Volumul 2 din Benzi desenate pentru depresivi · 12 locuri din Israel · 3 personaje · 12 pași foarte mici · română și ivrit
Nori în bagaj, soare în Israel este o carte bilingvă de benzi desenate, în română și în ivrit, scrisă de psihologul Radu Leca pentru oamenii care pleacă în vacanță în Israel cu o stare grea în bagaj și pentru cei care îi iubesc. Sunt douăsprezece locuri, de la plaja din Tel Aviv până la Marea Moartă, de la Orașul Vechi din Ierusalim până la Marea Roșie. Fiecare are o scenă desenată în tuș colorat, un dialog scurt despre depresie și un pas atât de mic, încât omul obosit îl poate încerca chiar azi. Mai jos poți răsfoi cartea întreagă, apoi poți citi de ce are două limbi și ce caută un nor într-o valiză.
Cartea bilingvă, pagină cu pagină
Trage de colțul paginii sau apasă butoanele. Pe telefon, glisează cu degetul. Fiecare pagină în română este urmată de versiunea ei în ivrit.
De ce o vacanță în Israel pentru o bandă desenată despre depresie
O vacanță nu vindecă o depresie, dar schimbă decorul în care o porți. Cercetările despre concedii arată un tablou nuanțat. Nawijn și colegii lui au comparat oameni care au plecat în vacanță cu oameni care au rămas acasă și au găsit că cei dintâi sunt mai fericiți în timpul plecării, dar că după întoarcere bunăstarea nu rămâne, în general, mai mare. Creșterea mai apărea la cei care descriau vacanța ca fiind relaxantă. De Bloom și colaboratorii, într-o sinteză a studiilor despre efectele concediului, descriu un lucru apropiat: beneficiile sunt reale, dar se estompează repede după reluarea obligațiilor.
Citesc în asta o idee practică. Dacă bucuria din vacanță se risipește după câteva săptămâni, merită să nu aduci acasă doar fotografii, ci și gesturi mici care pot fi repetate în orice zi obișnuită. Exact asta propune cartea: nu vinde Israelul ca soluție, ci folosește douăsprezece locuri ca decor pentru douăsprezece gesturi pe care le poți lua cu tine.
Marea, zidurile și mintea care se rotește
Una dintre trăsăturile depresiei este ruminația, gândul care merge în cerc în jurul acelorași dureri. Într-un experiment publicat în 2015, Gregory Bratman și echipa lui au comparat o plimbare de nouăzeci de minute într-un spațiu natural cu una pe o stradă aglomerată. După plimbarea în natură, participanții raportau mai puțină ruminație, iar scanările cerebrale arătau mai puțină activitate într-o zonă asociată cu ea, cortexul prefrontal subgenual. Este un singur studiu, cu un număr mic de condiții, dar direcția lui se potrivește cu ce știm din cabinet: când atenția iese din cap și se așază pe apă, pe piatră, pe un câine, gândurile încetinesc.
De aceea scenele de pe litoral nu sunt simple fundaluri. La Marea Galileii, personajul învață că gândurile vin și trec ca valurile și că nu trebuie să le urmeze pe toate. La Marea Moartă, replica este una simplă și, cred, plină de blândețe: apa este atât de sărată, încât corpul plutește, așa că „aici nu poți să te scufunzi”. Nu e un tratament, e o imagine pe care un om epuizat o poate ține minte: uneori nu trebuie să lupți ca să rămâi deasupra, ci să te lași purtat.
Cele douăsprezece locuri și cei douăsprezece pași mici
Drumul începe la aeroportul Ben Gurion, unde bărbatul recunoaște că a adus și norul în bagaj, iar prima soluție este una pe care o poate face oricine: o respirație adâncă. Urmează plaja din Tel Aviv, unde nu ești obligat să te bucuri, ci doar să-ți pui picioarele în nisip, apoi portul vechi din Jaffa, unde nu trebuie să știi tot drumul, ci doar primul gest plăcut, o înghețată.
La Ierusalim, scenele sunt mai grave. În Orașul Vechi, care este înconjurat de ziduri și se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO, personajul spune că are zidurile lui, iar răspunsul este că zidurile care au rezistat mii de ani seamănă cu omul care a rezistat până aici. La Zidul Plângerii, un loc de rugăciune, desenul rămâne liniștit și respectuos, iar pasul mic este să spui cu voce tare ce te doare, cuiva în care ai încredere, și să nu mai porți totul singur. Piața Mahane Yehuda aduce lucrul cel mai simplu: dacă nu ai poftă de nimic, miroase a pâine caldă, gustă puțin.
La Masada, bărbatul spune că urcușul este prea mare. Răspunsul este teleferic. Nu cunosc o lecție mai directă despre ajutor: nu ești mai slab dacă accepți un teleferic, ajungi doar mai departe. Grădinile din Haifa, coborâte în terase pe Muntele Carmel, îl învață că o grădină nu este frumoasă pentru că e perfectă, ci pentru că cineva o îngrijește în fiecare zi. La Eilat, pe Marea Roșie, ni se cere să privim în apă, într-o lume întreagă care nu ține de gânduri, iar ultima scenă, la apusul din Cezareea, vine cu singurul zâmbet fără motiv din carte și cu o promisiune: soarele este același și acasă, și îl ai și în tine.
Întrebare pentru tine: când ai plecat ultima dată undeva și ai descoperit, încă din avion, că norul a venit cu tine? Și, dacă ar fi să alegi un teleferic pentru ziua de azi, ce fel de ajutor ți-e rușine să accepți?
De ce română și ivrit: aceeași blândețe, în două limbi
Fiecare pagină din carte apare de două ori: întâi în română, apoi în ivrit, cu baloanele redesenate în cealaltă limbă. Alegerea nu este doar un gest de politețe. Aneta Pavlenko, în cartea ei despre emoții și multilingvism, descrie cum cuvintele pentru emoții pot avea o greutate diferită în limba maternă și în cea de-a doua limbă. Din experiența mea, o propoziție spusă într-o limbă poate trece pe lângă noi, iar aceeași propoziție, în cealaltă, poate ajunge unde trebuie. Cartea oferă ambele șanse.
Este pentru familiile și prietenii care vorbesc amândouă limbile, pentru românii care ajung în Israel și pentru cei care au legături cu cineva de acolo. Mai este și o formă de respect: într-un loc pe care îl vizitezi, câteva cuvinte în limba lui spun „te văd”. Traducerea în ivrit a fost realizată cu ajutorul AI și urmează să fie revizuită de un vorbitor nativ înainte de tipar, iar cartea spune asta deschis în paginile ei.
Ce rămâne după ultima pagină
Cine citește cartea cu atenție ia cu sine trei lucruri. Primul: o stare grea nu dispare pentru că ai schimbat țara, dar poate fi purtată mai ușor în companie și în mișcare. Al doilea: schimbarea începe cu un gest atât de mic, încât nu mai are unde să se ascundă, o înghețată, o respirație, o gură de pâine caldă. Al treilea: a primi ajutor, fie el un teleferic, un prieten sau un psiholog, este o formă de curaj.
Un mic exemplu ilustrativ, inventat pentru acest text: o femeie care nu mai are chef de nimic ajunge într-o piață aglomerată și spune că nu simte nimic. Prietena ei nu o contrazice, nu o grăbește și nu îi ține o lecție. Îi pune în mână o bucată de pâine caldă. Scena nu rezolvă nimic, dar mută atenția din cap în palmă, din gând în miros. Cam asta face fiecare pagină a cărții.
Părerea psihologului Radu Leca (opinie personală)
Cred că o vacanță bine aleasă și o propoziție bine spusă fac împreună mai mult decât fiecare separat. Prea des suntem sfătuiți să „ne schimbăm gândirea”, ca și cum ar fi o haină. Eu cred că omul obosit se schimbă mai întâi prin ce vede, ce aude și ce atinge, iar cuvintele vin după. De aceea am pus ploaia personală lângă marea reală, un câine fericit lângă un zid vechi și un teleferic lângă un munte prea înalt. Cred, de asemenea, că o carte care vorbește două limbi poate fi un pod mic între doi oameni care nu își găsesc cuvintele. Nu este un tratament și nu înlocuiește terapia. Este o mână întinsă, desenată cu tuș, într-o limbă pe care o înțelegi.
Cartea este susținută de Travel Land România, căreia îi mulțumesc pentru sprijin.
Întrebări frecvente despre carte
Pentru cine este cartea bilingvă?
Pentru oamenii care trec printr-o perioadă de epuizare sau depresie, pentru familiile lor și pentru cei care pleacă în vacanță în Israel sau au legături cu cineva de acolo. Se citește în orice ordine, câte un loc pe zi.
Înlocuiește cartea terapia sau tratamentul medical?
Nu. Este un sprijin emoțional și educativ. Dacă simptomele durează, se agravează sau îți îngreunează viața, discută cu un medic sau cu un psiholog. Dacă te gândești să-ți faci rău sau ești în pericol, sună imediat la 112 în România. În Israel, cartea menționează linia ער״ן 1201 și Magen David Adom 101, numere pe care te rog să le verifici înainte de plecare.
Cum sunt așezate cele două limbi?
Fiecare pagină în română este urmată de pagina ei în ivrit. Textul ivrit se citește de la dreapta la stânga, iar baloanele din desen sunt redesenate în ivrit.
Pot descărca sau tipări cartea?
Da. Poți răsfoi cartea online, în formula cu întoarcere de pagini, sau poți descărca versiunea PDF de 36 de pagini, în format A5.
Mai departe, pe ultrapsihologie.ro: începe cu primul volum al seriei, Plouă în mine, dar câinele e fericit, găsește celelalte titluri în Biblioteca Radu Leca și revino la revista de psihologie Ultrapsihologie. Pentru informații despre locurile din carte, consultă lista patrimoniului mondial pe whc.unesco.org.
Surse și lecturi recomandate
Bratman, G. N., Hamilton, J. P., Hahn, K. S., Daily, G. C., Gross, J. J. (2015). Nature experience reduces rumination and subgenual prefrontal cortex activation. Proceedings of the National Academy of Sciences, 112(28), 8567-8572. doi:10.1073/pnas.1510459112
de Bloom, J., Kompier, M., Geurts, S., de Weerth, C., Taris, T., Sonnentag, S. (2009). Do we recover from vacation? Meta-analysis of vacation effects on health and well-being. Journal of Occupational Health, 51(1), 13-25.
Nawijn, J., Marchand, M. A., Veenhoven, R., Vingerhoets, A. J. (2010). Vacationers happier, but mostly not happier after a holiday. Applied Research in Quality of Life, 5(1), 35-47.
Pavlenko, A. (2005). Emotions and Multilingualism. Cambridge University Press.
UNESCO World Heritage Centre. Lista patrimoniului mondial: Orașul Vechi din Ierusalim și zidurile sale, Masada, Locurile sfinte bahá'í din Haifa și Galileea de Vest. whc.unesco.org
Desenele au fost create cu ajutorul AI, după ideea și textele autorului. Personajele și situațiile sunt fictive. Cartea nu înlocuiește consultul unui psiholog sau medic.
Radu Leca, psiholog, consilier în dezvoltare personală și coach · ultrapsihologie.ro



