Capitolul 6: Perineul feminin: centru de inervație sexuală

Perineul este, poate, cea mai anonimă zonă a corpului feminin. Nu are un nume popular, nu apare în discuțiile despre frumusețe și este amintit mai ales în contextul nașterii, când se vorbește despre rupturi sau despre epiziotomie. Și totuși, perineul este un adevărat nod de inervație sexuală, locul unde se întâlnesc mușchi, nervi și țesuturi care participă direct la excitație și orgasm.

Unde se află și ce conține

În sens strict, perineul este zona de piele și țesut dintre partea posterioară a vulvei și anus. În sens anatomic mai larg, el desemnează întreaga regiune în formă de romb care închide inferior bazinul, delimitată de osul pubian în față, de coccis în spate și de cele două tuberozități ischiatice lateral. Această regiune se împarte în două triunghiuri: unul anterior, urogenital, și unul posterior, anal.

În adâncime, sub piele, se află centrul tendinos al perineului, sau corpul perineal, un mic nod fibromuscular în care se întâlnesc mai mulți mușchi: bulbospongiosul, transversul superficial și profund al perineului, sfincterul anal extern și fibre ale ridicătorului anal. Este un punct de ancorare esențial pentru întreg planșeul pelvin, ca o cheie de boltă care ține structura laolaltă.

Inervația: de ce perineul este atât de sensibil

Perineul este inervat în principal de ramurile nervului pudendal: nervul perineal pentru partea anterioară și nervii rectali inferiori pentru zona anală. Același nerv care duce senzația de la clitoris aduce senzația și din perineu. Din acest motiv, atingerea perineului poate amplifica excitația clitoridiană, chiar dacă cele două zone par îndepărtate.

Pe lângă terminațiile nervoase din piele, perineul conține receptori de presiune și de întindere în mușchi și în țesutul conjunctiv. Presiunea fermă pe corpul perineal stimulează indirect baza bulbilor vestibulari și rădăcinile clitorisului. Multe femei descriu că această presiune, în timpul excitației, creează o senzație de plinătate și de profunzime care pregătește orgasmul.

Mușchii perineali și orgasmul

Orgasmul feminin se manifestă, fizic, prin contracții ritmice ale mușchilor planșeului pelvin, iar mușchii perineali sunt protagoniștii acestui reflex. Studiile clasice ale lui Masters și Johnson, completate de măsurătorile lui Bohlen și colegii săi în 1982, au descris contracții regulate la intervale de aproximativ o secundă la începutul orgasmului, care apoi devin mai rare și mai slabe.

Un perineu tonic, elastic și conștient participă mai intens la aceste contracții. Un perineu slăbit, de exemplu după nașteri multiple, sau, dimpotrivă, unul încordat cronic, poate reduce intensitatea orgasmului. Arnold Kegel, ginecologul american care a dat numele exercițiilor pentru planșeul pelvin, a observat încă din anii patruzeci că pacientele sale care își întăreau acești mușchi pentru incontinență raportau și o îmbunătățire a vieții sexuale.

Te întreb, ca o invitație la atenție: îți simți perineul? Poți să-l contracți și să-l relaxezi conștient sau este o zonă de care îți amintești doar când doare?

Perineul după naștere

Nașterea vaginală pune perineul la o încercare uriașă. Țesuturile se întind enorm, iar uneori apar rupturi sau este necesară o incizie chirurgicală, epiziotomia. Cicatricea care rezultă poate fi dureroasă luni de zile și poate influența sensibilitatea și plăcerea.

Studiile despre sănătatea sexuală postnatală, precum cel realizat de Geraldine Barrett și colegii ei în Marea Britanie, publicat în 2000, au arătat că femeile cu traumatisme perineale mai severe raportează mai frecvent durere în timpul actului sexual în lunile de după naștere. Vestea bună este că recuperarea există: kinetoterapia de planșeu pelvin, masajul cicatricei, lubrifierea corectă și reluarea treptată a intimității pot reface atât confortul, cât și plăcerea.

Vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și trei de ani, la un an după a doua naștere, îmi spune că „nu mai simte nimic” și că orgasmele au devenit rare și slabe. Discutând, aflăm că a avut o ruptură perineală de gradul doi, cicatrizată fără probleme medicale, dar despre care nu a vorbit nimeni cu ea după externare. O îndrum spre o kinetoterapeută specializată în planșeul pelvin. După câteva luni de exerciții de conștientizare, de tonifiere și de relaxare, descrie revenirea orgasmelor, cu o intensitate diferită, dar satisfăcătoare. Corpul ei nu își pierduse capacitatea; avea nevoie doar de o reabilitare pe care nimeni nu i-o propusese.

Perineul încordat: o problemă tăcută

La polul opus se află femeile cu un perineu prea strâns. Tensiunea cronică a mușchilor planșeului pelvin, numită uneori hipertonie pelvină, poate apărea pe fond de anxietate, traume, durere repetată sau chiar din obiceiul de a „ține” zona încordată. Aceste femei pot avea dureri la penetrare, dificultăți de a atinge orgasmul sau orgasme dureroase.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

În astfel de cazuri, exercițiile Kegel clasice pot agrava problema. Ce ajută este învățarea relaxării: respirație diafragmatică, exerciții de coborâre a planșeului pelvin, uneori fizioterapie manuală. Este o lecție importantă: un perineu sănătos nu este doar puternic, ci și flexibil, capabil să se contracte și să se relaxeze la nevoie.

Masajul perineal și explorarea

În cultura occidentală, masajul perineal este recomandat mai ales în ultimele săptămâni de sarcină, pentru a reduce riscul de rupturi la naștere. Dincolo de această utilitate, explorarea blândă a perineului poate deveni parte din autocunoașterea sexuală. Unele femei descoperă că presiunea ușoară în această zonă, în timpul masturbării sau al intimității cu partenerul, intensifică senzațiile.

Explorarea trebuie făcută cu igienă, cu lubrifiant și fără grabă. Dacă apare durere sau disconfort, este un semnal că zona are nevoie de atenție medicală sau de o abordare mai blândă. Ca în tot ce ține de sexualitate, curiozitatea este binevenită, iar forțarea nu.

Perineul în viața de zi cu zi

Perineul lucrează permanent, chiar și când nu ne gândim la el. Susține organele pelvine când stăm în picioare, se contractă reflex când tușim, strănutăm sau ridicăm o greutate și se relaxează când urinăm sau defecăm. Obiceiurile cotidiene îl influențează: constipația cronică și efortul repetat la toaletă îl slăbesc, statul prelungit pe scaun îl poate comprima, iar sporturile cu sărituri repetate îl solicită intens.

Din perspectivă sexuală, aceste detalii contează mai mult decât pare. O femeie care are incontinență urinară la efort poate evita intimitatea de teama unor scăpări, iar o asemenea teamă devine un blocaj psihologic mai puternic decât problema fizică. Alteori, durerea cronică din zona perineală, de pildă din cauza unei nevralgii pudendale, transformă orice atingere într-o sursă de anxietate. În toate aceste situații, rezolvarea nu începe în dormitor, ci în cabinetul medicului, al kinetoterapeutului și, de multe ori, al psihologului. Sexualitatea este doar locul în care problemele perineului devin cele mai vizibile.

Ce reținem

Perineul nu este o zonă neutră dintre două orificii, ci un centru muscular și nervos care susține plăcerea feminină. El participă la excitație prin presiune și stimulare indirectă, la orgasm prin contracții ritmice și la confortul sexual prin echilibrul dintre tonus și relaxare. Ignorat, poate deveni sursă de durere sau de pierdere a sensibilității. Îngrijit, poate deveni un aliat discret al orgasmului.

Ce relație ai cu această parte a corpului tău? Ai vorbit vreodată cu un medic sau cu un terapeut despre perineu, sau ai considerat că „așa e după naștere” și ai acceptat în tăcere?