Capitolul 101: Conflictul și reconcilierea: mitul sexului de împăcare

În filme, după o ceartă aprigă, cei doi îndrăgostiți ajung în pat, iar sexul de împăcare e cel mai pasional din toată povestea. În viața reală, unele cupluri confirmă asta. Altele spun exact contrariul: după o ceartă, ultimul lucru pe care și-l doresc e atingerea. Cine are dreptate? Și ce se întâmplă cu orgasmul femeii în aceste momente?

De ce unii trăiesc intens sexul de împăcare

Există câteva explicații psihologice pentru intensitatea pe care o descriu unele cupluri.

Activarea fiziologică. Cearta crește pulsul, adrenalina, tensiunea. Psihologii vorbesc despre transferul de excitație, un fenomen descris de Dolf Zillmann: activarea produsă de o emoție poate fi „transferată” și poate amplifica o altă emoție care urmează. Corpul încă vibrează, iar excitația sexuală găsește teren pregătit.

Ușurarea. Frica de a pierde partenerul, trezită de conflict, e urmată de liniștea împăcării. Această ușurare poate fi trăită ca o eliberare puternică.

Reasigurarea atașamentului. Pentru persoanele cu atașament anxios, despre care am scris în capitolul despre atașament, sexul după ceartă poate fi dovada că relația a supraviețuit.

De ce alții nu pot

Furia nu s-a dus. Dacă cearta s-a terminat formal, dar emoțiile nu au fost procesate, corpul rămâne închis. Am scris despre emoțiile neexprimate și despre felul în care ele blochează plăcerea.

Sexul folosit pentru a evita discuția. Unele cupluri folosesc sexul ca pe o scurtătură: în loc să vorbească despre ce a durut, fac dragoste și trec mai departe. Pe moment, funcționează. În timp, problemele se adună.

Sentimentul de a fi fost presată. Unele femei acceptă sex după ceartă ca să încheie conflictul, nu pentru că își doresc. Orgasmul e, firesc, puțin probabil.

Nevoia de timp. Multe femei au nevoie de mai mult timp decât partenerul pentru a se liniști după un conflict. Corpul lor încă e în alertă când el e deja gata de apropiere.

Repararea înaintea apropierii

John Gottman, care a studiat mii de cupluri, a arătat că nu numărul certurilor prezice durata unei relații, ci felul în care partenerii se ceartă și, mai ales, felul în care repară. El vorbește despre încercările de reparare: gesturi, cuvinte, glume, atingeri care opresc escaladarea și reconstruiesc legătura.

O reparare bună are câteva elemente: recunoașterea a ceea ce s-a întâmplat, asumarea propriei părți, înțelegerea emoțiilor celuilalt și un gest de apropiere. Abia după aceasta, sexul poate fi un final firesc, nu o fugă.

Conflictul cronic și plăcerea

Un alt lucru e conflictul permanent, de fond. Cuplurile care trăiesc în ceartă constantă, în critică, dispreț sau tăcere ostilă au, de obicei, o viață sexuală grav afectată. Am scris despre felul în care conflictul închide ușa dormitorului. În aceste situații, nu se lucrează pe sex, ci pe relație, de cele mai multe ori cu ajutorul unui terapeut de cuplu.

Ce spune corpul după o ceartă

După un conflict intens, sistemul nervos are nevoie de timp pentru a reveni la calm. Gottman a observat, în laboratorul său, că atunci când pulsul unui partener depășește un anumit prag în timpul certei, capacitatea lui de a asculta și de a fi empatic scade dramatic. El a numit această stare inundare emoțională și a recomandat pauze de cel puțin douăzeci de minute înainte de a relua discuția.

Pentru sexualitate, implicația e simplă: un corp inundat de stres nu e un corp pregătit pentru plăcere. Chiar dacă mintea a iertat, corpul poate avea nevoie de mai mult timp. A respecta acest timp nu e o răceală, ci o formă de grijă.

Diferențele de ritm

În multe cupluri, el se liniștește repede după ceartă și caută apropierea fizică, în timp ce ea are nevoie de timp și de cuvinte. Pentru el, sexul e un mod de a se împăca. Pentru ea, împăcarea trebuie să vină înaintea sexului. Fără să înțeleagă această diferență, el se simte respins, iar ea se simte folosită. A numi diferența poate rezolva mult: „Eu am nevoie să vorbim întâi.” „Eu am nevoie să te simt aproape ca să pot vorbi.” Uneori, soluția e o îmbrățișare lungă, fără sex, urmată de o discuție.

Un exercițiu pentru acasă

Data viitoare când vă certați, după ce v-ați liniștit, faceți un „ritual de reparare” în trei pași. Fiecare spune, pe rând: ce a simțit în timpul certei, ce parte își asumă, ce ar avea nevoie acum. Celălalt ascultă fără să contrazică.

Abia după acești trei pași, decideți împreună dacă vreți apropiere fizică și de ce fel. Poate o îmbrățișare, poate o plimbare, poate sex. Important e ca alegerea să fie a amândurora.

Ce poate face partenerul

Partenerul care se liniștește mai repede poate învăța să aștepte. Să nu interpreteze nevoia ei de timp ca pe o pedeapsă. Să ofere apropiere fără scop sexual imediat după ceartă: o cană de ceai, o mână pe umăr. Iar partenerul care are nevoie de mai mult timp poate spune asta clar, fără să se retragă rece.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Un cuplu de treizeci și ceva de ani spune că „cel mai bun sex e după ceartă”. Dar ea vine apoi singură și îmi spune altceva: „De fapt, nu-mi place. Îl fac ca să se termine cearta. Nu am orgasm niciodată atunci.”

Lucrăm pe ritmul ei de liniștire și pe curajul de a-i spune. Într-o ședință comună, el e surprins: „Credeam că și ție îți place.” Introducem ritualul de reparare.

După câteva luni, ea îmi spune: „Acum, uneori, chiar e frumos după ceartă. Dar numai când ne-am împăcat cu adevărat.”

Întrebări pentru voi

Cum vă împăcați, de obicei, după un conflict? Sexul vine după reparare sau în locul ei? Cine are nevoie de mai mult timp și cum e respectată această nevoie?

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce reținem

Sexul de împăcare poate fi intens datorită transferului de excitație, ușurării și reasigurării atașamentului. El poate fi însă și dureros când furia nu s-a dus, când înlocuiește discuția sau când e acceptat sub presiune. Repararea reală, cu recunoaștere, asumare și înțelegere, trebuie să vină înaintea apropierii fizice. Conflictul cronic se lucrează la nivelul relației.