Capitolul 149: Decalajul orgasmic ca problemă culturală: ce spun cercetările
Partea I · Orgasmul și cultura
CAPITOLUL 149
Decalajul orgasmic ca problemă culturală: ce spun cercetările
✦ ✦ ✦
Am pomenit de multe ori în această carte decalajul orgasmic: în relațiile heterosexuale, bărbații ajung la orgasm mult mai des decât femeile. Acest capitol privește fenomenul de la distanță, ca pe o problemă culturală, nu doar ca pe o problemă a unui cuplu anume. Pentru că, dacă milioane de femei trăiesc același lucru, nu poate fi doar vina corpului fiecăreia.
Datele
Studiile pe populații mari din mai multe țări arată același tablou. În relațiile heterosexuale, majoritatea bărbaților raportează că ajung la orgasm de obicei sau întotdeauna în timpul sexului. Procentul femeilor e semnificativ mai mic. Diferența e mai mare în întâlnirile ocazionale și mai mică în relațiile stabile.
Am scris despre studiul lui Frederick, care a arătat că femeile lesbiene ajung mai des la orgasm decât femeile heterosexuale, în capitolul despre ce ne învață cuplurile de femei. Despre cercetările lui Armstrong, England și Fogarty pe studenți, care au arătat un decalaj mare în aventurile de o seară, am scris în capitolul despre începutul vieții adulte.
De ce nu e doar biologie
Unii au explicat decalajul prin diferențe biologice: femeile ar avea nevoie de mai mult timp și de un tip anume de stimulare. Asta e parțial adevărat. Dar biologia nu explică de ce aceleași femei ajung ușor la orgasm singure sau cu partenere femei. Nu explică de ce decalajul scade mult în relațiile stabile. Și nu explică de ce femeile care cer, comunică și primesc stimulare clitoridiană au mult mai multe orgasme.
Sexologa Laurie Mintz și alți cercetători au propus că decalajul e, în mare parte, cultural: rezultatul unor scenarii sexuale care pun penetrarea în centru, al unei educații care ignoră clitorisul și al unei culturi care tratează plăcerea femeii ca pe un bonus.
Factorii culturali
Scenariul centrat pe penetrare. Am scris despre scenariile sexuale.
Ignorarea clitorisului. În educație, în mass-media, în limbaj. Mintz a numit acest fenomen lipsă de „alfabetizare clitoridiană”.
Dublul standard. Femeile care își doresc plăcere sunt judecate mai aspru decât bărbații.
Responsabilitatea inegală. Femeile sunt adesea socializate să aibă grijă de plăcerea celuilalt, nu de a lor.
Simularea. Când femeile simulează, decalajul rămâne invizibil, iar partenerii nu învață niciodată.
Dreptul la plăcere. Unele cercetătoare, precum Sara McClelland, au arătat că femeile au adesea așteptări mai mici de la sex: se declară mulțumite dacă partenerul e mulțumit și dacă nu doare. Ea a numit acest fenomen „justiție intimă”: întrebarea ce consideră fiecare că merită în pat.
Cred că decalajul orgasmic e una dintre cele mai tăcute nedreptăți ale vieții de zi cu zi. Opinia mea este că el nu se va închide prin tehnici noi, ci printr-o schimbare de mentalitate: când plăcerea femeii va fi considerată la fel de firească și de importantă ca a bărbatului.
Ce nu înseamnă
Merită spus clar: a vorbi despre decalaj nu înseamnă a acuza bărbații. Mulți bărbați sunt la fel de prizonieri ai scenariilor culturale ca femeile. Ei au învățat aceleași lucruri greșite, din aceleași surse. Când află, mulți se schimbă cu bucurie. Nici nu înseamnă că fiecare întâlnire trebuie să se termine cu orgasmul femeii. Înseamnă doar că plăcerea ei trebuie să conteze în mod egal.
Decalajul în România
Nu avem multe studii românești despre decalajul orgasmic, dar experiența clinică și sondajele disponibile sugerează că situația nu e diferită de cea din alte țări europene, poate chiar mai accentuată la generațiile crescute în tăcerea despre sex. Am scris despre educația sexuală în România.
Ce observ des în cabinet: femei care nu știu că decalajul există și cred că dificultatea e doar a lor; bărbați care nu știu că partenerele lor simulează; cupluri care nu au vorbit niciodată despre cine ajunge la orgasm și cine nu. Simpla numire a fenomenului schimbă adesea perspectiva: problema nu mai e „ea”, ci un tipar pe care îl pot schimba împreună.
Ce poate schimba fiecare cuplu
Clitorisul în centru, nu la margine.
Ordinea flexibilă: orgasmul ei poate veni înainte, după, fără penetrare.
Finalul definit în doi, nu de ejaculare.
Comunicarea și cererea. Am scris despre a cere ce îți place.
Renunțarea la simulare.
Timpul.
Ce poate schimba societatea
Educația sexuală care include plăcerea și anatomia completă. Mass-media care arată plăcerea feminină realist. Medici care întreabă despre satisfacție, nu doar despre boli. Și conversații publice care tratează plăcerea femeii fără rușine și fără senzaționalism.
Un exercițiu pentru acasă
Răspunde, sincer, la întrebarea lui McClelland: ce crezi că meriți în intimitate? Să nu te doară? Să-l mulțumești pe el? Să te simți aproape? Să ai orgasm? Să fii dorită? Să ai timp?
Scrie răspunsul. Apoi întreabă-te: aș accepta același răspuns de la cea mai bună prietenă? Multe femei descoperă că își acordă mult mai puțin decât le-ar acorda celor dragi. Iar această descoperire poate fi începutul unei schimbări.
Ce poate face partenerul
Partenerul poate privi propriul cuplu cu ochii acestor date. Cine ajunge mai des la orgasm? Cine decide când se termină? Cine primește ce? Fără vinovăție, doar cu curiozitate. Și poate fi primul care spune: „Hai să facem ca plăcerea ta să conteze la fel de mult ca a mea.”
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
Un cuplu căsătorit de unsprezece ani vine pentru „lipsa de chef” a ei. În discuție reiese că el ajunge la orgasm de fiecare dată, iar ea, rar. Nimeni nu numise asta ca problemă.
Le explic decalajul orgasmic. El tace, apoi spune: „Deci nu e că ea nu vrea. E că nu are de ce să vrea.” Lucrăm pe scenariul lor. După câteva luni, ea are orgasme mult mai des. Iar „lipsa de chef” a dispărut.
Întrebări pentru voi
Cum arată decalajul orgasmic în relația voastră? Ce consideri că meriți în intimitate? Ce ar trebui să se schimbe ca plăcerea ta să conteze la fel?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
În relațiile heterosexuale, bărbații ajung la orgasm mult mai des decât femeile. Decalajul nu se explică doar biologic: femeile ajung ușor la orgasm singure și cu partenere, iar diferența scade în relațiile stabile. Factorii culturali includ scenariul centrat pe penetrare, ignorarea clitorisului, dublul standard, responsabilitatea inegală și așteptările scăzute ale femeilor.
Cred că, atunci când o femeie își dorește mai puțin sex, întrebarea corectă e adesea nu „ce e în neregulă cu ea?”, ci „ce primește ea din acest sex?”.
Opinia mea fermă este că decalajul orgasmic se poate închide, cuplu cu cuplu, seară cu seară. Nu e nevoie de o revoluție spectaculoasă. E nevoie doar ca plăcerea femeii să fie, în sfârșit, tratată ca la fel de importantă.
Surse informaționale
- Mahar, E. A., Mintz, L. B., & Akers, B. M. (2020). Orgasm equality: Scientific findings and societal implications. Current Sexual Health Reports, 12, 24–32.
- McClelland, S. I. (2010). Intimate justice: A critical analysis of sexual satisfaction. Social and Personality Psychology Compass, 4(9), 663–680.
- Frederick, D. A., John, H. K. S., Garcia, J. R., & Lloyd, E. A. (2018). Differences in orgasm frequency among gay, lesbian, bisexual, and heterosexual men and women in a U.S. national sample. Archives of Sexual Behavior, 47(1), 273–288.
- Armstrong, E. A., England, P., & Fogarty, A. C. K. (2012). Accounting for women’s orgasm and sexual enjoyment in college hookups and relationships. American Sociological Review, 77(3), 435–462.
