Coperta cărții „Sexterapie Radu Leca: Orgasmul” de psihologul Radu Leca

Capitolul 12: Roșeața sexuală: pielea care arată ce simte corpul

Sexterapie Radu Leca · Orgasmul
Partea A · Anatomie și fiziologie
CAPITOLUL 12

Roșeața sexuală: pielea care arată ce simte corpul

✦ ✦ ✦

Uneori corpul vorbește înainte ca femeia să spună ceva. Pe piept, pe gât, pe obraji apare o roșeață caldă, ca o hartă a excitației. Unele femei o observă în oglindă abia după, altele nu au văzut-o niciodată, iar altele o ascund cu jenă. Roșeața sexuală este unul dintre cele mai vizibile semne fizice ale plăcerii și, în același timp, unul dintre cele mai puțin discutate.

Ce este roșeața sexuală

Masters și Johnson au descris-o sub numele de „sex flush”: o înroșire a pielii care apare în timpul excitației puternice și care seamănă, ca aspect, cu o erupție fină. Ei au observat-o la aproximativ trei sferturi dintre femeile studiate în laborator, dar nu la fiecare întâlnire sexuală și nu cu aceeași intensitate.

De obicei, roșeața începe în partea de sus a abdomenului, sub stern, apoi urcă spre sâni, piept și gât. La unele femei ajunge pe față, pe umeri sau chiar pe spate. Apare spre sfârșitul fazei de excitație, se intensifică în platou și atinge maximul în preajma orgasmului.

De ce se înroșește pielea

Explicația ține de circulația sângelui. În excitație, vasele mici de sânge de la suprafața pielii se dilată, iar fluxul de sânge crește. Același mecanism, vasocongestia, umple de sânge clitorisul, bulbii vestibulari și pereții vaginului. Pielea arată, practic, la suprafață ce se întâmplă în profunzime.

La aceasta se adaugă activarea sistemului nervos autonom și creșterea temperaturii corpului. De aceea, roșeața este adesea însoțită de senzația de căldură și, uneori, de transpirație. După orgasm, ea dispare repede, de obicei în câteva minute, în ordinea inversă apariției.

De ce nu apare la toate femeile

Faptul că roșeața lipsește nu spune nimic despre calitatea excitației sau a orgasmului. Intensitatea ei depinde de tipul de piele, de temperatura camerei, de nivelul de excitație, de poziție și de multe alte variabile. Femeile cu pielea foarte deschisă o observă mai ușor; la pielea mai închisă, ea poate fi greu de văzut, deși mecanismul este același.

Variază și de la o zi la alta. Aceeași femeie poate avea o roșeață puternică într-o seară și nicio urmă în alta. Corpul nu este un aparat care repetă același program, ci un organism viu, sensibil la oboseală, la emoție și la context.

Opinia lui Radu Leca

Cred că e important să spunem clar: niciun semn fizic nu este o dovadă obligatorie a plăcerii. Opinia mea este că, atunci când transformăm semnele corpului în criterii, le facem pe femei să se privească din afară, în loc să se simtă din interior.

Roșeața și imaginea de sine

În cabinet, roșeața sexuală apare de multe ori legată de rușine. Unele femei se simt expuse: „Se vede tot pe mine.” Altele se tem că arată „urât” sau „necontrolat”. Am întâlnit femei care preferă lumina stinsă tocmai pentru că nu vor ca partenerul să le vadă pielea înroșită.

Aici fiziologia se întâlnește cu povestea personală. O femeie care a crescut cu mesajul că plăcerea trebuie ascunsă poate trăi orice semn vizibil al excitației ca pe o trădare a corpului. Pentru ea, roșeața nu este doar un fenomen vascular, ci și dovada că nu își poate ascunde dorința.

Tu cum îți privești corpul în momentele de plăcere? Ai observat vreodată aceste schimbări? Și dacă da, le-ai trăit cu bucurie, cu curiozitate sau cu jenă?

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de patruzeci de ani îmi povestește că, după fiecare întâlnire intimă, fuge la baie „să se liniștească”. Discutând, aflăm că nu fuge de partener, ci de oglindă: pieptul și gâtul înroșite îi amintesc de petele pe care le avea în adolescență când roșea în fața clasei. Atunci fusese ironizată. Acum, corpul ei repetă, fără voie, aceeași reacție.

Lucrăm pe separarea celor două experiențe. Roșeața din adolescență însemna rușine; roșeața de acum înseamnă plăcere și circulație. Partenerul, invitat într-o ședință, îi spune ceva ce nu îndrăznise să creadă: că îi place să o vadă așa, pentru că atunci știe că e cu adevărat acolo. Pentru ea, acest lucru schimbă mult.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Roșeața în cuplu

Pentru partener, roșeața poate fi un semnal prețios, dar și o capcană. Unii parteneri învață să o „citească” și o folosesc ca pe un indicator de succes. Problema apare atunci când lipsa ei este interpretată ca eșec: „Azi nu ți-a plăcut, nu te-ai înroșit.” Astfel, un fenomen natural devine încă o măsură a performanței.

Mai sănătos este ca semnele corpului să fie privite ca invitații la dialog, nu ca rezultate. O întrebare simplă, pusă cu tandrețe, valorează mai mult decât orice interpretare: „Cum ți-a fost?” Ea mută atenția de la ce se vede la ce se simte.

Opinia lui Radu Leca

Opinia mea este că un cuplu matur nu are nevoie să ghicească plăcerea din semne, ci să o poată vorbi. Pielea poate arăta multe, dar nu poate spune tot.

Ce reținem

Roșeața sexuală apare la multe femei, dar nu la toate și nu de fiecare dată. Ea este rezultatul vasocongestiei și al activării sistemului nervos autonom, începe de obicei în zona abdomenului superior și urcă spre piept și gât. Dispare repede după orgasm. Absența ei nu spune nimic despre calitatea plăcerii, iar prezența ei poate aduce, pentru unele femei, rușine sau jenă, teme care merită lucrate cu blândețe în terapie.

Opinia lui Radu Leca · concluzia capitolului

Cred că roșeața sexuală este un exemplu frumos de sinceritate a corpului: el arată ce simte, fără filtru. Din punct de vedere fiziologic, este doar circulație și căldură; din punct de vedere psihologic, poate fi o sursă de mândrie sau de rușine, în funcție de povestea fiecărei femei.

Opinia mea fermă este că nicio femeie nu ar trebui să-și ascundă corpul în momentele de plăcere de teama de a fi văzută. Terapia nu încearcă să schimbe pielea, ci privirea asupra ei. Când roșeața încetează să fie o rușine, devine ce a fost dintotdeauna: semnul că ești vie și prezentă.

Surse informaționale

  1. Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1966). Human Sexual Response. Boston: Little, Brown and Company.
  2. Levin, R. J. (2002). The physiology of sexual arousal in the human female: A recreational and procreational synthesis. Archives of Sexual Behavior, 31(5), 405–411.
  3. Meston, C. M., Levin, R. J., Sipski, M. L., Hull, E. M., & Heiman, J. R. (2004). Women’s orgasm. Annual Review of Sex Research, 15, 173–257.
  4. Bancroft, J. (2009). Human Sexuality and Its Problems (3rd ed.). Edinburgh: Churchill Livingstone.
  5. Woertman, L., & van den Brink, F. (2012). Body image and female sexual functioning and behavior: A review. Journal of Sex Research, 49(2–3), 184–211.
DescarcaPrinteaza

Similar Posts