Capitolul 65: Vulnerabilitatea: curajul de a fi văzută în momentul plăcerii

Orgasmul este, probabil, momentul în care un om e cel mai puțin regizat. Fața nu mai e controlată, vocea iese cum vrea, corpul se mișcă după reguli proprii. Pentru unele femei, tocmai această expunere este partea cea mai grea. Nu plăcerea le sperie, ci faptul că cineva le vede în ea.

Ce înseamnă să fii vulnerabilă

Brené Brown, cercetătoare care a studiat rușinea și vulnerabilitatea timp de două decenii, definește vulnerabilitatea ca incertitudine, risc și expunere emoțională. Să spui „te iubesc” primul. Să arăți un text pe care l-ai scris. Să plângi în fața cuiva.

Și, adaug eu, să ai un orgasm în fața cuiva.

În orgasm ești văzută într-o stare pe care nu o poți controla. Nu știi exact cum arăți, ce sunete faci, ce expresie ai. Pentru o femeie care a învățat că trebuie să arate mereu bine, să fie mereu stăpână pe ea, asta poate fi aproape insuportabil.

Diferența dintre goliciune și expunere

Mi se pare important să fac o distincție. Multe femei sunt confortabile cu goliciunea fizică, dar nu și cu expunerea emoțională. Pot face sex fără probleme, dar nu pot să fie văzute simțind.

Asta se vede în detalii: întorc capul în momentul orgasmului, închid ochii strâns, își acoperă fața cu mâna sau cu perna, își înghit sunetele, cer să fie lumina stinsă. Nu e vorba neapărat de pudoare. E vorba de a proteja ceva intim, mai intim decât corpul gol.

Am scris despre o latură înrudită în capitolul despre frica de a pierde controlul. Vulnerabilitatea adaugă un element: nu doar că pierzi controlul, dar cineva este martor la asta.

De unde vine frica de expunere

Din rușine, în primul rând. Rușinea spune: „Dacă te văd cu adevărat, te vor respinge.” Femeile care au fost judecate pentru corpul lor, pentru dorințele lor sau pentru emoțiile lor au învățat să se ascundă tocmai în momentele în care sunt cele mai autentice.

Din experiențe trecute în care vulnerabilitatea a fost folosită împotriva lor. Un partener care a râs, care a comentat, care a povestit altora.

Din mesaje culturale despre cum trebuie să arate o femeie în pat: frumoasă, grațioasă, ca în filme. Orgasmul real nu arată ca în filme. Fața se strâmbă, corpul tremură, sunetele sunt ciudate.

Din atașament: pentru femeile cu stil evitant, a fi văzute în nevoie sau în plăcere activează vechea convingere că apropierea e periculoasă. Am vorbit despre asta în capitolul despre atașament.

Ce se întâmplă când nu îți permiți

Femeia care se ferește de expunere găsește strategii. Unele ajung la orgasm doar singure. Altele doar în anumite poziții, în care nu sunt privite. Altele simulează, pentru că orgasmul fals e mai ușor de controlat decât cel real. Altele își țin plăcerea „sub nivel”, la o intensitate sigură, fără să o lase să urce.

Toate aceste strategii protejează. Dar protecția are un preț: plăcerea rămâne mai mică decât ar putea fi, iar apropierea de partener rămâne parțială.

Cum se construiește curajul

Vulnerabilitatea nu se forțează. Se construiește treptat, într-o relație care o merită.

Începe în afara dormitorului. Exersează mici expuneri: spune ce simți, cere ajutor, arată că ești obosită sau tristă. Fiecare experiență în care nu ai fost respinsă construiește încredere.

Alege gradual. Dacă lumina aprinsă e prea mult, începe cu o lumânare. Dacă privirea în ochi e prea mult, începe cu fruntea lipită de a lui.

Vorbește despre frică. Uneori, cea mai mare eliberare vine din a spune: „Mi-e greu să fiu văzută când simt plăcere.” Un partener bun nu va râde. Va înțelege.

Observă reacția partenerului. Cei mai mulți parteneri sunt profund mișcați de plăcerea autentică a femeii lor. Ce ție ți se pare ridicol, lor li se pare frumos.

Lucrează cu rușinea. Când rușinea e veche și adâncă, psihoterapia bazată pe compasiune poate ajuta mult.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și unu de ani spune că are orgasm cu partenerul doar „cu fața în pernă”. Glumește despre asta, dar se vede că o doare.

Întrebând despre trecut, află ceva ce nu legase niciodată: la șaptesprezece ani, primul ei iubit i-a spus, râzând, că „face fețe urâte” când îi place. A fost o frază. A purtat-o paisprezece ani.

Lucrăm pe acea frază. Apoi, cu acordul ei, vorbește cu partenerul actual. El e uimit. Îi spune că nu a observat niciodată nimic urât, doar că i-ar plăcea să-i vadă fața.

Îi ia câteva luni. Într-o seară, își ține ochii deschiși. Îmi povestește apoi, cu o voce mică: „M-a privit ca pe ceva prețios.”

Ce poate face partenerul

Vulnerabilitatea unei femei înflorește sau se ofilește în funcție de felul în care este primită. Partenerul are aici o responsabilitate delicată.

Prima este să nu comenteze în glumă ce vede în momentele de plăcere. O singură remarcă ironică poate închide o ușă pentru ani. A doua este să-și arate, în cuvinte simple, bucuria: „Îmi place să te văd așa.” Multe femei nu au auzit niciodată o asemenea frază.

A treia este răbdarea. Dacă ea are nevoie de întuneric sau de ochi închiși, nu e o respingere. E un ritm. Iar ritmul se respectă.

Și, nu în ultimul rând, partenerul poate oferi propria vulnerabilitate. Un bărbat care își permite să fie văzut în plăcere, fără să joace rolul celui mereu în control, îi dă femeii un exemplu și o permisiune. Intimitatea crește când amândoi coboară garda, nu doar unul.

Întrebări pentru tine

În ce momente ale intimității simți nevoia să te ascunzi? Ce frază sau ce privire din trecut îți spune că ești „prea mult” sau „ciudată” în plăcere? Ce mică expunere ai putea încerca săptămâna aceasta?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Orgasmul în doi presupune să fii văzută într-o stare necontrolată, ceea ce pentru multe femei înseamnă o vulnerabilitate mai mare decât goliciunea. Frica de expunere vine din rușine, experiențe trecute, mesaje culturale și atașament. Ea duce la strategii de protecție care reduc plăcerea. Curajul vulnerabilității se construiește treptat, în afara și în interiorul dormitorului, cu un partener care îl merită.