Capitolul 80: Punctul G între anatomie și legendă: ce știm cu adevărat

Punctul G e, probabil, cea mai celebră zonă anatomică pe care cercetătorii nu au reușit încă să o definească limpede. Revistele îl prezintă ca pe o comoară ascunsă, cheia orgasmelor intense și multiple. Femeile îl caută, partenerii îl caută, iar unii îl găsesc, alții nu. Între entuziasmul cultural și prudența științifică există o distanță mare. Capitolul de față explică de unde vine conceptul, ce arată studiile și de ce o hartă flexibilă a plăcerii e mai utilă decât vânătoarea unui punct fix.

De unde vine numele

Litera G vine de la Ernst Gräfenberg, un ginecolog german care a publicat în 1950 un articol despre rolul uretrei în orgasmul feminin. El a descris o zonă erogenă pe peretele anterior al vaginului, de-a lungul traiectului uretrei, care ar deveni mai sensibilă în timpul excitației. Gräfenberg nu a folosit denumirea de „punct G”. Termenul a apărut decenii mai târziu, în anii ’80, când tema a fost popularizată pe scară largă printr-o carte de succes.

De atunci, conceptul a căpătat o viață proprie. A devenit un subiect de conversație, de marketing și de anxietate, mult dincolo de observațiile inițiale ale autorului.

Ce spune cercetarea

Amichai Kilchevsky și colegii săi au realizat o trecere în revistă a literaturii științifice despre punctul G, incluzând studii anatomice, imagistice și biochimice. Concluzia lor a fost prudentă: nu există dovezi solide și consistente pentru existența unei structuri anatomice distincte care să corespundă punctului G. Unele femei raportează o sensibilitate crescută în zona anterioară a vaginului, dar ea nu se explică printr-un organ separat, identificat clar.

Rezultatul nu înseamnă că senzațiile femeilor sunt imaginare. Înseamnă doar că explicația anatomică e mai complexă decât un „buton” ascuns.

O zonă, nu un punct

Cercetătorii vorbesc tot mai des despre o zonă complexă, numită uneori complexul clitouretrovaginal. În perspectiva lor, sensibilitatea peretelui anterior al vaginului rezultă din apropierea mai multor structuri: rădăcinile interne ale clitorisului, uretra, țesuturile din jurul ei. Când zona e stimulată, mai ales în timpul excitației, structurile răspund împreună.

Modelul explică de ce unele femei simt o plăcere intensă la presiune pe peretele anterior, iar altele nu simt mare lucru. Anatomia diferă de la o femeie la alta, la fel ca poziția și dimensiunea structurilor interne.

De ce unele femei îl simt și altele nu

Variabilitatea e regula în sexualitatea feminină. Unele femei descriu orgasme profunde, diferite calitativ, la stimularea zonei anterioare. Altele găsesc stimularea neplăcută sau descriu doar o senzație de urinare iminentă. Ambele experiențe sunt normale. Nu există o femeie „completă” care trebuie să simtă punctul G și o femeie „deficitară” care nu îl simte.

Sensibilitatea depinde și de excitație. Mulți terapeuți observă că zona devine receptivă mai ales după ce excitația e deja ridicată. Încercarea de a o stimula „la rece” duce adesea la disconfort și la concluzia greșită că punctul G „nu există”.

Capcana căutării

Popularitatea punctului G a creat o nouă formă de presiune. Cuplurile îl caută ca pe o comoară, transformând intimitatea într-o expediție tehnică. Femeia care nu simte nimic special se întreabă ce e în neregulă cu ea. Partenerul care nu „îl găsește” se simte incompetent. Plăcerea se mută din senzație în performanță, exact mecanismul descris în capitolul despre anxietatea de performanță.

Punctul G și multiorgasmul

Unele femei descriu orgasme multiple legate de stimularea zonei anterioare, combinată adesea cu stimulare clitoriană externă. Combinația pare deosebit de eficientă pentru menținerea excitației pe platou și pentru trecerea de la un vârf la altul. Totuși, multiorgasmul nu depinde de punctul G. Majoritatea femeilor care trăiesc orgasme în serie o fac prin stimulare clitoriană, directă sau indirectă, susținută după primul orgasm.

Pozițiile care favorizează stimularea peretelui anterior, discutate în capitolul despre poziții, merită explorate cu curiozitate, nu cu obligație.

Dezbaterea continuă

Discuția științifică despre punctul G nu s-a încheiat. Unii cercetători susțin existența unei zone funcționale specifice, alții consideră că sensibilitatea se explică integral prin structurile clitoriene interne. Diferențele țin și de metodele folosite: disecții, ecografii, chestionare. Pentru femeia obișnuită, dezbaterea are o concluzie practică simplă: ceea ce simte ea e real, indiferent cum îl vor numi manualele peste zece ani.

Industria și promisiunile

Punctul G a generat și o industrie: dispozitive, cursuri, chiar intervenții estetice care promit „amplificarea” lui. Multe dintre promisiuni nu au o bază științifică solidă. Societățile medicale au exprimat rezerve față de procedurile invazive cu scop strict sexual, din cauza lipsei de dovezi și a riscurilor. Femeia interesată merită informație corectă, nu marketing. Înainte de orice produs sau procedură, o discuție cu un medic ginecolog și cu un sexolog oferă o perspectivă echilibrată, fără promisiuni miraculoase și fără presiunea de a „repara” un corp care, de cele mai multe ori, funcționează perfect.

Ce rămâne util din concept

Dincolo de controverse, conceptul punctului G a avut și un efect pozitiv: a încurajat femeile să își exploreze corpul și să vorbească despre plăcere. A arătat că sexualitatea feminină are mai multe surse decât credea scenariul clasic. Ideea utilă nu e existența unui punct magic, ci diversitatea zonelor erogene și dreptul femeii de a le descoperi în ritmul ei.

Partenerul și harta comună

Pentru partener, lecția e una de umilință și de curiozitate. Nu există o tehnică universală care să funcționeze pentru toate femeile. Există o singură femeie, cea de lângă el, cu propria hartă. Cel mai bun ghid rămâne vocea ei: „mai sus”, „mai încet”, „acolo”. Un partener care întreabă și ascultă descoperă mai mult decât unul care aplică instrucțiuni citite într-o revistă.

Comunicarea în timpul intimității, discutată în capitolul despre cuvinte, sunete și semnale, devine aici instrumentul principal.

Explorarea fără presiune

Pentru femeile curioase, explorarea începe în intimitatea personală, cu excitație deja crescută, cu răbdare și cu atenție la senzație. Presiunea fermă și ritmică pe peretele anterior, cu degetele curbate ușor, e metoda descrisă cel mai des. Dacă senzația e plăcută, merită continuată. Dacă e neutră sau neplăcută, nu e nimic de forțat. Corpul fiecărei femei are propria hartă.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de treizeci și șase de ani care spune că se simte „defectă” pentru că nu a găsit niciodată punctul G. Partenerul ei a citit multe articole și încearcă insistent să-l găsească, iar intimitatea a devenit tensionată. În consiliere, cuplul primește informații despre controversa științifică și despre variabilitatea anatomică.

Odată ce căutarea încetează, femeia descoperă că plăcerea ei cea mai intensă vine din combinația dintre atingerea clitoriană și ritmul lent. „Am încetat să caut un punct și am găsit o întreagă zonă de plăcere”, spune ea.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: plăcerea ta urmează curiozitatea corpului sau o hartă desenată de alții? Și ce ai descoperi dacă ai explora fără nicio destinație impusă?

Întrebări frecvente despre punctul G

Există punctul G?
Cercetările nu au identificat o structură anatomică distinctă și consistentă. Unele femei simt însă o sensibilitate crescută pe peretele anterior al vaginului.

E normal să nu simt nimic special în zona punctului G?
Da. Anatomia și sensibilitatea diferă mult de la o femeie la alta, iar ambele experiențe sunt normale.

Am nevoie de punctul G pentru orgasme multiple?
Nu. Majoritatea orgasmelor multiple apar prin stimulare clitoriană, directă sau indirectă, susținută după primul vârf.