Capitolul 62: Stima de sine sexuală: a te simți îndreptățită la plăcere

Unele femei știu foarte bine ce le place. Știu ce atingere, ce ritm, ce moment. Și totuși nu cer. Nu pentru că le-ar lipsi cuvintele, ci pentru că, undeva adânc, nu se simt îndreptățite. Despre acest „undeva adânc” este capitolul de față.

Ce înseamnă stima de sine sexuală

Stima de sine generală este felul în care te evaluezi ca om. Stima de sine sexuală este o felie din ea: cum te vezi ca ființă sexuală. Te simți dorită? Te simți competentă? Simți că plăcerea ta contează la fel de mult ca a partenerului?

Cercetătorii au descris-o pe mai multe dimensiuni. William Snell a construit, în anii ’90, scale care măsoară încrederea sexuală, preocuparea sexuală și depresia sexuală, adică sentimentul de tristețe și inadecvare legat de propria sexualitate. Alți autori au adăugat dimensiuni precum atractivitatea percepută, controlul asupra propriilor alegeri și dreptul la plăcere.

Ultima dimensiune mi se pare cea mai importantă și cea mai puțin discutată.

Dreptul la plăcere

Multe femei au crescut cu ideea, rareori spusă direct, că sexul este ceva ce faci pentru altcineva. Pentru partener, pentru relație, pentru liniștea casei. Plăcerea proprie vine, dacă vine, ca un bonus.

Această idee lasă urme concrete. Femeia cere mai rar ce îi place. Oprește actul sexual când partenerul a terminat, chiar dacă ea abia începea. Simte vinovăție dacă are nevoie de mai mult timp. Se scuză pentru corpul ei, pentru lentoare, pentru dorință.

Cercetătoarele care studiază așa-numitul „decalaj orgasmic” dintre femei și bărbați în relațiile heterosexuale au arătat că diferența nu se explică doar prin anatomie. Ea are mult de-a face cu așteptările: cine are dreptul la plăcere, ce fel de sex „contează”, cine termină primul. Am scris pe larg despre asta în capitolul despre decalajul orgasmic.

Ce arată studiile

Legătura dintre stima de sine sexuală și orgasm este una dintre cele mai consistente din literatura de specialitate. Femeile care se simt competente și îndreptățite sexual raportează mai multă satisfacție, comunică mai ușor ce le place și ajung mai des la orgasm cu partenerul.

Un rol important îl are ceea ce cercetătorii numesc asertivitate sexuală: capacitatea de a iniția, de a cere și de a refuza. Studii pe femei tinere au găsit că asertivitatea sexuală prezice orgasmul în cuplu mai bine decât multe variabile fizice. Logica e simplă: o femeie care poate spune „mai încet” sau „acolo” are mai multe șanse să primească exact ce o duce spre vârf.

Și invers: o stimă de sine sexuală scăzută se asociază cu simularea orgasmului, cu sexul acceptat fără dorință și cu tăcerea despre durere sau disconfort.

De unde vine o stimă de sine sexuală fragilă

Din multe locuri, de obicei amestecate.

Din familie, unde despre sex nu se vorbea sau se vorbea doar cu frică. Din primele experiențe, mai ales dacă au fost stângace, grăbite sau umilitoare. Din comentariile despre corp, făcute de părinți, colegi sau parteneri. Din relațiile în care plăcerea femeii a fost ignorată ani la rând. Din cultura largă, care a pus multă vreme sexualitatea feminină fie sub semnul păcatului, fie sub semnul spectacolului.

Despre vinovăția moștenită am vorbit deja. Stima de sine sexuală este, de multe ori, cicatricea pe care această vinovăție o lasă în imaginea de sine.

Cum se reconstruiește

Vestea bună este că stima de sine sexuală nu este fixă. Se schimbă cu experiențele și cu felul în care le interpretăm.

Începe cu limbajul interior. Observă cum îți vorbești despre corpul tău și despre dorința ta. Ai spune aceleași lucruri unei prietene? Dacă nu, ai găsit un loc de lucru.

Cunoaște-ți corpul singură. Explorarea solitară, fără grabă și fără scop, este una dintre căile cele mai sigure spre competența sexuală. Nu poți cere ce nu știi.

Exersează cereri mici. Nu trebuie să începi cu discuții ample. „Îmi place când…” e o propoziție suficientă pentru început.

Alege oameni care te respectă. Stima de sine sexuală crește greu lângă un partener care ironizează, grăbește sau ignoră. Uneori, schimbarea începe cu întrebarea: lângă cine sunt?

Cere ajutor când tiparele sunt vechi. Psihoterapia cognitiv-comportamentală lucrează cu gândurile care blochează, iar terapiile bazate pe compasiune lucrează cu rușinea. Ambele au rezultate bune.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de cincizeci și unu de ani, căsătorită de douăzeci și cinci de ani, îmi spune la prima ședință: „Nu cred că eu am dreptul să mă plâng. El nu m-a înșelat, nu bea, e un om bun.”

Abia la a treia întâlnire spune ce o doare: în toți acești ani, a avut orgasm cu soțul de foarte puține ori. Nu i-a spus niciodată. „Mi s-ar fi părut egoist.”

Lucrăm pe ideea de egoism. O întreb cine a învățat-o că a-ți dori plăcerea înseamnă a fi egoistă. Răspunde fără ezitare: „Mama. Pentru ea, femeia bună era cea care nu cerea nimic.”

Treptat, separăm vocea mamei de vocea ei. Exersează cereri mici, întâi în viața de zi cu zi, apoi în intimitate. Soțul e surprins, apoi bucuros. Îi spune o frază pe care ea o repetă în cabinet cu lacrimi în ochi: „De ce nu mi-ai spus de atâția ani? Credeam că așa îți place.”

Ce poate face partenerul

Stima de sine sexuală a unei femei nu se construiește doar din interior. Partenerul are un rol mai mare decât crede. Fiecare dată în care el încetinește când ea cere, fiecare întrebare sinceră de tipul „ce ți-ar plăcea acum?”, fiecare seară în care plăcerea ei nu e tratată ca un detaliu adaugă o cărămidă.

Contează și ce nu face. Nu ironizează corpul ei, nici în glumă. Nu se arată plictisit când ea are nevoie de mai mult timp. Nu consideră sexul încheiat doar pentru că el a terminat. Nu o compară cu alte femei.

Mulți bărbați cu care lucrez sunt surprinși să afle cât de mult contează aceste lucruri mici. Nu au fost răi intenționat. Pur și simplu nu au știut. Iar când află, cei mai mulți se schimbă cu bucurie, pentru că plăcerea ei devine și plăcerea lor.

Întrebări pentru tine

Ce ai cerut ultima dată, în intimitate, doar pentru tine? Ce voce din trecut îți spune că plăcerea ta e un moft? Dacă o prietenă ți-ar povesti viața ta sexuală, ce sfat i-ai da?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Stima de sine sexuală este felul în care te vezi ca ființă sexuală: dorită, competentă, îndreptățită la plăcere. Este strâns legată de orgasm, mai ales prin asertivitate: capacitatea de a cere și de a refuza. Se formează din familie, experiențe și cultură și se poate reconstrui prin limbaj interior blând, cunoașterea propriului corp, cereri mici și, la nevoie, psihoterapie.