Capitolul 138: ADHD, autism și orgasmul: plăcerea în mințile care funcționează altfel
Partea H · Orgasmul și sănătatea
CAPITOLUL 138
ADHD, autism și orgasmul: plăcerea în mințile care funcționează altfel
✦ ✦ ✦
Multe femei adulte primesc diagnosticul de ADHD sau de autism abia după treizeci sau patruzeci de ani. Până atunci, au trăit cu senzația că „ceva e altfel” la ele, fără să știe ce. Această diferență se vede și în viața intimă: în felul în care simt atingerea, în felul în care le fuge mintea, în felul în care comunică. Acest capitol e despre plăcere în mințile care funcționează altfel.
Femeile, diagnosticate târziu
ADHD și autismul au fost multă vreme considerate tulburări „ale băieților”. Criteriile de diagnostic au fost construite pe baza observațiilor la băieți, iar fetele, care adesea își maschează dificultățile, au rămas nediagnosticate. Multe femei descoperă că sunt neurodivergente abia când copiii lor primesc un diagnostic sau când o criză de viață le aduce la un specialist.
ADHD și plăcerea
ADHD se caracterizează prin dificultăți de atenție, impulsivitate și, uneori, hiperactivitate. La femeile adulte, hiperactivitatea e adesea interioară: o minte care nu se oprește.
Mintea care fuge. Una dintre cele mai frecvente plângeri ale femeilor cu ADHD în intimitate e că nu pot rămâne prezente. Se gândesc la lista de cumpărături, la un mesaj, la un zgomot. Excitația se construiește și apoi dispare odată cu atenția. Am scris despre distragerea atenției, care la ADHD poate fi foarte intensă.
Nevoia de noutate. Creierul cu ADHD caută stimulare. Rutina sexuală poate deveni rapid plictisitoare. Unele femei descriu că au nevoie de multă varietate pentru a rămâne implicate. Am scris despre rutină și noutate.
Hiperfocusul. Paradoxal, când ceva le captează cu adevărat atenția, femeile cu ADHD se pot concentra intens. Unele descriu momente de plăcere foarte intense când intimitatea devine absorbantă.
Sensibilitatea senzorială. Unele femei cu ADHD sunt deranjate de anumite texturi, sunete sau atingeri.
Impulsivitatea. Poate duce la decizii sexuale riscante, pe care femeia le regretă.
Medicamentele. Stimulentele folosite în ADHD pot influența dorința, în ambele sensuri, la persoane diferite.
Autismul și plăcerea
Autismul implică diferențe în comunicarea socială și în procesarea senzorială, precum și interese și comportamente repetitive. Femeile autiste sunt foarte diverse.
Senzorialitatea. Multe femei autiste au o sensibilitate senzorială foarte particulară. Unele atingeri sunt insuportabile, altele extrem de plăcute. Mirosurile, sunetele, lumina, texturile cearșafurilor pot face diferența dintre plăcere și disconfort. Pentru unele, atingerea ușoară e dureroasă, iar presiunea fermă e liniștitoare.
Comunicarea. Indiciile implicite, privirile, aluziile pot fi greu de interpretat. Multe femei autiste preferă comunicarea directă și explicită despre ce vor și ce nu vor.
Rutina. Unele femei autiste se simt în siguranță cu un tipar previzibil al intimității, iar schimbările neanunțate le neliniștesc.
Vulnerabilitatea. Studiile arată că femeile autiste sunt mai expuse la experiențe sexuale nedorite, adesea din cauza dificultăților de a citi intenții ascunse și a dorinței de a fi acceptate.
Cred că femeile neurodivergente au fost mult timp judecate după standarde construite pentru alte minți. Opinia mea este că plăcerea lor nu trebuie să semene cu a altora; trebuie doar să fie construită pe felul în care corpul și mintea lor funcționează cu adevărat.
Mascarea și oboseala
Multe femei neurodivergente descriu fenomenul de mascare: efortul constant de a părea „normale”, de a imita comportamentele sociale așteptate, de a-și ascunde dificultățile. Mascarea e epuizantă. Iar oboseala acumulată de-a lungul zilei lasă puțină energie pentru intimitate.
Unele femei poartă masca și în pat: simulează reacții, tolerează atingeri neplăcute, se prefac că sunt prezente. Am scris despre simularea orgasmului. Pentru ele, intimitatea devine încă un loc în care trebuie să joace un rol. Eliberarea vine atunci când pot renunța la mască măcar acolo, cu un partener care le acceptă așa cum sunt.
Ce ajută
Autocunoașterea senzorială. Ce atingeri, texturi, sunete, lumini îți plac și ce te deranjează? Lista aceasta e harta ta.
Comunicarea explicită. Spune direct, fără să aștepți să fii ghicită. Partenerii pot învăța să facă la fel.
Reducerea distragerilor pentru ADHD: telefonul în altă cameră, muzică care maschează zgomotele, o atmosferă care captează atenția.
Varietatea pentru ADHD, predictibilitatea pentru autism, după nevoile fiecărei femei. Uneori, aceeași femeie are nevoie de amândouă.
Fantezia, ca ancoră pentru atenție.
Vibratoarele, cu stimulare intensă și constantă, pot ajuta la menținerea atenției.
Psihoterapia adaptată neurodivergenței, care nu încearcă să „normalizeze”, ci să sprijine.
Un exercițiu pentru acasă
Fă o „hartă senzorială” a intimității. Pe o foaie, notează în două coloane: ce îți place și ce te deranjează. Atingere: ușoară sau fermă? Lumina: aprinsă, stinsă, difuză? Sunete: liniște, muzică, vorbe? Texturi: ce materiale? Mirosuri? Ritm: lent, rapid, previzibil, variat?
Împărtășește harta cu partenerul. Multe femei neurodivergente spun că acest simplu exercițiu a schimbat totul: partenerul a încetat să ghicească, iar ele au încetat să tolereze în tăcere.
Ce poate face partenerul
Partenerul poate învăța că nevoile ei nu sunt mofturi, ci diferențe reale. Poate respecta harta senzorială. Poate comunica direct. Poate fi răbdător cu atenția care fuge, fără să o ia personal. Și poate descoperi că, odată ce intimitatea e adaptată, ea poate fi foarte intensă.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
O femeie de treizeci și șase de ani, diagnosticată recent cu ADHD, spune că nu a avut niciodată orgasm cu partenerul, „pentru că mintea îmi pleacă după două minute”. Singură, cu un vibrator și o fantezie puternică, ajunge.
Lucrăm pe atenție. Introducem în cuplu vibratorul și fantezia împărtășită. Eliminăm distragerile din cameră. Ea învață să-și readucă atenția fără să se judece.
După câteva săptămâni, îmi spune: „Credeam că sunt defectă. De fapt, mintea mea avea nevoie de altceva ca să rămână. Acum știu ce.”
Întrebări pentru tine
Ce te distrage cel mai des în intimitate? Ce atingeri, sunete sau texturi îți plac sau te deranjează? Ai vorbit vreodată cu partenerul despre nevoile tale senzoriale?
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Ce reținem
Multe femei cu ADHD sau autism sunt diagnosticate târziu. ADHD poate afecta intimitatea prin atenția care fuge, nevoia de noutate, sensibilitatea senzorială și impulsivitatea. Autismul poate implica diferențe senzoriale, nevoia de comunicare explicită și de predictibilitate. Autocunoașterea senzorială, comunicarea directă, reducerea distragerilor și psihoterapia adaptată ajută.
Cred că nu există un singur fel corect de a simți plăcerea. Există atâtea feluri câte minți și corpuri există.
Opinia mea fermă este că femeile neurodivergente merită o intimitate construită pe măsura lor, nu una în care trebuie să se prefacă. Iar atunci când își permit să fie ele însele în pat, plăcerea lor poate fi la fel de bogată ca a oricui.
Surse informaționale
- Young, S., Adamo, N., Ásgeirsdóttir, B. B., et al. (2020). Females with ADHD: An expert consensus statement taking a lifespan approach providing guidance for the identification and treatment of attention-deficit/hyperactivity disorder in girls and women. BMC Psychiatry, 20, 404.
- Bijlenga, D., Vroege, J. A., Stammen, A. J. M., et al. (2018). Prevalence of sexual dysfunctions and other sexual disorders in adults with attention-deficit/hyperactivity disorder compared to the general population. ADHD Attention Deficit and Hyperactivity Disorders, 10(1), 87–96.
- Pecora, L. A., Hancock, G. I., Mesibov, G. B., & Stokes, M. A. (2019). Characterising the sexuality and sexual experiences of autistic females. Journal of Autism and Developmental Disorders, 49(12), 4834–4846.
- Lai, M.-C., Lombardo, M. V., Auyeung, B., Chakrabarti, B., & Baron-Cohen, S. (2015). Sex/gender differences and autism: Setting the scene for future research. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 54(1), 11–24.
