Capitolul 11: Respirația în excitație și orgasm: ritmul care urcă spre vârf

Respirația este primul semn pe care îl auzi, înaintea oricărui cuvânt. Se accelerează, se adâncește, uneori se oprește pentru o clipă și apoi revine în valuri. Pentru multe femei, respirația este și locul în care se joacă, fără să știe, întreaga poveste a orgasmului: dacă o lasă să curgă, plăcerea crește; dacă o țin pe loc, plăcerea se oprește la jumătatea drumului. În acest capitol ne uităm la respirație atât ca fenomen fiziologic, cât și ca ușă de intrare în propriul corp.

Ce se întâmplă cu respirația în fazele răspunsului sexual

În modelul lui Masters și Johnson, respirația rămâne aproape neschimbată la începutul excitației. Pe măsură ce excitația crește și corpul intră în faza de platou, ritmul respirator se accelerează, iar respirația devine mai profundă. În apropierea orgasmului și în timpul lui, frecvența poate ajunge, la unele femei, până la 40 de respirații pe minut, de două sau trei ori mai mult decât în repaus.

După orgasm, în faza de rezoluție, respirația revine treptat la ritmul obișnuit. Uneori rămâne pentru câteva momente un oftat lung, o expirație adâncă, pe care multe femei o descriu ca pe un fel de „lăsare” a întregului corp.

Hiperventilația: de ce corpul respiră mai repede

Accelerarea respirației nu este întâmplătoare. În platou și în orgasm, mușchii lucrează intens, inima bate mai repede, iar tensiunea arterială crește, așa cum am văzut în capitolul anterior. Corpul are nevoie de mai mult oxigen și elimină mai mult dioxid de carbon. Sistemul nervos simpatic, activat puternic în aceste faze, susține și el ritmul accelerat.

Când respirația devine foarte rapidă, nivelul de dioxid de carbon din sânge scade. Această hiperventilație fiziologică poate produce senzații de amorțeală, furnicături în mâini sau în buze, o ușoară amețeală sau impresia că mintea se „golește”. Pentru unele femei, aceste senzații fac parte din farmecul orgasmului. Pentru altele, mai ales pentru cele cu anxietate, ele pot fi trăite ca un semnal de pericol.

Respirația reținută: o capcană frecventă

În cabinet aud des aceeași descriere: „Când simt că se apropie, îmi țin respirația.” Reținerea respirației este o reacție aproape reflexă la tensiune. Seamănă cu ce facem când ridicăm ceva greu sau când ne pregătim de un efort. Unele femei o folosesc, conștient sau nu, ca pe o strategie de a „forța” orgasmul.

Problema este că respirația reținută crește tensiunea musculară și menține corpul într-o stare de efort. La unele femei, acest lucru chiar ajută la atingerea orgasmului, mai ales dacă au învățat de mult timp să ajungă la el astfel. La altele, respirația blocată duce la un platou care nu se mai termină: excitația rămâne sus, dar trecerea nu se produce.

Respirația și anxietatea

Respirația este puntea cea mai directă dintre corp și emoție. Când suntem neliniștiți, respirăm superficial, sus, în piept. Când suntem în siguranță, respirația coboară spre abdomen și devine mai lentă. În sexualitate, anxietatea de performanță, teama de a nu dezamăgi partenerul sau rușinea față de propriul corp se pot vedea întâi în respirație.

Aici apare un paradox: corpul are nevoie de o respirație rapidă pentru a urca spre orgasm, dar mintea anxioasă poate interpreta exact această accelerare ca pe un atac de panică. Femeile care au trecut prin atacuri de panică descriu uneori că orgasmul le sperie, pentru că seamănă, fizic, cu ce au simțit în momentele de criză: inimă care bate tare, respirație rapidă, senzația de pierdere a controlului.

Recunoști ceva din toate acestea? Cum respiri tu atunci când excitația crește? Și ce se întâmplă în mintea ta în acele momente: te lași dusă sau începi să supraveghezi ce se întâmplă?

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

O femeie de treizeci și doi de ani vine în terapie pentru că „nu reușește să termine”. Excitația este bună, dorința există, partenerul este atent. Când o rog să-mi descrie, pas cu pas, ultimele momente dinaintea blocajului, spune: „Mă încordez toată și aștept.” Întreb ce face respirația. Se gândește și răspunde, surprinsă: „Nu respir deloc.”

Lucrăm câteva săptămâni, întâi singură, apoi cu partenerul, pe o singură idee: să lase respirația să continue, chiar și sonor, în momentele de vârf. Nu primește tehnici complicate, ci permisiunea de a fi auzită. Descoperă că îi era rușine de sunetele propriei respirații. Când rușinea scade, respirația curge, iar orgasmul apare, la început rar, apoi tot mai firesc.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Respirația ca instrument în terapie

În terapia sexuală, respirația este folosită de multă vreme ca instrument de lucru. Exercițiile de respirație abdominală lentă scad anxietatea și ajută femeia să rămână prezentă în corp. Unele programe de tratament pentru dificultățile orgasmice includ și exerciții în care femeia învață să își coordoneze respirația cu mișcarea pelvisului și cu contracția ușoară a mușchilor pelvieni.

Nu există o „respirație corectă” pentru orgasm. Unele femei au nevoie să încetinească, altele să accelereze, altele doar să nu se mai oprească. Ce contează este ca respirația să devină un aliat, nu un mecanism de control. Scopul nu este performanța, ci contactul cu senzațiile.

Ce reținem

Respirația se accelerează odată cu excitația și ajunge la vârf în orgasm, uneori până la 40 de respirații pe minut. Hiperventilația fiziologică poate aduce senzații intense, trăite fie ca plăcere, fie ca alarmă. Reținerea respirației este frecventă și poate ajuta sau, dimpotrivă, poate bloca trecerea spre orgasm. Anxietatea se vede întâi în respirație, iar lucrul cu respirația este una dintre cele mai simple și blânde intervenții din terapia sexuală.

Te invit să observi, data viitoare, doar atât: ce face respirația ta. Fără să o corectezi. Doar să o asculți. Ce crezi că ți-ar spune?