Capitolul 64: Emoțiile neexprimate: furia, tristețea și corpul care se închide

Corpul nu știe să mintă prea bine. O femeie poate spune „nu mai sunt supărată” cu toată sinceritatea de care e capabilă. Iar seara, în pat, corpul ei poate rămâne rece, încordat, absent. Uneori, ce nu se spune ziua se aude noaptea.

Emoțiile nu dispar când le ignori

Psihologia emoțiilor a arătat de mult timp că o emoție neexprimată nu se evaporă. Ea rămâne activă, consumă energie și se manifestă pe alte căi. James Gross, unul dintre cei mai importanți cercetători ai reglării emoționale, a studiat diferența dintre a reinterpreta o situație și a-ți suprima emoția. Suprimarea, adică ascunderea a ceea ce simți, are costuri: crește activarea fiziologică, scade memoria pentru ce s-a întâmplat și reduce apropierea în relații.

Altfel spus, când îți înghiți furia, corpul tău nu se liniștește. Doar învață să tacă.

Furia și dorința

Furia este probabil emoția care blochează cel mai rapid plăcerea în cuplu. E greu să te deschizi către cineva pe care, în secret, l-ai lovi cu perna. Și totuși multe femei încearcă exact asta: fac sex cu un partener pe care sunt supărate, sperând că intimitatea va repara ce n-a fost spus.

Uneori funcționează. De cele mai multe ori, nu. Excitația pornește greu, orgasmul nu vine, iar după aceea apare un gust amar: „De ce nu pot să mă bucur?” Răspunsul e simplu și incomod: pentru că o parte din tine încă se apără.

Am scris despre felul în care conflictul de cuplu închide ușa dormitorului. Aici adaug o observație clinică: problema nu este conflictul în sine. Cuplurile care se ceartă deschis și se împacă au adesea o viață sexuală bună. Problema este furia care stă ascunsă luni sau ani, sub o suprafață politicoasă.

Tristețea care stinge

Tristețea are alt fel de efect. Nu închide ușa brusc, ci scade lumina în cameră. O femeie în doliu, o femeie care trece printr-o pierdere de sarcină, o femeie care și-a pierdut locul de muncă poate simți că plăcerea e nepotrivită, aproape indecentă. Sau pur și simplu nu o mai găsește.

Aici e important să facem o distincție. Tristețea firească după o pierdere este o reacție sănătoasă și are nevoie de timp. Depresia este altceva: o stare persistentă care afectează sistemul de recompensă al creierului și cere, adesea, ajutor de specialitate.

Uneori tristețea nu e legată de o pierdere recentă, ci de una veche, nejelită. O relație anterioară, un avort, o copilărie fără tandrețe. Corpul păstrează aceste lucruri mai mult decât am crede.

Cum le recunoști

Emoțiile neexprimate rareori se anunță direct. Dau semne indirecte: lipsa de chef față de un partener anume, deși dorința în general există; încordarea în anumite zone ale corpului în timpul atingerii; iritarea la gesturi mărunte; o tristețe fără motiv clar după sex; plânsul neașteptat în momente de apropiere; senzația că „ceva lipsește”, fără să știi ce.

Un exercițiu simplu: înainte de o întâlnire intimă, întreabă-te ce simți față de partener chiar acum. Nu ce ar trebui să simți. Ce simți.

Ce se poate face

Numește emoția. Cercetările lui Matthew Lieberman au arătat că simplul act de a pune un nume unei emoții scade activarea amigdalei. „Sunt furioasă” liniștește mai mult decât „nu am nimic”.

Exprimă-o în afara dormitorului. Patul nu e locul potrivit pentru discuțiile grele. O conversație într-un moment calm, despre ce te-a rănit, poate face mai mult pentru viața voastră sexuală decât orice tehnică.

Folosește „eu”, nu „tu”. „M-am simțit singură când ai plecat la părinții tăi fără să mă întrebi” deschide. „Tu nu te gândești niciodată la mine” închide.

Acordă-ți timp pentru tristețe. Nu forța plăcerea într-o perioadă de doliu. Apropierea fizică fără scop sexual, ținutul în brațe, poate fi mai vindecătoare în acele momente.

Cere ajutor când emoția e veche. Psihoterapia oferă un spațiu în care furia și tristețea pot fi simțite fără să distrugă nimic. Pentru cupluri, terapia focalizată pe emoții ajută partenerii să-și arate emoțiile vulnerabile de sub furie.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de patruzeci și cinci de ani vine pentru că „nu mai poate ajunge la orgasm cu soțul”. Cu ea însăși, fără probleme.

Nu pomenește nimic despre supărare. Abia după câteva întâlniri apare o poveste: cu trei ani în urmă, când tatăl ei era pe moarte, soțul a refuzat să-și amâne o călătorie de afaceri. „Am trecut peste”, spune ea. Apoi plânge douăzeci de minute.

Nu trecuse peste. Furia și tristețea stăteau acolo, între ea și el, în fiecare seară. Lucrăm întâi la a le spune. Într-o ședință comună, soțul ascultă, pentru prima dată, cât de singură s-a simțit. Își cere iertare, simplu, fără justificări.

Corpul ei nu răspunde a doua zi. Dar după câteva săptămâni îmi spune: „Parcă s-a deschis o ușă pe care o țineam cu umărul.”

Când partenerul e cel care tace

Emoțiile neexprimate nu aparțin doar femeii. Uneori, partenerul este cel care poartă furie sau tristețe nespusă, iar ea o simte în felul în care el o atinge: grăbit, distant, mecanic. Corpul ei reacționează la absența lui emoțională chiar dacă nimeni nu numește problema.

În astfel de situații, femeia ajunge adesea să creadă că dificultatea orgasmică e doar a ei. Se întreabă ce nu e în regulă cu ea, când, de fapt, problema stă în spațiul dintre ei doi.

De aceea, într-o evaluare sexologică bună, întrebarea „ce simte fiecare față de celălalt în ultima vreme?” e la fel de importantă ca întrebările despre corp. Cuplurile care învață să-și spună lucrurile grele, fără să se atace, descoperă adesea că dormitorul se încălzește de la sine, fără nicio tehnică nouă.

Întrebări pentru tine

Există ceva ce nu i-ai spus partenerului și care încă te doare? Ce emoție simți, de obicei, chiar înainte de o întâlnire intimă? Când ai plâns ultima dată în fața lui și cum a reacționat?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Emoțiile neexprimate, mai ales furia și tristețea, nu dispar: ele se mută în corp și pot bloca excitația și orgasmul. Furia ascunsă e una dintre cauzele frecvente ale orgasmului dispărut în cuplurile de lungă durată. Numirea emoției, exprimarea ei în afara dormitorului și sprijinul psihoterapeutic pot redeschide drumul spre plăcere.