Cei care nu se mai opresc din băut: statistica nevăzută a destrămării de după ieșirea din sistem

Psiholog Radu Leca îți propune următorul articol: Cei care nu se mai opresc din băut: statistica nevăzută a destrămării de după ieșirea din sistem.

Alcoolul după pensionare este una dintre cele mai tăcute forme de destrămare a foștilor ofițeri de informații. Nu există statistici publice despre consumul de alcool în această categorie în România sau în regiune, iar titlul vorbește tocmai despre o realitate nevăzută, nu despre cifre pe care le-am putea cita. Ce putem descrie, însă, sunt mecanismele: de ce alcoolul devine o soluție tentantă după ieșirea din sistem, cum se ascunde consumul în spatele unei vieți aparent ordonate și ce funcționează, concret, pentru cei care vor să se oprească. Articolul nu judecă. Încearcă să înțeleagă.

De ce nu avem cifre

Onestitatea cere o precizare. Instituțiile de securitate nu publică date despre sănătatea foștilor angajați, iar cercetările independente sunt practic inexistente în Europa de Est. Ce știm vine din experiența clinică, din mărturii și din cercetarea generală despre alcool, stres și pensionare. Absența cifrelor nu înseamnă absența problemei. Înseamnă doar că problema trăiește în spațiul privat al familiilor. Mulți dintre cei care nu se mai opresc din băut au început, de fapt, cu dorința legitimă de a se liniști.

De ce beau oamenii: motivele contează

M. Lynne Cooper și colegii săi au arătat că motivele consumului de alcool prezic tiparele de consum și consecințele. Ei au distins între băutul pentru a amplifica emoțiile pozitive și băutul pentru a face față emoțiilor negative. Al doilea tip, băutul ca strategie de coping, e asociat mai puternic cu consumul problematic și cu consecințele negative. Cine bea ca să se simtă bine are o relație cu alcoolul. Cine bea ca să nu se mai simtă rău are, în timp, o problemă.

Fostul ofițer care începe să bea după ieșirea din sistem bea, de cele mai multe ori, ca să facă față: golului, plictiselii, amintirilor, pierderii statutului, neliniștii fără nume. Exact tipul de consum cu riscul cel mai mare.

De ce ieșirea din sistem crește riscul

Dispariția structurii

Programul strict al serviciului funcționa, fără ca omul să-și dea seama, ca o limită pentru consum. Nu puteai bea seara dacă dimineața aveai o ședință importantă. După pensionare, limita dispare.

Pierderea controalelor

În sistem existau evaluări periodice, controale medicale, colegi care observau. Afară, nimeni nu mai monitorizează.

Cultura profesională a băutului

În multe instituții de securitate, ca în alte medii profesionale masculine și ierarhice, alcoolul a fost tradițional parte din ritualurile de grup: aniversări, încheieri de misiuni, întâlniri cu parteneri. Obiceiul rămâne, chiar și când grupul dispare.

Emoțiile nespuse

Traumele, rănile morale și pierderile din carieră, procesate rar sau deloc, ies la suprafață când ritmul scade. Alcoolul pare să le amorțească.

Izolarea

Fără colegi și fără o rețea socială externă, serile devin lungi. Paharul devine companie.

Cum arată alunecarea

Vinietă ilustrativă, compusă din trăsături tipice. Gheorghe se pensionează la 48 de ani. La început, bea „un pahar de vin la cină”. După un an, sunt două sau trei. După doi ani, începe de la prânz, „doar o bere”. Nu se îmbată vizibil, nu face scandal, nu lipsește de la evenimentele de familie. Soția observă însă că devine irascibil dimineața, că uită conversații din seara precedentă și că a început să ascundă sticle în garaj. Când îi spune, el râde: „Am băut toată viața la protocoale, acum nu mai am voie un pahar acasă?”

Alunecarea e lentă, de aceea e greu de observat. Fostul ofițer, antrenat să-și controleze imaginea, poate ascunde consumul foarte bine. Familia vede adesea problema înaintea lui, dar îi lipsesc cuvintele sau curajul să o numească.

Câte pahare pe săptămână consideri normale pentru tine? Când ai numărat ultima dată, cu adevărat?

Semne care merită luate în serios

Organizația Mondială a Sănătății a dezvoltat un instrument simplu de screening, AUDIT, cu zece întrebări despre frecvența consumului, cantitate, pierderea controlului, consecințe și îngrijorarea celorlalți. Instrumentul e folosit internațional și poate fi un prim pas util, inclusiv pentru autoevaluare, urmat de o discuție cu un medic sau un psiholog.

Câteva semne merită atenție: consumul aproape zilnic, nevoia de a bea mai mult pentru același efect, încercări eșuate de a reduce, băutul de dimineață sau la prânz, ascunderea consumului, iritabilitatea când alcoolul lipsește, conflicte în familie legate de băutură, uitarea unor episoade. Prezența a două-trei semne justifică o evaluare de specialitate.

Alcoolul și memoria traumatică

Pentru unii foști ofițeri, alcoolul nu umple doar un gol de structură, ci acoperă amintiri grele. Operațiuni încheiate prost, colegi pierduți, decizii care au costat vieți, imagini văzute în anchete sau în teren. Cât timp omul era activ, ritmul muncii nu lăsa loc acestor amintiri. După pensionare, ele urcă la suprafață, de obicei seara, când casa se liniștește. Paharul devine atunci un fel de medicament improvizat: adoarme mai ușor, visează mai puțin, uită pentru câteva ore.

Problema e că alcoolul tratează simptomul și agravează cauza. El fragmentează somnul în a doua parte a nopții, accentuează anxietatea a doua zi și împiedică procesarea reală a amintirilor. Omul intră într-un cerc: bea ca să uite, se simte mai rău, bea mai mult. Când consumul se leagă de amintiri traumatice, ajutorul eficient trebuie să abordeze ambele probleme simultan. Tratarea doar a alcoolului, fără a lucra cu trauma, duce adesea la recădere; tratarea doar a traumei, fără a opri consumul, rareori reușește.

De ce rușinea blochează ajutorul

Pentru un fost ofițer, a recunoaște o problemă cu alcoolul atinge direct identitatea: omul care controla situații complexe nu mai controlează un pahar. Rușinea e uriașă. Ea împinge spre negare, minimalizare și ascundere. Iar cultura profesională în care a trăit, cu accent pe autocontrol și pe imaginea impecabilă, întărește blocajul.

A înțelege consumul ca pe o strategie de supraviețuire care a scăpat de sub control, nu ca pe un defect de caracter, reduce rușinea și deschide calea spre ajutor.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Ce funcționează: interviul motivațional

William Miller și Stephen Rollnick au dezvoltat interviul motivațional, o abordare bine documentată pentru schimbarea comportamentelor problematice, inclusiv consumul de alcool. Ideea centrală: oamenii nu se schimbă pentru că sunt certați, ci pentru că își descoperă propriile motive de schimbare. Consilierul nu confruntă, ci explorează ambivalența: „ce îți dă alcoolul? ce îți ia? ce ar fi diferit dacă ai bea mai puțin?”.

Abordarea se potrivește bine foștilor ofițeri, care reacționează prost la presiune și la moralizare, dar respectă argumentele și logica. Când omul ajunge singur la concluzia că alcoolul îi fură mai mult decât îi dă, schimbarea devine posibilă.

Drumul înapoi

Recuperarea implică de obicei mai mulți pași. Evaluarea medicală, fiindcă oprirea bruscă a unui consum mare poate fi periculoasă și trebuie făcută sub supraveghere. Sprijinul psihologic, pentru motivele care stau sub consum: golul, traumele, pierderile. Grupurile de sprijin, precum Alcoolicii Anonimi, care oferă comunitate și structură. Și reconstruirea unei vieți cu sens, fără de care orice abstinență rămâne fragilă.

Familia are și ea nevoie de sprijin. Partenerii celor care beau trăiesc ani de anxietate, rușine și epuizare. Consilierea pentru familie e o parte legitimă a vindecării.

Ce pot face instituțiile și foștii colegi

Instituțiile pot include educația despre alcool în programele de pregătire pentru pensionare și pot menține accesul foștilor angajați la sprijin confidențial. Foștii colegi pot face ceva și mai simplu: pot observa. Un telefon de la cineva care a lucrat cu tine ani de zile și care îți spune, fără judecată, „te-am simțit schimbat, ești bine?” poate fi începutul unei schimbări. Solidaritatea de breaslă, atât de puternică în timpul serviciului, poate salva vieți și după.

Există cineva din viața ta despre care știi că bea prea mult, dar despre care n-ai spus niciodată nimic? Ce l-ar putea ajuta să audă de la tine? Pentru cei care nu se mai opresc din băut, primul pas e adesea o conversație sinceră, nu o promisiune solemnă.

Întrebări frecvente despre nu se mai opresc din băut

Există statistici despre consumul de alcool al foștilor ofițeri?

În România și în regiune nu există date publice. Ce știm vine din experiența clinică și din cercetarea generală despre alcool, stres și pensionare.

De ce crește riscul de consum după ieșirea din sistem?

Prin dispariția structurii și a controalelor, cultura profesională a băutului, emoțiile neprocesate și izolarea socială.

Ce este testul AUDIT?

Un instrument de screening al OMS, cu zece întrebări despre frecvența, cantitatea și consecințele consumului, util ca prim pas spre evaluare.

Ce funcționează pentru oprirea consumului?

Evaluarea medicală, sprijinul psihologic, inclusiv interviul motivațional, grupurile de sprijin, reconstruirea unei vieți cu sens și consilierea pentru familie.

Dacă te regăsești în acest articol, poți cere sprijin confidențial la Cabinetul Psihologic București. Citește și: De la acces total la lumea obișnuită: sevrajul de la informație și sentimentul de orbie.

Surse verificate

1. Cooper, M. L., Frone, M. R., Russell, M., & Mudar, P. (1995). Drinking to regulate positive and negative emotions: A motivational model of alcohol use. Journal of Personality and Social Psychology, 69(5), 990–1005. https://doi.org/10.1037/0022-3514.69.5.990
2. Babor, T. F., Higgins-Biddle, J. C., Saunders, J. B., & Monteiro, M. G. (2001). AUDIT: The Alcohol Use Disorders Identification Test. Guidelines for Use in Primary Care (2nd ed.). Geneva: World Health Organization.
3. Miller, W. R., & Rollnick, S. (2013). Motivational Interviewing: Helping People Change (3rd ed.). New York: Guilford Press.

Psiholog Radu Leca · 0754.999.444 · articolele din categoria Intelligence