Capitolul 129: Scleroza multiplă și orgasmul: când nervii schimbă drumul plăcerii

Scleroza multiplă e o boală care afectează sistemul nervos central și apare adesea la femei tinere, între douăzeci și patruzeci de ani, exact în anii în care sexualitatea e foarte importantă. Pentru multe dintre ele, dificultățile sexuale apar devreme și sunt printre cele mai puțin discutate simptome. Acest capitol încearcă să le aducă la lumină.

Ce este scleroza multiplă

Scleroza multiplă e o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă mielina, teaca protectoare a fibrelor nervoase din creier și măduva spinării. Semnalele nervoase sunt încetinite sau întrerupte. Simptomele variază mult: oboseală, tulburări de vedere, amorțeli, slăbiciune, probleme de echilibru, probleme urinare, durere, tulburări cognitive, depresie.

Pentru că orgasmul depinde de comunicarea dintre zona genitală, măduva spinării și creier, cum am arătat în capitolul despre creierul în momentul orgasmului, boala poate influența direct plăcerea.

Cât de frecvente sunt dificultățile

Studiile arată că o mare parte dintre persoanele cu scleroză multiplă au, la un moment dat, dificultăți sexuale. La femei, cele mai frecvente sunt scăderea sensibilității genitale, dificultățile de orgasm, scăderea dorinței și lubrifierea redusă.

Trei tipuri de efecte

Specialiștii în scleroză multiplă, precum Frederick Foley, descriu dificultățile sexuale pe trei niveluri.

Primare: efectele directe ale leziunilor nervoase asupra răspunsului sexual. Sensibilitate redusă sau modificată în zona genitală, furnicături, dificultăți de excitație și de orgasm.

Secundare: efectele altor simptome ale bolii asupra sexualității. Oboseala, spasticitatea, slăbiciunea musculară, problemele urinare sau intestinale, durerea, tremurul.

Terțiare: efectele psihologice, sociale și culturale. Depresia, anxietatea, imaginea corporală, schimbarea rolurilor în cuplu, frica de a fi respinsă, sentimentul de a nu mai fi atrăgătoare.

Această clasificare e utilă pentru că fiecare nivel are alte soluții.

Ce ajută pentru fiecare nivel

Pentru efectele primare: stimulare mai intensă, de exemplu cu un vibrator; explorarea altor zone erogene ale corpului, care pot avea sensibilitate mai bună; lubrifiantul; mai mult timp. Unele femei descoperă că sensibilitatea s-a mutat în alte zone și că plăcerea poate veni pe căi noi.

Pentru efectele secundare: alegerea momentelor cu mai multă energie; golirea vezicii înainte de sex; poziții care reduc spasticitatea și efortul; perne de sprijin; medicamente pentru spasticitate luate în momentul potrivit, cu acordul medicului; răcoarea camerei, pentru că multe persoane cu scleroză multiplă sunt sensibile la căldură.

Pentru efectele terțiare: psihoterapie pentru depresie și anxietate; lucrul pe imaginea corporală; comunicarea în cuplu; grupurile de sprijin.

Fluctuațiile bolii

Scleroza multiplă evoluează adesea în pusee și remisiuni. În perioadele de puseu, sexualitatea poate trece complet în plan secund. În remisiune, multe femei își recuperează o parte din funcții. A înțelege această fluctuație ajută cuplul să nu dramatizeze perioadele grele și să profite de cele bune.

Despre medicamente

Unele tratamente folosite în scleroza multiplă pentru simptome, cum ar fi anumite antidepresive sau medicamente pentru spasticitate, pot avea efecte sexuale. Merită discutate cu neurologul. Adesea, există alternative sau ajustări.

Cuplul

Când partenerul devine și îngrijitor, relația se poate schimba. Unele cupluri se apropie mult în fața bolii. Altele se îndepărtează. Comunicarea deschisă, sprijinul extern și păstrarea unor momente de intimitate care nu sunt despre boală sunt esențiale. Am scris despre rolul de îngrijitor în capitolul despre bolile cronice.

Oboseala din scleroza multiplă

Oboseala e unul dintre cele mai frecvente și mai invalidante simptome ale sclerozei multiple. Nu e oboseala obișnuită, care trece cu somnul. E o epuizare profundă, care poate apărea brusc. Pentru sexualitate, asta înseamnă că momentul contează enorm.

Multe femei descoperă că dimineața, după odihnă, sau după un somn scurt la prânz, au mai multă energie pentru intimitate. Altele preferă întâlniri mai scurte, dar mai dese. Unele aleg forme de plăcere care cer mai puțin efort fizic: stimulare manuală sau cu vibrator, poziții culcate pe o parte. A adapta intimitatea la energie, nu la obișnuință, e una dintre cele mai simple și mai eficiente schimbări.

Un exercițiu pentru acasă

Faceți împreună o „hartă a corpului de acum”. Cu lumina blândă, fără scop sexual, partenerul atinge, pe rând, diferite zone ale corpului ei. Ea spune ce simte: plăcut, neutru, amorțit, neplăcut, furnicături. Puteți nota pe un desen simplu.

Harta se poate schimba în timp, odată cu boala. Dar ea oferă un punct de plecare concret: unde e plăcerea acum? Multe cupluri descoperă zone erogene noi, pe care nu le explorau înainte.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate învăța despre boală și despre simptomele ei. Poate accepta că energia ei variază. Poate să nu interpreteze lipsa de sensibilitate ca pe lipsă de dorință. Poate fi creativ și răbdător. Și poate păstra, în ochii lui, femeia, nu doar boala.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și patru de ani, cu scleroză multiplă de șase ani, spune că „nu mai simte nimic jos” și că a renunțat la sex. Soțul e trist, dar nu insistă.

Lucrăm pe cele trei niveluri. Neurologul ajustează un tratament. Introducem un vibrator și explorarea altor zone. Lucrăm pe tristețea și rușinea ei. Facem harta corpului.

După câteva luni, îmi spune: „Am descoperit că gâtul și sânii mei simt mai mult decât oricând. Și, cu vibratorul, am avut orgasm. Altfel decât înainte. Dar al meu.”

Întrebări pentru tine

Ce s-a schimbat în sensibilitatea ta de când ai boala? Ce simptome îți afectează cel mai mult viața intimă? Ce zone ale corpului tău simt acum plăcere?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Scleroza multiplă afectează frecvent sexualitatea femeilor, prin efecte primare (leziuni nervoase), secundare (oboseală, spasticitate, probleme urinare) și terțiare (depresie, imagine corporală, relație). Fiecare nivel are soluții: stimulare mai intensă, explorarea altor zone, adaptarea momentelor și pozițiilor, revizuirea medicamentelor, psihoterapie. Fluctuațiile bolii cer flexibilitate.