Capitolul 26: Punctul G: istoria unei controverse și ce rămâne din ea

Puține expresii din sexologie au ajuns atât de cunoscute ca „punctul G”. A apărut în reviste, în filme, în glume și în conversații de cuplu. Pentru unele femei a devenit o promisiune, pentru altele o sursă de complexe. În acest capitol spun povestea lui și încerc să separ ce știm de ce s-a construit în jurul lui.

Gräfenberg și peretele anterior

În 1950, ginecologul german Ernst Gräfenberg a publicat un articol în care descria o zonă erotică pe peretele anterior al vaginului, de-a lungul uretrei, care se umfla în timpul excitației. El nu a vorbit despre un „punct”, ci despre o zonă, și a legat-o de unele observații despre eliminarea de lichid în timpul orgasmului.

Articolul a trecut aproape neobservat timp de trei decenii.

Nașterea unui fenomen

În 1982, Alice Ladas, Beverly Whipple și John Perry au publicat cartea „The G Spot”, care a popularizat ideea și i-a dat numele, în onoarea lui Gräfenberg. Cartea a avut un succes uriaș. Ea a adus în discuție experiențe pe care multe femei le aveau, dar pe care nu le puteau numi, și a contribuit la legitimarea plăcerii vaginale după decenii în care fusese ori idealizată, ori negată.

Pe de altă parte, ideea unui „punct” precis a creat așteptări. Multe femei au început să-l caute și, negăsindu-l, să creadă că ceva nu e în regulă cu ele.

Ce spun dovezile

Analizele moderne au fost prudente. O revizuire sistematică publicată de Amichai Kilchevsky și colaboratorii săi în 2012 a concluzionat că nu există dovezi solide pentru o structură anatomică distinctă care să poată fi numită „punct G”. Alți cercetători, precum Terence Hines, au fost și mai sceptici. În același timp, multe femei raportează o sensibilitate reală a peretelui anterior al vaginului.

Explicația cea mai larg acceptată astăzi este cea din capitolul anterior: sensibilitatea vine dintr-o zonă în care se întâlnesc clitorisul, uretra cu glandele ei și vaginul, adică din complexul clitoro-uretro-vaginal, nu dintr-un organ separat.

Cum să privești această zonă

Pentru unele femei, stimularea peretelui anterior este intensă și plăcută și poate duce la orgasm, uneori însoțit de eliminare de lichid. Pentru altele, este neutră. Pentru altele, este inconfortabilă. Toate aceste experiențe sunt normale. Ce nu este sănătos este să transformi zona într-un test de feminitate sau un examen pentru partener.

Ai căutat vreodată „punctul G”? Cum te-ai simțit în această căutare: curioasă, presată, dezamăgită? Și ce ți-ar fi plăcut să știi atunci?

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un cuplu vine după ce partenerul, inspirat de articole online, „caută” de luni de zile punctul G. Ea se simte ca un obiect de experiment, el se simte un ratat. Intimitatea a devenit o sesiune tehnică.

Discutăm istoria conceptului și ce spune cercetarea. El se relaxează când înțelege că nu există un buton pe care l-ar fi ratat. Ea se relaxează când înțelege că nu e „defectă”. Le propun să renunțe la căutare și să revină la curiozitate. Peste câteva săptămâni, spun că sexul a redevenit joc, nu examen.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Gräfenberg a descris în 1950 o zonă sensibilă pe peretele anterior al vaginului. Cartea din 1982 a popularizat-o sub numele de „punct G”. Analizele moderne nu au găsit o structură anatomică distinctă, dar multe femei raportează o sensibilitate reală a acestei zone, explicată astăzi prin complexul clitoro-uretro-vaginal. Senzațiile variază, iar căutarea forțată a „punctului” poate deveni o sursă de presiune.