Capitolul 144: Credința și orgasmul: între vinovăție și împăcare
Partea I · Orgasmul și cultura
CAPITOLUL 144
Credința și orgasmul: între vinovăție și împăcare
✦ ✦ ✦
Pentru multe femei din România, credința e o parte importantă a vieții. Pentru unele, ea aduce liniște, sens și comunitate. Pentru altele, aduce și o vinovăție adâncă legată de corp și de plăcere. Pentru cele mai multe, aduce un amestec. Acest capitol nu ia partea nimănui. Încearcă să înțeleagă cum se pot împăca credința și plăcerea.
Ce spun cercetările
Studiile despre religiozitate și sexualitate arată un tablou complex. Unele cercetări au găsit că educația religioasă restrictivă, mai ales cea care pune accent pe păcat și rușine, e asociată cu mai multă vinovăție sexuală și mai multe dificultăți, inclusiv de orgasm. Am scris despre vinovăția moștenită și despre rușinea sexuală.
Alte studii au găsit că femeile religioase căsătorite raportează niveluri bune de satisfacție sexuală, uneori chiar mai mari decât alte femei, mai ales când sexualitatea e privită ca parte sacră a căsătoriei. Diferența pare să o facă nu religia în sine, ci felul în care e trăită: ca sursă de rușine sau ca sursă de sens.
Tradiția creștină și plăcerea
În tradiția creștină există perspective diferite. Unele accentuează pericolul pasiunii, castitatea, sexul strict pentru procreare. Altele subliniază că trupul e creat de Dumnezeu și că unirea soților e binecuvântată. Cântarea Cântărilor, una dintre cărțile Vechiului Testament, e un poem erotic despre iubirea dintre doi îndrăgostiți, care celebrează trupul și dorința.
În ortodoxie, căsătoria e o taină, iar unirea soților e privită ca parte a acesteia. Mulți preoți și teologi contemporani vorbesc despre sexualitatea conjugală ca despre un dar. Totuși, multe femei au crescut cu mesaje mai restrictive, venite adesea mai mult din cultura populară și din familie decât din teologie.
Cred că multe femei poartă o vinovăție care nu vine din credința lor, ci dintr-o versiune fricoasă a ei, transmisă din generație în generație. Opinia mea este că o credință matură și o plăcere sănătoasă nu sunt dușmani, ci pot locui în aceeași inimă.
Vinovăția după plăcere
Unele femei credincioase descriu că se simt vinovate după orgasm, chiar și în căsătorie. Corpul se bucură, apoi mintea pedepsește. Această vinovăție poate duce, în timp, la frânarea plăcerii, la evitarea intimității sau la orgasme „mici”, ținute în frâu.
Altele se simt vinovate pentru fanteziile lor, pentru masturbare, pentru dorința însăși. Am scris despre fanteziile care te surprind.
Împăcarea
Pentru multe femei, drumul nu trece prin abandonarea credinței, ci prin reinterpretarea ei. Câteva idei care au ajutat femei pe care le-am cunoscut:
Trupul ca dar. Dacă trupul e creat, atunci și capacitatea lui de a simți plăcere e parte din creație.
Plăcerea în iubire. Plăcerea împărtășită în căsătorie poate fi văzută ca o formă de iubire, de apropiere, de unitate.
Distincția dintre credință și frică. Multe mesaje restrictive nu vin din texte sau din învățătură, ci din frica unor oameni.
Dialogul cu un duhovnic înțelept. Mulți preoți sunt mult mai deschiși decât își imaginează femeile. O conversație sinceră poate elibera.
Alte tradiții religioase
În România trăiesc și femei de alte confesiuni: catolice, protestante, neoprotestante, musulmane, mozaice. Fiecare tradiție are propriile învățături despre sexualitate, iar în fiecare există atât perspective restrictive, cât și perspective care celebrează intimitatea conjugală. În tradiția iudaică, de exemplu, plăcerea soției e considerată o obligație a soțului. În unele comunități neoprotestante, educația sexuală poate fi foarte restrictivă înainte de căsătorie și foarte tăcută după.
Indiferent de tradiție, principiul rămâne același: valorile femeii merită respect, iar vinovăția care îi fură bucuria merită examinată cu blândețe.
Psihoterapia și credința
Un psiholog bun respectă valorile religioase ale clientei. Nu încearcă să o convingă să renunțe la credință și nu o judecă. Lucrează cu vinovăția, cu rușinea, cu fricile, în cadrul valorilor ei. Pentru unele femei, e util ca psihologul și duhovnicul să lucreze, într-un fel, în aceeași direcție.
Femeile care și-au părăsit credința
Unele femei au părăsit credința în care au crescut, adesea din cauza mesajelor despre sexualitate. Chiar și după plecare, vinovăția poate rămâne în corp ani de zile. Unii psihologi vorbesc despre „trauma religioasă” în cazurile în care educația a fost foarte rigidă sau punitivă. Pentru aceste femei, drumul spre plăcere trece prin separarea de vocile interioare care le judecă.
Un exercițiu pentru acasă
Dacă ești credincioasă, scrie două liste. În prima, notează mesajele despre sexualitate pe care le-ai primit și care îți aduc rușine. În a doua, notează ideile din credința ta care vorbesc despre iubire, trup, bucurie, dar. Compară-le.
Multe femei descoperă că a doua listă e mai aproape de esența credinței lor decât prima. Și că au dreptul să aleagă ce poartă cu ele în dormitor.
Ce poate face partenerul
Partenerul poate respecta credința ei și ritmul ei. Poate evita ironiile. Poate participa, dacă împărtășește aceeași credință, la redescoperirea sexualității ca parte a căsătoriei binecuvântate. Și poate fi un loc sigur în care ea să-și poată pune întrebările fără teamă.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de treizeci și cinci de ani, foarte credincioasă, spune că se simte murdară după fiecare orgasm cu soțul. Merge la spovedanie pentru asta.
Lucrăm, cu respect pentru valorile ei, pe originea acestei vinovății. Reiese că vine dintr-o mătușă foarte aspră, nu din biserică. Ea alege să vorbească deschis cu duhovnicul ei. Acesta îi spune că unirea cu soțul e binecuvântată și că bucuria ei nu e păcat.
Îmi spune, la următoarea ședință: „Am plâns în biserică. Dar de ușurare. Am simțit că am voie să fiu femeie și credincioasă în același timp.”
Întrebări pentru tine
Ce mesaje despre plăcere ai primit în contextul religios? Vin din credință sau din frica unor oameni? Cum ar arăta pentru tine împăcarea dintre spiritualitate și plăcere?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Religia poate influența sexualitatea în moduri diferite: educația restrictivă e asociată cu vinovăție și dificultăți, dar multe femei credincioase căsătorite au o satisfacție sexuală bună. Diferența o face felul în care e trăită credința. Împăcarea poate trece prin privirea trupului ca dar, distincția dintre credință și frică, dialogul cu un duhovnic și o psihoterapie care respectă valorile.
Cred că, pentru multe femei, cea mai frumoasă descoperire nu e că trebuie să aleagă între credință și plăcere, ci că pot avea parte de amândouă.
Opinia mea fermă este că nicio femeie nu ar trebui să se simtă murdară pentru că trupul ei se bucură în brațele celui pe care îl iubește. Bucuria trupului poate fi și ea o formă de recunoștință.
Surse informaționale
- Murray, K. M., Ciarrocchi, J. W., & Murray-Swank, N. A. (2007). Spirituality, religiosity, shame and guilt as predictors of sexual attitudes and experiences. Journal of Psychology and Theology, 35(3), 222–234.
- Woo, J. S. T., Brotto, L. A., & Gorzalka, B. B. (2011). The role of sex guilt in the relationship between culture and women’s sexual desire. Archives of Sexual Behavior, 40(2), 385–394.
- Hernandez-Kane, K. M., & Mahoney, A. (2018). Sex through a sacred lens: Longitudinal effects of sanctification of marital sexuality. Journal of Family Psychology, 32(4), 425–434.
- Laumann, E. O., Gagnon, J. H., Michael, R. T., & Michaels, S. (1994). The Social Organization of Sexuality. Chicago: University of Chicago Press.
