Capitolul 33: Ejacularea feminină: ce este, de unde vine și de ce a fost ascunsă atâta timp
Partea B · Tipuri de orgasm
CAPITOLUL 33
Ejacularea feminină: ce este, de unde vine și de ce a fost ascunsă atâta timp
✦ ✦ ✦
Ejacularea feminină este una dintre cele mai vechi și mai controversate teme ale sexologiei. A fost descrisă de autori antici, negată de medicina modernă timpurie, redescoperită în secolul al XX-lea și, până azi, discutată cu pasiune. În capitolul despre glandele Skene am pregătit terenul. Acum vorbim direct despre fenomen.
O temă veche
Descrieri ale unor fluide eliminate de femei în timpul plăcerii există în texte vechi din mai multe culturi. Medicul olandez Regnier de Graaf a descris, în secolul al XVII-lea, glandele din jurul uretrei feminine și secrețiile lor. În secolul al XX-lea, Ernst Gräfenberg a legat aceste secreții de stimularea peretelui anterior al vaginului. Apoi, timp de decenii, subiectul a fost aproape ignorat sau explicat simplu ca incontinență.
Ce este, în sens restrâns
Astăzi, mulți cercetători folosesc termenul de ejaculare feminină în sens restrâns: eliminarea unei cantități mici de lichid, de obicei câțiva mililitri, mai gros și mai lăptos, în timpul orgasmului. Acest lichid provine din glandele Skene și conține substanțe tipice prostatei, cum este antigenul specific prostatic.
Analizele biochimice, precum cele făcute de Florian Wimpissinger și colaboratorii săi, au confirmat prezența acestor substanțe în lichidul eliminat de unele femei. Fenomenul este, așadar, diferit de urinare, chiar dacă se produce prin uretră.
Cât de frecvent este
Estimările variază mult, pentru că multe femei nu observă cantitatea mică eliminată sau o confundă cu lubrifierea. Unele studii pe chestionare au găsit că o parte importantă a femeilor spun că au avut cel puțin o dată experiența eliminării de lichid în timpul orgasmului. Variabilitatea dezvoltării glandelor Skene explică de ce fenomenul este evident la unele femei și absent la altele.
Cred că ejacularea feminină este un exemplu clar despre cum o realitate a corpului poate fi negată doar pentru că nu se potrivește cu ce ne așteptam. Opinia mea este că nicio femeie nu trebuie să-și ascundă corpul pentru că știința a întârziat să-l înțeleagă.
Rușinea și reacția
Pentru multe femei, prima experiență a ejaculării vine cu teamă: „Am făcut pe mine?” Rușinea poate duce la evitarea orgasmului sau la oprirea lui în ultimul moment. Reacția partenerului contează enorm: o glumă sau o privire de dezgust poate răni pentru ani de zile, în timp ce calmul și curiozitatea pot liniști.
În același timp, în ultimii ani, imaginea ejaculării feminine a fost exagerată în pornografie, unde a devenit un fel de „dovadă” a orgasmului. Aceasta a creat o nouă presiune: unele femei se simt incomplete pentru că nu ejaculează. Ambele extreme, rușinea și idealizarea, fac rău.
Ce ai crezut tu despre fluidele eliminate în timpul plăcerii? Le-ai trăit cu rușine, cu surprindere, cu bucurie? Sau ai simțit că lipsește ceva pentru că nu le ai?
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de treizeci și opt de ani a aflat dintr-un film că „femeile adevărat satisfăcute ejaculează”. Ea nu a avut niciodată această experiență și a început să se îndoiască de orgasmele ei, deși le trăia ca fiind intense și complete.
Îi explic variabilitatea anatomică și faptul că ejacularea nu este nici semn, nici condiție a orgasmului. Discutăm despre cum imaginile din filme și-au făcut loc în dormitorul ei. Concluzia ei: „Orgasmul meu nu trebuie să se vadă ca să fie adevărat.”
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Ejacularea feminină în sens restrâns este eliminarea unei cantități mici de lichid din glandele Skene în timpul orgasmului. Lichidul conține substanțe prostatice și este diferit de urină. Frecvența variază mult, în funcție de dezvoltarea glandelor. Fenomenul nu este nici boală, nici condiție a orgasmului. Rușinea și idealizarea sunt la fel de dăunătoare.
Cred că ejacularea feminină este o temă în care fiziologia a trebuit să lupte cu prejudecățile pentru a fi auzită. Astăzi știm că este un fenomen real, cu o bază anatomică și biochimică. Psihologia ne arată însă că nu cunoașterea, ci rușinea sau presiunea decid cum este trăit.
Opinia mea fermă este că fiecare femeie are dreptul la propriul corp, fie că ejaculează, fie că nu. Nu e de ascuns și nu e de demonstrat. E doar o variantă a plăcerii, care merită primită cu calm și cu respect.
Surse informaționale
- Zaviačič, M., & Ablin, R. J. (2000). The female prostate and prostate-specific antigen. Histology and Histopathology, 15(1), 131–142.
- Wimpissinger, F., Stifter, K., Grin, W., & Stackl, W. (2007). The female prostate revisited: Perineal ultrasound and biochemical studies of female ejaculate. Journal of Sexual Medicine, 4(5), 1388–1393.
- Pastor, Z. (2013). Female ejaculation orgasm vs. coital incontinence: A systematic review. Journal of Sexual Medicine, 10(7), 1682–1691.
- Gräfenberg, E. (1950). The role of urethra in female orgasm. International Journal of Sexology, 3(3), 145–148.
- Korda, J. B., Goldstein, S. W., & Sommer, F. (2010). The history of female ejaculation. Journal of Sexual Medicine, 7(5), 1965–1975.
