Capitolul 67: Dorința sexuală scăzută: când lipsește apetitul pentru intimitate

Dorința sexuală scăzută este, probabil, motivul cel mai frecvent pentru care femeile ajung la un psiholog cu o întrebare despre sexualitate. Nu durerea, nu orgasmul, ci lipsa poftei: „nu mă mai gândesc la sex”, „aș putea trăi fără”. Pentru o carte despre multiorgasm, subiectul pare paradoxal, însă nu e. Orgasmele multiple presupun o femeie care vrea să rămână în plăcere, iar fără dorință nu există nici începutul, nici continuarea. Capitolul de față explică ce înseamnă, de fapt, dorința scăzută și cum se lucrează cu ea.

Dorința nu are o singură formă

Multă vreme, sexologia a descris dorința ca pe o foame spontană, care apare din senin și împinge spre contact sexual. Modelul se potrivește bine multor bărbați și unor femei, mai ales la începutul relațiilor. Pentru numeroase femei aflate în relații lungi, dorința funcționează altfel: nu precede excitația, ci apare odată cu ea. Femeia acceptă o atingere dintr-o motivație de apropiere, apoi, pe măsură ce corpul răspunde, descoperă că vrea.

Lori Brotto, analizând criteriile de diagnostic pentru dorința sexuală hipoactivă la femei, a argumentat că absența fanteziilor spontane nu ar trebui considerată automat o tulburare. Dorința receptivă, care se trezește la stimulare, este o variantă normală a sexualității feminine, nu un defect.

Când devine dorința scăzută o problemă

Dorința variază firesc de-a lungul vieții. Scade după naștere, în perioadele de stres, în doliu, în boală. Devine o problemă clinică atunci când lipsa ei persistă luni de zile, produce suferință femeii și nu se explică mai bine printr-o altă cauză, medicală sau relațională. Criteriul suferinței e esențial. O femeie care are puțină dorință și se simte împăcată nu are o tulburare. Una care suferă, se simte vinovată și își vede relația amenințată merită ajutor.

În practică, suferința vine adesea nu din lipsa dorinței în sine, ci din comparație: cu partenerul care vrea mai des, cu prietenele, cu imaginea idealizată a femeii pasionale.

Ce spun femeile despre pasiunea care s-a stins

K. E. Sims și Marta Meana au intervievat femei căsătorite care trăiseră o scădere a dorinței. Explicațiile lor s-au grupat în câteva teme recurente: instituționalizarea relației, adică transformarea iubitei în soție și parteneră de logistică, supra-familiaritatea, lipsa de noutate și rolurile care șterg feminitatea. Femeile nu descriau un partener respingător, ci o viață în care erotismul nu mai avea loc.

Concluzia lor rezonează puternic cu practica clinică. Dorința nu moare din lipsă de iubire, ci adesea dintr-un exces de rutină și de responsabilitate. Femeia care e tot timpul mamă, organizatoare și administratoare a casei nu mai are spațiu interior pentru a fi și amantă.

Factorii biologici și medicali

Nu toate cazurile țin de relație. Depresia, anxietatea, tulburările tiroidiene, scăderea hormonală din perimenopauză, unele contraceptive și medicamente, mai ales antidepresivele, influențează dorința. De aceea, evaluarea începe cu întrebări medicale și, la nevoie, cu analize. Un psiholog responsabil nu promite să rezolve prin discuție ceea ce are o cauză biologică netratată.

Totuși, chiar și acolo unde există un factor biologic, dorința rămâne profund legată de sens. O femeie care trăiește intimitatea ca pe o obligație va avea puțină dorință oricât de echilibrați i-ar fi hormonii.

Capcana obligației

Un mecanism frecvent este cercul obligației. Partenerul cere, femeia acceptă fără chef, experiența e mediocră, iar data următoare dorința e și mai mică. Corpul învață că sexul înseamnă efort, nu plăcere. Pentru a rupe cercul, cuplul are nevoie de o perioadă în care intimitatea fizică nu mai duce automat la act sexual. Atingerea fără obiectiv, descrisă în capitolul despre sensate focus, reface asocierea dintre corp și plăcere.

Dorința și multiorgasmul

Femeile cu dorință receptivă au, adesea, o capacitate excelentă de a trăi orgasme multiple, odată ce excitația pornește. Problema nu e capacitatea, ci pragul de intrare. Când pragul e respectat, prin timp, joc și siguranță, multe femei descoperă că, deși nu s-au gândit la sex toată ziua, reușesc să rămână îndelung pe platoul plăcerii. Legătura dintre siguranță și abandon a fost discutată și în capitolul despre atașament.

Cum vorbește cuplul despre diferența de dorință

În multe cupluri, discuția despre dorință se poartă în cel mai prost moment posibil: noaptea, după un refuz. Partenerul se simte respins, femeia se simte presată, iar cuvintele devin acuzații. O conversație utilă are loc în afara dormitorului, într-un moment liniștit, și pornește de la curiozitate, nu de la reproș. Întrebări precum „ce te apropie de mine?” sau „când te-ai simțit ultima dată dorită?” deschid mai mult decât „de ce nu mai vrei?”.

Partenerul are și el nevoie de sprijin. Refuzul repetat lasă urme în stima de sine masculină, iar bărbatul rănit se retrage sau insistă, două reacții care adâncesc distanța. Când amândoi înțeleg mecanismul dorinței receptive, refuzul încetează să mai fie un verdict asupra relației.

Ce nu ajută

Câteva strategii populare fac mai mult rău decât bine. Prima este „forțează-te puțin, că vine pofta”, care confundă dorința receptivă cu supunerea. Dorința receptivă apare din deschidere liberă, nu din constrângere. A doua este căutarea unei pastile miraculoase, înainte de orice evaluare a relației și a vieții cotidiene. A treia este tăcerea: cuplurile care evită subiectul ani de zile ajung să trăiască separat sub același acoperiș. Fiecare dintre ele amână adevărata întrebare: ce anume a scos erotismul din viața noastră?

Există și o veste bună aici. Plăcerea intensă, trăită fără presiune, hrănește dorința viitoare. Femeia care a avut o experiență bogată, în care a rămas mult timp în senzație, își amintește corpul ca pe un loc al plăcerii, nu al datoriei. Memoria pozitivă devine, cu timpul, o sursă de anticipare, iar anticiparea e una dintre rădăcinile dorinței spontane.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de patruzeci și doi de ani care spune că „și-a pierdut sexualitatea”. Partenerul ei se simte respins, ea se simte vinovată. În ședințe, descoperim că ea nu are deloc timp doar pentru ea și că intimitatea a devenit un punct pe lista de sarcini. Cuplul acceptă o pauză de la presiune și introduce seri de apropiere fără obiectiv sexual.

După două luni, femeia remarcă un detaliu care o surprinde: în una dintre serile acelea, dorința a apărut singură, în mijlocul unui masaj. Nu a venit înainte, ci pe drum.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: dorința ta lipsește cu adevărat sau doar nu arată cum ți s-a spus că ar trebui să arate? Și ce ar fi nevoie să dispară din viața ta pentru ca ea să aibă din nou loc?

Întrebări frecvente despre dorința sexuală scăzută

Este normal să nu am dorință spontană?
Da. Multe femei au o dorință receptivă, care apare după ce începe apropierea și stimularea, iar cercetările o consideră o variantă normală.

Când devine dorința sexuală scăzută o tulburare?
Când persistă luni de zile, produce suferință și nu se explică mai bine printr-o cauză medicală, o medicație sau o criză de cuplu.

Ajută o pauză de la sex?
O pauză de la presiune, cu atingeri fără obiectiv sexual, ajută adesea la refacerea legăturii dintre corp și plăcere.