Capitolul 139: Mutilarea genitală feminină: plăcerea după o rană impusă

Acest capitol e diferit de celelalte. Vorbește despre o practică pe care Organizația Mondială a Sănătății o consideră o încălcare a drepturilor omului: mutilarea genitală feminină. Milioane de femei din întreaga lume trăiesc cu urmările ei, inclusiv femei care locuiesc astăzi în Europa. Unele ajung și în cabinetele din România. Merită să știm despre ele și să le putem sprijini.

Ce este

Mutilarea genitală feminină cuprinde toate procedurile care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine sau alte leziuni ale acestora, din motive nemedicale. Este practicată mai ales în anumite regiuni din Africa, Orientul Mijlociu și Asia, de obicei asupra fetelor, adesea fără anestezie, în condiții nesigure.

OMS descrie patru tipuri, de la îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitoridian și a glugii, până la infibulație, în care deschiderea vaginală e îngustată prin coaserea labiilor.

Practica nu are niciun beneficiu medical și produce complicații imediate și pe termen lung: durere, infecții, probleme urinare, complicații la naștere, traume psihologice.

Efectele asupra sexualității

Studiile arată că femeile care au trecut prin mutilare genitală raportează, în medie, mai multe dificultăți sexuale: durere la sex, dorință scăzută, dificultăți de excitație și orgasm, mai ales în formele severe.

Și totuși, un fapt important: o parte dintre femeile care au suferit mutilare genitală raportează că pot avea orgasm. Explicația anatomică e cea pe care am descris-o încă din primul capitol al cărții: clitorisul e un organ mare, cu rădăcini, corpuri și bulbi care se întind adânc sub țesuturi. Partea vizibilă e doar vârful. Chiar și atunci când glandul a fost îndepărtat, o mare parte din structura clitoridiană rămâne.

Trauma

Pentru multe femei, rana nu e doar fizică. Amintirea procedurii, adesea făcută în copilărie, de persoane apropiate, poate lăsa o traumă profundă. Am scris despre orgasmul după traumă și despre felul în care corpul își amintește.

În același timp, multe femei au sentimente complicate: loialitate față de familie și comunitate, furie, rușine, confuzie. Unele nu își consideră experiența o traumă, iar acest lucru trebuie respectat. Alegerea cuvintelor contează: unele femei preferă termeni precum „tăiere” sau numele tradițional al practicii.

Reconstrucția clitorisului

În ultimele decenii, chirurgi precum Pierre Foldès în Franța au dezvoltat tehnici de reconstrucție a clitorisului: se îndepărtează țesutul cicatricial și se expune o parte din corpul clitoridian rămas. Studiile pe femei operate au arătat, la multe dintre ele, reducerea durerii și îmbunătățirea plăcerii, uneori și a orgasmului. Rezultatele variază, iar specialiștii subliniază că reconstrucția are cele mai bune rezultate când e însoțită de sprijin psihologic și sexologic.

Pentru infibulație, există proceduri de defibulare, care deschid zona îngustată, cu beneficii pentru urinare, menstruație, sex și naștere.

Sprijinul psihologic și sexologic

Multe centre specializate oferă un parcurs integrat: consult medical, sprijin psihologic, educație sexuală, uneori chirurgie. Educația anatomică are un rol puternic: multe femei descoperă că ce le-a rămas e mai mult decât credeau. Lucrul pe traumă și pe imaginea corporală, explorarea senzațiilor și implicarea partenerului, când femeia dorește, ajută.

Legislația și protecția fetelor

În multe țări europene, mutilarea genitală feminină e interzisă prin lege, inclusiv atunci când e practicată în străinătate asupra unei fete care locuiește în țara respectivă. Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei, ratificată și de România, obligă statele să incrimineze această practică și să protejeze fetele expuse riscului.

Pentru profesioniști, asta înseamnă și o responsabilitate de prevenție: atunci când o familie dintr-o comunitate în care practica există are fete, o discuție respectuoasă despre lege și despre consecințele medicale poate proteja o copilă. Pentru femeile adulte care au trecut deja prin mutilare, accentul cade însă pe îngrijire, nu pe judecată.

Despre profesioniștii din România

Odată cu migrația, medicii, moașele și psihologii din România pot întâlni femei care au trecut prin mutilare genitală. E important ca ei să știe să recunoască situația, să pună întrebări cu delicatețe, să evite reacțiile de șoc sau dezgust și să cunoască posibilitățile de îndrumare spre centre specializate.

Un exercițiu pentru profesioniști și pentru apropiați

Acest capitol nu propune un exercițiu sexual, ci unul de pregătire. Dacă lucrezi cu femei sau ai în viața ta o femeie care a trecut prin această experiență, gândește-te: ce cuvinte ai folosi? Cum ai reacționa dacă ți-ar povesti? Ce informații ai avea despre unde poate primi ajutor?

O reacție calmă, respectuoasă și informată poate fi, pentru o femeie, prima experiență în care povestea ei e primită fără judecată. Iar asta poate deschide drumul spre vindecare.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate învăța despre anatomia și istoria partenerei, fără curiozitate invazivă. Poate respecta ritmul ei și limitele ei. Poate explora cu răbdare zonele de plăcere. Poate susține decizia ei, oricare ar fi, de a căuta sau nu tratament. Și poate fi, prin blândețe, o dovadă că intimitatea poate fi un loc sigur.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci de ani, născută într-o țară africană și stabilită în Europa, vine pentru durere la sex. Îmi spune, după câteva ședințe, că a trecut prin „tăiere” la șapte ani. Crede că nu va putea simți niciodată plăcere.

Îi arăt o planșă cu anatomia completă a clitorisului. Tace mult timp. Apoi spune: „Deci nu mi-au luat tot.” O îndrum spre un centru specializat. Lucrăm în paralel pe traumă și pe relația cu corpul.

Peste un an, îmi scrie: „Am descoperit că și eu pot simți. E ca și cum mi-am primit înapoi o parte din mine.”

Întrebări pentru reflecție

Ce știai despre mutilarea genitală feminină înainte de acest capitol? Cum ai putea reacționa cu respect dacă o femeie ți-ar împărtăși această experiență? Ce crezi că are nevoie o femeie care trăiește cu această rană?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Mutilarea genitală feminină e o practică fără beneficii medicale, recunoscută ca încălcare a drepturilor omului. Ea poate produce durere, dificultăți sexuale și traume. Totuși, o mare parte din structura clitorisului rămâne, iar unele femei pot avea orgasm. Reconstrucția clitorisului și defibularea, însoțite de sprijin psihologic și sexologic, pot îmbunătăți plăcerea și calitatea vieții.