pentru o femeie serioasă”. Femeile crescute cu mesaje restrictive despre sexualitate simt adesea o jenă profundă la propria voce.
Frica de a fi judecată. „Dacă sun ciudat?” „Dacă par că exagerez?” E aceeași teamă de expunere despre care am vorbit în capitolul despre vulnerabilitate.
Neobișnuința. Unele femei nu s-au auzit niciodată în plăcere, nici măcar singure. Nu știu cum ar suna și nu au curaj să afle.
Cred că tăcerea impusă în pat este, de multe ori, o formă discretă de autocenzură. Opinia mea este că o femeie care nu își permite vocea în plăcere își permite, de obicei, și mai puțin din plăcerea însăși.
Cealaltă față: sunetele de spectacol
Există și situația inversă. Un studiu publicat de Gayle Brewer și Colin Hendrie în 2011 a analizat vocalizările femeilor în timpul sexului. Rezultatele au surprins: multe femei au spus că vocalizează intenționat, nu doar ca reacție la plăcere, ci pentru a grăbi ejacularea partenerului, pentru a-i crește stima de sine sau pentru a scăpa de plictiseală ori disconfort. Iar vocalizările nu coincideau neapărat cu momentul orgasmului lor.
Sunetele pot deveni, deci, parte dintr-un spectacol, la fel ca orgasmul mimat. Femeia face sunete pentru celălalt, nu din ea. Iar în timp poate pierde contactul cu ce ar fi sunat, de fapt, plăcerea ei.
Între tăcerea forțată și sunetul jucat există un al treilea drum: vocea autentică. Ea nu e nici înăbușită, nici exagerată. Pur și simplu iese, în ritmul corpului.
Ce câștigi când îți lași vocea
Sunetele autentice au câteva efecte interesante.
Relaxează. Odată cu sunetul pleacă o parte din tensiunea musculară din gât, maxilar și piept. Iar zonele acestea sunt strâns legate de încordarea generală a corpului.
Amplifică. Multe femei descriu că, atunci când își aud propria plăcere, aceasta crește. E un fel de buclă: corpul simte, vocea exprimă, urechea aude, corpul simte mai mult.
Comunică. Pentru partener, sunetele sunt un ghid prețios. Îi spun ce funcționează fără cuvinte și fără să întrerupă momentul. Am scris despre asta în capitolul despre comunicarea în timpul sexului.
Ancorează. Sunetul te ține în prezent. E greu să te gândești la lista de cumpărături în timp ce îți auzi propria respirație adâncă. Vocea devine, astfel, o formă simplă de atenție conștientă, la îndemâna oricui.
Eliberează. Pentru multe femei, prima dată când își permit să fie auzite este trăită ca o mică eliberare, aproape emoționantă.
Cum îți poți găsi vocea
Începe singură. Când explorezi singură, lasă respirația să iasă cu un sunet ușor. Doar un oftat. Observă ce simți.
Respiră pe gură. Gura deschisă schimbă respirația și relaxează maxilarul. Sunetul vine apoi mai ușor.
Rezolvă contextul. Muzică în fundal, o seară fără copii, o cameră mai izolată. Uneori, problema nu e psihologică, ci acustică.
Vorbește cu partenerul. Spune-i că îți e greu și că ți-ar plăcea să încerci. Întreabă-l ce simte când te aude. Răspunsul te poate surprinde.
Nu forța. Vocea autentică nu se fabrică. Dacă te prinzi că joci un rol, revino la respirație.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de patruzeci de ani, mamă a trei copii, spune că „nu mai simte la fel ca înainte”. Întreb, printre altele, cum sună plăcerea ei. Râde jenată: „Nu sună. De doisprezece ani nu sună.”
De când s-a născut primul copil, a învățat să facă totul în liniște. Respirația ținută a devenit reflex.
Îi propun un exercițiu simplu: când e singură acasă, să-și permită orice sunet vrea, chiar și ridicol. Apoi, într-un weekend fără copii, să încerce același lucru cu soțul.
Mă sună după acel weekend. Nu povestește detalii, doar spune: „Am uitat cât de mult îmi place să mă aud. Era ca și cum mă întâlneam cu cineva pe care nu-l mai văzusem de mult.”
Un cuvânt pentru parteneri
Unii parteneri se simt nesiguri când femeia tace. Tăcerea poate fi citită ca lipsă de plăcere, iar asta îi face să încerce mai tare, să schimbe ritmul, să întrebe insistent. Alții, obișnuiți cu sunetele din filme, se așteaptă la un anumit „scenariu” și se îngrijorează când nu îl primesc.
Merită spus clar: tăcerea nu înseamnă neapărat absența plăcerii, iar sunetele nu înseamnă neapărat prezența ei. Singurul mod de a ști este să vorbiți, în afara momentului.
Partenerul poate ajuta creând siguranță: îi poate spune că îi place să o audă, fără să-i ceară spectacol. Poate rezolva problemele practice, de la ușa care se închide la seara fără copii. Și poate să-și permită, la rândul lui, sunetele. De multe ori, o femeie se simte liberă să fie auzită abia când nu mai e singura care face zgomot.
Întrebări pentru tine
Când te-ai auzit ultima dată în plăcere, fără să te cenzurezi? Sunetele tale sunt pentru tine sau pentru celălalt? Ce ar trebui schimbat în casa voastră ca să te simți liberă să fii auzită?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Sunetele plăcerii sunt o prelungire firească a respirației în excitație. Tăcerea impusă, din motive practice sau din rușine, limitează adesea respirația și intensitatea orgasmului. Sunetele jucate pentru partener sunt la fel de frecvente și pot îndepărta femeia de plăcerea reală. Vocea autentică relaxează, amplifică și comunică, iar ea se poate redescoperi treptat.
Cred că vocea unei femei în plăcere este una dintre cele mai sincere expresii ale ei. Nu e nici spectacol, nici rușine. E viață care iese la suprafață.
Opinia mea fermă este că fiecare femeie merită să se audă măcar o dată fără să se cenzureze. Uneori, drumul spre un orgasm mai plin începe cu un simplu oftat pe care nu l-ai mai oprit.
Surse informaționale
- Brewer, G., & Hendrie, C. A. (2011). Evidence to suggest that copulatory vocalizations in women are not a reflexive consequence of orgasm. Archives of Sexual Behavior, 40(3), 559–564.
- Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1966). Human Sexual Response. Boston: Little, Brown.
- Nagoski, E. (2015). Come As You Are. New York: Simon & Schuster.


