Capitolul 145: Educația sexuală în România: ce nu ni s-a spus

Multe femei din România au aflat despre sex de la prietene, din reviste, din filme, mai târziu de pe internet. Foarte puține au aflat de la părinți sau de la școală. Iar despre plăcere, aproape niciuna. Această tăcere are o istorie și are consecințe. Le regăsesc, săptămână de săptămână, în cabinet.

Decretul 770: o generație crescută în frică

În 1966, regimul comunist a adoptat Decretul 770, care interzicea avortul, cu foarte puține excepții. Contracepția modernă era practic inaccesibilă. Timp de peste două decenii, până în decembrie 1989, fiecare act sexual purta, pentru milioane de femei, riscul unei sarcini nedorite. Avorturile clandestine, făcute în condiții periculoase, au dus la mii de decese de femei.

Pentru plăcere, consecințele au fost devastatoare. Cum poate o femeie să se abandoneze când fiecare orgasm vine cu frica de a rămâne însărcinată? Multe femei din acea generație descriu sexul ca pe o sursă de anxietate, nu de bucurie. Unele au învățat să-și „închidă” plăcerea. Am scris despre frica de a pierde controlul, care în acest context avea o bază foarte reală.

Această frică s-a transmis, adesea fără cuvinte, fiicelor lor.

Tăcerea din familie

În majoritatea familiilor românești, despre sex nu se vorbea. Fetele aflau despre menstruație abia când o aveau, uneori speriate, crezând că sunt bolnave. Mesajele, când existau, erau de avertizare: „Să nu rămâi gravidă.” „Băieții vor un singur lucru.” „Să nu ne faci de rușine.”

Despre plăcere, nimic. Despre clitoris, nimic. Despre dreptul de a spune „nu” sau de a cere ce îți place, nimic.

Școala

Educația sexuală în școlile românești a fost și rămâne un subiect controversat. Discuțiile publice au oscilat între cei care o consideră necesară pentru sănătate și siguranță și cei care se tem că ar încuraja comportamente nepotrivite. În practică, multe generații au primit cel mult câteva ore despre anatomie și boli, fără nimic despre relații, consimțământ sau plăcere.

Cercetările internaționale arată că educația sexuală cuprinzătoare, adaptată vârstei, nu crește activitatea sexuală timpurie, ci, dimpotrivă, este asociată cu debut sexual mai târziu, cu folosirea mai frecventă a contracepției și cu relații mai sănătoase.

Ce a umplut golul

În absența informației corecte, golul a fost umplut de mituri, de glume, de prietene la fel de neinformate și, mai recent, de pornografie. Multe femei tinere au învățat despre sex din imagini care nu au nimic de-a face cu plăcerea reală a unei femei. Am scris despre așteptările nerealiste și despre pornografie.

Bărbații și tăcerea

Nu doar femeile au crescut în tăcere. Și bărbații români au primit puțină educație despre plăcerea femeii. Mulți au învățat de la prieteni mai mari, din glume, din reviste și, mai târziu, din pornografie. Au aflat cum să „cucerească”, rareori cum să asculte. Au aflat că trebuie să „reziste mult”, rareori că plăcerea partenerei are nevoie de clitoris, de timp și de cuvinte.

Această moștenire comună face ca multe cupluri românești să repete, fără să știe, aceleași scenarii neînțelese. Vestea bună e că, atunci când amândoi încep să învețe, schimbările pot fi rapide. Mulți bărbați pe care i-am cunoscut au fost recunoscători să afle, la patruzeci sau cincizeci de ani, ce nu le spusese nimeni.

Ce văd în cabinet

Femei de cincizeci de ani care nu știu unde e clitorisul. Femei de treizeci care cred că orgasmul trebuie să vină prin penetrare. Femei care se simt vinovate după fiecare plăcere. Femei care nu au spus niciodată „nu” unui partener, pentru că nu au știut că au voie. Femei care au simulat toată viața.

Nu sunt femei „ignorante”. Sunt femei cărora nu li s-a spus.

Ce se poate schimba

Pentru femeile adulte: nu e niciodată prea târziu să înveți. Cărți scrise de specialiști, conversații cu un psiholog sau ginecolog, explorarea propriului corp. Am scris despre anatomia clitorisului chiar pentru acest motiv.

Pentru mame și tați: conversațiile cu copiii despre corp, consimțământ și relații pot începe devreme, adaptate vârstei, fără detalii nepotrivite, dar fără rușine. Un copil care știe numele corecte ale părților corpului și știe că poate spune „nu” e un copil mai protejat.

Pentru societate: o dezbatere publică calmă, bazată pe date, despre educația pentru sănătate în școli.

Un exercițiu pentru acasă

Scrie trei lucruri pe care ai fi vrut să le știi despre sexualitate la cincisprezece ani și nu le-ai știut. Apoi scrie trei lucruri pe care ai fi vrut să le știi la douăzeci și cinci de ani.

Dacă ai copii, gândește-te ce ai vrea ca ei să știe, la vârsta potrivită. Multe femei descoperă că, scriind, devin conștiente de propriile goluri și, în același timp, de ce pot transmite mai departe.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate înțelege că multe dintre rușinile și necunoașterile partenerei nu sunt vina ei. Poate învăța împreună cu ea. Și poate recunoaște, la rândul lui, golurile din propria educație: mulți bărbați români au aflat la fel de puțin despre plăcerea femeii.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de cincizeci și opt de ani îmi povestește că, în anii ’80, după fiecare act sexual, număra zilele până la menstruație, cu inima strânsă. „Nu am știut niciodată ce e plăcerea. Am știut doar ce e frica.”

Lucrăm pe această frică veche, chiar dacă motivul ei nu mai există de mult. Îmi spune, după câteva luni: „Corpul meu a trăit treizeci de ani pe alarmă. Acum învață, încet, că poate să se oprească.”

Întrebări pentru tine

Ce ai învățat despre sexualitate în copilărie și de la cine? Ce nu ți s-a spus niciodată? Ce ai vrea să transmiți mai departe?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

În România, Decretul 770 a transformat sexualitatea în frică pentru generații întregi de femei. Tăcerea din familie și lipsa educației sexuale în școli au lăsat goluri umplute de mituri și pornografie. Cercetările arată că educația sexuală cuprinzătoare, adaptată vârstei, sprijină relații mai sănătoase. Nu e niciodată prea târziu ca o femeie să învețe despre propriul corp și plăcere.