Capitolul 34: „Squirting” și ejaculare: două fenomene diferite, adesea confundate

În ultimii ani, cuvântul englezesc „squirting” a intrat în vocabularul multor femei și cupluri, de cele mai multe ori prin pornografie. El desemnează eliminarea unei cantități mari de lichid în timpul excitației sau al orgasmului. Mulți îl confundă cu ejacularea feminină despre care am vorbit în capitolul anterior. Cercetarea arată că sunt, în mare parte, fenomene diferite. În acest capitol încerc să le despart clar.

Ce este squirting-ul

Squirting-ul este eliminarea bruscă, prin uretră, a unei cantități relativ mari de lichid limpede, uneori zeci de mililitri sau mai mult, în timpul unei excitații intense sau al orgasmului. Multe femei îl descriu ca fiind precedat de o senzație de presiune sau de nevoie de a urina, mai ales la stimularea peretelui anterior al vaginului.

Ce au arătat studiile

În 2015, Samuel Salama și colaboratorii săi au făcut un studiu cu ultrasunete pe câteva femei care raportau squirting. Ele au golit vezica înainte de stimulare. Pe măsură ce excitația a crescut, vezica s-a umplut din nou, iar după squirting a fost din nou goală. Analiza lichidului a arătat că acesta era, în mare parte, asemănător urinei, cu o mică cantitate de antigen specific prostatic la unele femei.

Concluzia autorilor a fost că squirting-ul este, în principal, eliminarea involuntară a lichidului din vezică în timpul activității sexuale, uneori amestecat cu o mică secreție din glandele Skene. Revizuirea lui Zlatko Pastor ajunsese la o concluzie asemănătoare: ejacularea feminină în sens restrâns și squirting-ul sunt fenomene diferite, care pot apărea separat sau împreună.

Diferența față de incontinență

Squirting-ul trebuie diferențiat și de incontinența urinară coitală, adică pierderea involuntară de urină în timpul penetrării, care poate fi deranjantă și asociată cu slăbirea planșeului pelvian. Dacă femeia trăiește pierderea de urină ca pe o problemă, dacă apare și în afara excitației sau dacă o face să evite sexul, este util un consult urologic sau ginecologic.

Squirting-ul, în schimb, este de obicei legat de excitația intensă și trăit de multe femei ca plăcut sau neutru.

Între rușine și spectacol

Și aici întâlnim cele două capcane. Pe de o parte, rușinea: femei care se opresc din plăcere de teama de a „uda patul”. Pe de altă parte, spectacolul: cupluri care urmăresc squirting-ul ca pe un trofeu, după modelul pornografiei, iar femeia se simte „inferioară” dacă nu îl are.

Cum ai privit tu acest fenomen până acum: cu curiozitate, cu teamă sau cu presiune? Și cine a stabilit, de fapt, ce ar trebui să simți?

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un cuplu vine pentru că el insistă să „o facă să stropească”, iar ea se simte tot mai tensionată. Sexul a devenit o probă tehnică. Ea a început să mimeze, iar el a simțit și s-a frustrat.

Le explic ce spune cercetarea și faptul că squirting-ul nu este o măsură a plăcerii. El recunoaște că a preluat ideea din filme și că, de fapt, își dorea să se simtă un partener bun. Mutăm atenția de pe „rezultat” pe întâlnire. Ea spune la final: „Prima dată după mult timp nu m-am simțit testată.”

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Squirting-ul este eliminarea unei cantități mari de lichid prin uretră în timpul excitației intense sau al orgasmului. Studiile arată că lichidul provine în principal din vezică, uneori amestecat cu secreție din glandele Skene. El este diferit de ejacularea feminină în sens restrâns și de incontinența coitală. Nu este o măsură a plăcerii și nici un motiv de rușine.