Capitolul 4: Uretra feminină și sensibilitatea ei sexuală

Când vorbim despre uretra feminină, cei mai mulți oameni se gândesc la infecții urinare sau la vizita la urolog. Puțini se gândesc la plăcere. Și totuși, uretra este parte din arhitectura sexuală a femeii, înconjurată de țesut erectil, de glande și de o rețea densă de nervi. Pentru multe femei, senzațiile pe care le numesc „vaginale” sau pe care le atribuie „punctului G” trec, de fapt, și prin această zonă.

Unde se află și cum arată

Uretra feminină este un tub scurt, de aproximativ patru centimetri, care pornește din vezica urinară și se deschide în vestibulul vulvei, între clitoris și orificiul vaginal. Este așezată imediat deasupra peretelui anterior al vaginului, atât de aproape încât, în multe zone, cele două structuri sunt separate doar de un strat subțire de țesut.

În jurul ei se află un țesut spongios, bogat vascularizat, pe care unii anatomiști îl numesc spongiozitatea uretrală sau corpul spongios al uretrei. În timpul excitației, acest țesut se umple cu sânge, la fel ca bulbii și clitorisul. Tot aici se găsesc glandele parauretrale, numite și glandele Skene, considerate de mulți cercetători omologul feminin al prostatei.

Complexul clitouretrovaginal

În 2008, Helen O’Connell a propus o viziune unitară a acestei regiuni, iar în anii următori, Emmanuele Jannini, Odile Buisson și Pierre Foldès au promovat termenul de complex clitouretrovaginal, prescurtat CUV. Ideea este simplă: clitorisul, uretra și peretele vaginal anterior nu trebuie privite ca organe separate, ci ca un ansamblu funcțional. Atingerea unuia influențează inevitabil celelalte.

Această viziune ajută la rezolvarea unei dezbateri vechi. Când o femeie simte plăcere intensă la presiunea pe peretele vaginal anterior, se stimulează simultan uretra cu țesutul ei spongios, glandele Skene și rădăcinile clitorisului. Nu este nevoie să alegem un singur vinovat pentru plăcere. Plăcerea vine din întâlnirea lor.

Te-ai întrebat vreodată de ce anumite poziții sau anumite unghiuri de penetrare sunt resimțite mult mai intens decât altele? Răspunsul ține adesea de această geografie comună.

Sensibilitatea uretrală în excitație

Pe măsură ce excitația crește, țesutul din jurul uretrei se umflă și formează o zonă proeminentă pe peretele vaginal anterior, la câțiva centimetri de la intrare. Ernst Gräfenberg, ginecologul german care a dat numele „punctului G”, a descris în 1950 tocmai o zonă erotică de-a lungul uretrei, pe peretele anterior al vaginului. El nu vorbea despre un „buton” separat, ci despre o regiune care se mărește în timpul stimulării sexuale.

Multe femei descriu, la stimularea acestei zone, o senzație inițială de nevoie de a urina. Senzația este explicabilă: presiunea pe uretră și pe glandele din jur activează aceleași receptori care semnalizează plinătatea vezicii. Dacă femeia se sperie și se oprește, nu află ce urmează. Dacă rămâne relaxată, mai ales după ce a urinat înainte, senzația se transformă adesea în plăcere.

Vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și unu de ani spune că evită anumite poziții pentru că îi provoacă „senzația că face pe ea”. De rușine, oprește actul sexual sau schimbă poziția. Îi explic legătura dintre uretră, glandele parauretrale și zona sensibilă de pe peretele anterior. Îi propun să urineze înainte de intimitate, să pună un prosop și să-și permită să observe senzația fără să o oprească. După câteva săptămâni, descrie o intensitate pe care nu o cunoscuse. Frica de o senzație fiziologică normală îi blocase accesul la una dintre cele mai bogate zone ale propriului corp.

Când uretra doare în loc să simtă plăcere

Nu toate senzațiile uretrale sunt plăcute. Infecțiile urinare repetate, iritația produsă de frecarea excesivă sau lubrifierea insuficientă pot face zona dureroasă. Fenomenul numit popular „cistita lunii de miere” descrie infecțiile urinare care apar după perioade de activitate sexuală intensă, pentru că bacteriile pot fi împinse spre uretră.

Câteva măsuri simple fac diferența: urinarea după actul sexual, igienă blândă, fără produse agresive, lubrifiant suficient și atenție la unghiurile care produc durere. Dacă durerea persistă, este necesar un consult medical. Sindromul durerii vezicale sau uretrale, de exemplu, este o afecțiune reală, care se tratează și care nu trebuie confundată cu „sensibilitatea”.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Glandele parauretrale și fluidul lor

Glandele Skene, așezate de o parte și de alta a orificiului uretral, sunt mici structuri cu canale care se deschid lângă uretră sau chiar în interiorul ei. Patologul slovac Milan Zaviačič a dedicat ani întregi studiului lor și a susținut că ele reprezintă o adevărată „prostată feminină”, capabilă să producă un fluid care conține antigen specific prostatic, aceeași substanță măsurată la bărbați. Cercetările ulterioare au confirmat că, la multe femei, țesutul parauretral exprimă acest antigen.

De ce contează pentru orgasm? Pentru că aceste glande sunt considerate sursa principală a fenomenului numit ejaculare feminină, o cantitate mică de fluid albicios eliminat în timpul orgasmului, diferit de urină. Fenomenul va fi discutat pe larg într-un capitol separat. Aici este suficient să reținem că uretra nu este doar un canal de evacuare, ci și o zonă glandulară activă în sexualitate.

Uretra în menopauză

Țesutul uretral, ca și cel vaginal, este sensibil la estrogeni. Odată cu menopauza, scăderea hormonală subțiază mucoasa, reduce vascularizația țesutului spongios și poate face zona mai vulnerabilă la iritații și infecții. Afecțiunea este descrisă astăzi sub numele de sindrom genitourinar al menopauzei și include uscăciune, disconfort, nevoie frecventă de a urina și durere în timpul actului sexual.

Multe femei acceptă aceste schimbări ca pe o fatalitate și renunță treptat la viața sexuală. Ginecologii au însă la dispoziție tratamente locale, hidratante vaginale și, la nevoie, terapii hormonale cu doze mici, care pot reface o parte din calitatea țesutului. Discuția cu medicul este, în acest caz, un act de grijă față de propria plăcere, nu un moft.

Educație și limbaj

Mulți oameni confundă orificiul uretral cu cel vaginal sau nu știu că există două orificii distincte. O parte din această confuzie vine din lipsa educației anatomice, o parte din rușinea de a privi propriul corp. Studiile despre cunoștințele anatomice ale femeilor arată, în mod repetat, că un procent important nu poate identifica corect structurile propriei vulve.

A ști că uretra este parte din sistemul sexual nu înseamnă a o transforma într-o obsesie. Înseamnă a înțelege de ce anumite senzații apar, de ce sunt normale și cum pot fi integrate în plăcere. Corpul nu are compartimente etanșe; are rețele.

Tu ce știi despre propria anatomie? Ai privit vreodată zona cu o oglindă, cu curiozitate și fără judecată? Și ce senzații ai evitat până acum doar pentru că nu le înțelegeai?