Capitolul 41: Frica de a pierde controlul: când plăcerea pare un pericol
Partea C · Orgasmul și creierul
CAPITOLUL 41
Frica de a pierde controlul: când plăcerea pare un pericol
✦ ✦ ✦
„Simt că vine, apoi mă opresc.” Această frază descrie una dintre cele mai frecvente experiențe ale femeilor care ajung în cabinet cu dificultăți orgasmice. Nu e vorba de lipsă de excitație, ci de un moment în care, aproape reflex, ceva în ele spune „nu”. În capitolul anterior am văzut că orgasmul presupune o lăsare a gărzii. Acum vorbim despre femeile pentru care această lăsare pare periculoasă.
Ce înseamnă „a pierde controlul”
În apropierea orgasmului, corpul face lucruri pe care mintea nu le mai coordonează: mușchii se contractă singuri, respirația se accelerează, apar sunete, expresia feței se schimbă. Pentru multe femei, această autonomie a corpului este plăcută. Pentru altele, ea se simte ca o cădere în gol.
Teama poate avea mai multe fețe: teama de a arăta „urât” sau „ridicol”, teama de a face zgomot, teama de a plânge, teama de a urina, teama de a deveni vulnerabilă în fața celuilalt, teama vagă că „se va întâmpla ceva” dacă te lași complet.
De unde vine frica
Frica de a pierde controlul are adesea rădăcini în istoria personală. Femeile care au crescut în familii imprevizibile, în care controlul era o formă de supraviețuire, învață să fie mereu atente. Femeile care au trăit experiențe în care au fost rănite atunci când au fost vulnerabile învață să nu mai coboare garda. Femeile educate în ideea că plăcerea este periculoasă sau păcătoasă pot simți abandonul ca pe o greșeală.
În aceste situații, oprirea dinaintea orgasmului nu este un defect, ci o strategie de protecție învățată. Corpul face exact ce a învățat că îl ține în siguranță.
Cred că e esențial ca femeia să-și privească această frică cu blândețe, nu cu nerăbdare. Opinia mea este că o apărare nu se dărâmă, ci se înțelege, iar apoi devine inutilă de la sine.
Cum lucrăm în terapie
Primul pas este numirea fricii: ce anume pare periculos? Al doilea este explorarea originii ei, acolo unde este cazul. Al treilea este expunerea treptată, în condiții de siguranță: femeia învață să rămână puțin mai mult în excitația intensă, mai întâi singură, apoi cu partenerul, observând că nu se întâmplă nimic rău.
Exercițiile de respirație, de conștientizare corporală și, uneori, lucrul cu emoțiile din trecut fac parte din proces. Ritmul îl stabilește femeia.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă ai lăsa orgasmul să vină complet? Ce imagine îți apare? Și cât din această imagine aparține prezentului, cât trecutului?
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de treizeci și patru de ani se oprește mereu în ultima secundă. Când o întreb ce simte atunci, spune: „Că o să mă pierd.” Mai târziu, își amintește că, în copilărie, plânsul ei era pedepsit: trebuia să „se controleze”. Orice emoție puternică devenise periculoasă.
Lucrăm pe permisiunea de a simți intens, mai întâi în contexte nesexuale: râs, plâns, muzică. Treptat, aduce această permisiune și în intimitate. Primul orgasm complet vine însoțit de lacrimi. Spune: „Nu m-am pierdut. M-am găsit.”
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Frica de a pierde controlul face ca unele femei să se oprească chiar înainte de orgasm. Ea are adesea rădăcini în istoria personală și funcționează ca o strategie de protecție învățată. Terapia lucrează prin numirea fricii, înțelegerea originii și expunerea treptată, în siguranță, la intensitatea plăcerii.
Cred că frica de a pierde controlul este una dintre cele mai umane bariere în calea orgasmului. Fiziologia ne arată că orgasmul presupune abandon; psihologia ne arată de ce abandonul poate părea, pentru unele femei, o amenințare.
Opinia mea fermă este că drumul spre orgasm, în aceste cazuri, nu trece prin tehnici mai bune, ci prin vindecare. Când femeia descoperă că poate fi vulnerabilă fără să fie rănită, corpul ei își permite, în sfârșit, să meargă până la capăt.
Surse informaționale
- Kaplan, H. S. (1974). The New Sex Therapy. New York: Brunner/Mazel.
- Georgiadis, J. R., Kortekaas, R., Kuipers, R., Nieuwenburg, A., Pruim, J., Reinders, A. A., & Holstege, G. (2006). Regional cerebral blood flow changes associated with clitorally induced orgasm in healthy women. European Journal of Neuroscience, 24(11), 3305–3316.
- Heiman, J. R., & LoPiccolo, J. (1988). Becoming Orgasmic: A Sexual and Personal Growth Programme for Women. New York: Prentice Hall.
- Meston, C. M., Hull, E., Levin, R. J., & Sipski, M. (2004). Disorders of orgasm in women. Journal of Sexual Medicine, 1(1), 66–68.
- Laan, E., Rellini, A. H., & Barnes, T. (2013). Standard operating procedures for female orgasmic disorder. Journal of Sexual Medicine, 10(1), 74–82.
