Capitolul 140: Corpul bolnav merită plăcere: încheierea părții despre sănătate

Am parcurs, în această parte a cărții, un drum greu: boli cronice, diabet, inimă, cancer, operații, scleroză multiplă, leziuni ale măduvei, boli autoimune, durere cronică, endometrioză, tiroidă, greutate, boli psihice, neurodivergență și mutilare genitală. Înainte de a trece la partea despre cultură, vreau să adun într-un singur loc ce am învățat. Pentru că, oricât de diferite ar fi aceste situații, multe lecții se repetă.

Lecția întâi: plăcerea face parte din sănătate

Organizația Mondială a Sănătății include plăcerea în definiția sănătății sexuale. În practică, însă, sexualitatea e adesea primul lucru sacrificat în boală și ultimul discutat la medic. Am văzut, capitol după capitol, cât de mult suferă femeile din această tăcere.

O femeie bolnavă nu încetează să fie o femeie cu dorințe. Iar recuperarea ei nu e completă până când nu își recuperează, pe cât posibil, și bucuria corpului.

Lecția a doua: întrebarea trebuie pusă

Aproape în fiecare capitol din această parte am descris aceeași scenă: o femeie care a suferit ani la rând pentru că nimeni nu a întrebat-o și ea nu a îndrăznit să spună. Diabetologul care nu a întrebat. Reumatologul care nu a întrebat. Oncologul care nu a întrebat.

Dacă medicul nu întreabă, întreabă tu. Am scris despre cum vorbești cu medicul despre plăcere. O singură frază poate deschide o ușă închisă de ani.

Lecția a treia: boala are trei căi

Am folosit adesea, în această parte, împărțirea în efecte primare, secundare și terțiare, descrisă în capitolul despre scleroza multiplă. Boala afectează sexualitatea direct, prin nervi, vase, hormoni; indirect, prin oboseală, durere, tratamente; și psihologic, prin depresie, rușine, imagine corporală, schimbări în cuplu. Fiecare cale cere alte soluții.

Lecția a patra: clitorisul e rezistent

Un fir care a traversat surprinzător de multe capitole: în cancerul de sân, în cancerele ginecologice, după histerectomie, în endometrioză, chiar și după leziuni ale măduvei sau mutilare genitală, clitorisul și capacitatea lui de a produce plăcere sunt adesea păstrate, cel puțin parțial. Când penetrarea devine dificilă sau imposibilă, orgasmul prin stimulare clitoridiană rămâne, pentru multe femei, posibil.

Lecția a cincea: adaptarea nu e o înfrângere

Lubrifiantul, vibratorul, perna de sprijin, poziția pe o parte, momentul ales după medicație, sexul fără penetrare: toate acestea nu sunt semne de eșec. Sunt instrumente ale unei sexualități inteligente, care se adaptează corpului real.

Lecția a șasea: medicamentele contează

Antidepresive, antipsihotice, hormonoterapie, medicamente pentru tensiune, pentru durere: multe tratamente au efecte sexuale. Ele trebuie discutate, nu acceptate în tăcere. Și nu trebuie oprite singure. De cele mai multe ori, există alternative sau ajustări.

Lecția a șaptea: cuplul trece prin boală împreună

Partenerul devine adesea îngrijitor. Apar frica, oboseala, distanța. Dar am văzut și cupluri care s-au apropiat mai mult ca oricând în fața bolii. Diferența o fac, de obicei, comunicarea, păstrarea unor momente care nu sunt despre boală și disponibilitatea de a redefini intimitatea.

Lecția a opta: crede-o

Durerea cronică, oboseala, uscăciunea, pierderea sensibilității sunt adesea invizibile. Prea multe femei din aceste capitole nu au fost crezute. Primul pas spre ajutor e să le credem.

Lecția a noua: echipa

Multe dintre situațiile din această parte cer mai mulți specialiști: medicul specialist pentru boală, ginecologul pentru simptomele genitale, kinetoterapeutul pentru planșeul pelvin, psihologul pentru emoții și relație, uneori sexologul. Nicio femeie nu ar trebui să fie nevoită să-și coordoneze singură îngrijirea. Dar, până când sistemele medicale vor lucra mai bine împreună, o femeie informată, care știe ce să ceară și cui, are un avantaj real.

Iar psihologul poate fi, adesea, cel care adună firele: ascultă întreaga poveste, vede legăturile dintre boală, tratament, emoții și cuplu, și ajută femeia să ajungă la specialiștii potriviți.

Un exercițiu pentru acasă

Dacă trăiești cu o boală, scrie-ți propriul „plan de plăcere”, la fel cum ai un plan de tratament. Ce limitări ai acum? Ce funcționează încă? Ce adaptări poți face? Ce întrebări ai pentru medic? Ce sprijin îți trebuie? Ce vrei să încerci?

Planul nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să existe. Faptul că ai unul spune că plăcerea ta contează, chiar și acum.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate face din plăcere o parte a îngrijirii, nu un lux pentru zilele bune. Poate continua să o vadă ca pe o femeie, nu doar ca pe o pacientă. Poate învăța despre boala ei. Și poate fi, prin prezența lui constantă, dovada că intimitatea nu depinde de perfecțiunea corpului.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

La un grup de sprijin pentru femei cu boli cronice, le-am întrebat ce le-a ajutat cel mai mult în viața intimă. Una a spus: „Un medic care a întrebat.” Alta: „Un lubrifiant bun.” Alta: „Soțul meu, care m-a sărutat pe cicatrice.” Alta: „Să aflu că nu sunt singura.”

Ultima a spus: „Să înțeleg că boala mea nu are dreptul să decidă singură dacă mai merit să fiu fericită în pat.” Toate au dat din cap.

Întrebări pentru tine

Ce boală sau ce schimbare a corpului ți-a afectat viața intimă? Ce lecție din această parte ți se potrivește cel mai bine? Ce pas mic poți face de acum înainte?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Plăcerea face parte din sănătate, inclusiv în boală. Întrebarea despre sexualitate trebuie pusă, de medic sau de femeia însăși. Boala afectează sexualitatea pe căi directe, indirecte și psihologice. Clitorisul e adesea rezistent, adaptarea nu e o înfrângere, medicamentele trebuie discutate, cuplul trece prin boală împreună, iar femeia trebuie crezută.