Capitolul 115: Perimenopauza: când corpul începe să se schimbe

Multe femei își imaginează menopauza ca pe un moment: o zi în care menstruația se oprește. În realitate, ea e precedată de o tranziție care poate dura câțiva ani, uneori zece. Această perioadă se numește perimenopauză. E adesea mai confuză și mai tulburătoare decât menopauza însăși, tocmai pentru că femeile nu știu că trec prin ea.

Ce este perimenopauza

Perimenopauza începe, de obicei, la patruzeci și ceva de ani, uneori mai devreme. Ovarele încep să funcționeze neregulat. Nivelurile de estrogen și progesteron nu scad liniar, ci fluctuează: unele luni sunt foarte mari, altele foarte mici. Această instabilitate explică multe dintre simptome.

Perimenopauza se încheie oficial cu menopauza, definită ca douăsprezece luni consecutive fără menstruație. Vârsta medie a menopauzei este în jurul a cincizeci și unu de ani.

Simptomele care afectează sexualitatea

Ciclurile neregulate. Mai scurte, mai lungi, mai abundente, imprevizibile.

Bufeurile și transpirațiile nocturne. Pot tulbura somnul, iar somnul tulburat afectează dorința. Am scris despre somnul și orgasmul.

Schimbările de dispoziție. Iritabilitate, anxietate, tristețe. Perimenopauza e o perioadă cu risc crescut de depresie, chiar la femei care nu au avut niciodată depresie.

Primele semne de uscăciune vaginală. Mai ales în lunile cu estrogen scăzut.

Scăderea dorinței la multe femei, deși nu la toate.

Oboseala și „ceața mentală”, despre care multe femei vorbesc.

Ce se întâmplă cu orgasmul

Studiile longitudinale, cum este studiul SWAN, care a urmărit mii de femei de-a lungul tranziției menopauzale, au arătat că funcția sexuală scade, în medie, pe parcursul perimenopauzei, mai ales în ultimii ani ai tranziției. Scăderile se văd mai ales în dorință și în lubrifiere. Orgasmul poate deveni mai greu de atins sau mai puțin intens, dar la multe femei rămâne posibil și satisfăcător.

Mai important: aceleași studii au arătat că factorii psihologici și relaționali, precum calitatea relației, sănătatea mintală, atitudinea față de sexualitate, influențează funcția sexuală la fel de mult sau chiar mai mult decât hormonii.

Confuzia diagnosticului

O problemă frecventă e că simptomele perimenopauzei sunt puse pe seama altor cauze: stresul, depresia, „vârsta”, problemele de cuplu. Femeia primește antidepresive când, poate, ar avea nevoie de altceva. Sau nu primește nimic, pentru că „e normal la vârsta asta”.

Merită ca femeile de peste patruzeci de ani care observă schimbări de ciclu, de somn, de dispoziție și de sexualitate să discute cu un ginecolog care cunoaște bine perimenopauza.

Perimenopauza și relația

Perimenopauza vine adesea într-un moment greu pentru cuplu: copii adolescenți, părinți bolnavi, presiuni profesionale. Iritabilitatea, oboseala și scăderea dorinței pot fi interpretate de partener ca o răcire a relației. Iar femeia, care nu înțelege ce i se întâmplă, poate ajunge să creadă la fel.

Multe crize de cuplu din jurul vârstei de patruzeci și cinci-cincizeci de ani au, în fundal, o perimenopauză nerecunoscută. Nu e singura cauză, dar e una care merită verificată. Când cuplul înțelege că o parte din tensiune are o explicație biologică, discuția se schimbă: din „ce s-a întâmplat cu noi?” devine „cum trecem împreună prin asta?”.

Iar această schimbare de întrebare face, de multe ori, toată diferența.

Ce ajută

Informația. A ști că ce trăiești are un nume.

Lubrifiantul și hidratantele vaginale, încă din primele semne de uscăciune.

Tratamentul simptomelor. Medicul poate discuta opțiuni pentru bufeuri, somn, dispoziție și uscăciune. Vom vorbi despre terapia hormonală într-un capitol separat.

Mișcarea fizică. Ajută somnul, dispoziția și circulația.

Somnul, protejat cât se poate.

Comunicarea cu partenerul despre ce se întâmplă.

Răbdarea cu tine însăți. E o tranziție, nu o pierdere.

Un exercițiu pentru acasă

Timp de două-trei luni, ține un jurnal simplu: ciclul, somnul, bufeurile, dispoziția, dorința și plăcerea. Notează pe o scară de la unu la cinci.

Jurnalul ajută la două lucruri. Te ajută să vezi tipare și să înțelegi ce ți se întâmplă. Și îi oferă medicului informații concrete, care fac consultul mult mai util decât o descriere vagă de tipul „nu mă simt bine”.

Ce poate face partenerul

Partenerul poate învăța despre perimenopauză. Mulți bărbați nu știu nimic despre ea. Poate înțelege că iritabilitatea sau dorința scăzută nu sunt despre el. Poate fi răbdător cu somnul ei tulburat, cu bufeurile, cu schimbările. Și poate fi aliatul ei în căutarea unui medic bun. Pentru multe femei, un partener care spune „hai să aflăm împreună ce se întâmplă” e o mare ușurare.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de patruzeci și șapte de ani vine pentru că „nu mai e ea însăși”. Nu doarme, e iritabilă, plânge din nimic, nu mai are dorință, iar sexul a început să doară. Crede că e depresie sau că nu-și mai iubește soțul.

Îi recomand un ginecolog specializat în menopauză. Diagnosticul: perimenopauză. Primește un tratament potrivit pentru simptomele ei și un tratament local pentru uscăciune. Lucrăm împreună pe dispoziție și pe relație.

Câteva luni mai târziu, îmi spune: „Nu am încetat să-l iubesc. Încetasem să mă recunosc pe mine.”

Întrebări pentru tine

Ai observat schimbări în ciclu, somn sau dispoziție în ultimii ani? Le-ai legat vreodată de perimenopauză? Ai un medic cu care să poți vorbi deschis despre asta?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Perimenopauza e o tranziție de câțiva ani înaintea menopauzei, cu niveluri hormonale fluctuante. Ea poate aduce cicluri neregulate, bufeuri, tulburări de somn, schimbări de dispoziție, uscăciune și scăderea dorinței. Studiile arată o scădere medie a funcției sexuale, dar factorii psihologici și relaționali contează mult. Informația, tratarea simptomelor și sprijinul partenerului ajută.