Capitolul 35: După primul vârf: pauza, atingerea indirectă și continuarea
Partea E · Dezvoltarea abilității
CAPITOLUL 35
După primul vârf: pauza, atingerea indirectă și continuarea
✦ ✦ ✦
În partea a doua am vorbit despre fiziologia momentului de după primul orgasm: sensibilitatea crescută a clitorisului, platoul în care corpul rămâne excitat, diferențele dintre femei. Acum ne întoarcem la acel moment dintr-o perspectivă practică. Ce poate face, concret, o femeie care vrea să exploreze posibilitatea de a continua? Răspunsul nu este o tehnică universală, ci un set de opțiuni pe care fiecare le poate încerca, cu blândețe.
Primele secunde: a nu fugi
Primul gest, cel mai simplu și adesea cel mai dificil, este să nu oprești totul automat. Multe femei, imediat după vârf, își retrag mâna, își închid picioarele, se ridică. Gestul este reflex, uneori protector, alteori doar obișnuință. A rămâne înseamnă, la început, doar atât: a sta în senzație câteva respirații, fără să decizi încă nimic.
În aceste secunde, corpul trece printr-o tranziție. Masters și Johnson au descris contracțiile, apoi revenirea treptată. La multe femei, excitația nu coboară brusc, ci rămâne ridicată o vreme. Dacă femeia rămâne prezentă, poate observa dacă se află pe o pantă de coborâre sau pe un platou de unde ar putea urca din nou.
Cred că primul exercițiu al multiorgasmului nu este o atingere, ci o non-acțiune: a nu pleca. Opinia mea este că multe femei descoperă mai mult în aceste câteva respirații de liniște decât în orice tehnică.
Pauza potrivită
Unele femei au nevoie de o pauză foarte scurtă, câteva secunde, ca sensibilitatea să scadă. Altele au nevoie de un minut sau două. Altele nu au nevoie de pauză deloc și preferă continuitatea. Lungimea pauzei se descoperă prin încercare: prea scurtă, atingerea va fi neplăcută; prea lungă, excitația se va stinge.
În timpul pauzei, contactul nu trebuie neapărat întrerupt complet. Mâna poate rămâne pe vulvă, nemișcată, sau poate mângâia coapsele, abdomenul. Corpul rămâne astfel în atmosfera erotică, fără ca zona hipersensibilă să fie stimulată direct.
Opinia mea este că pauza nu este un gol, ci o parte a ritmului. Așa cum o pauză în muzică pregătește următoarea frază, o pauză după primul orgasm poate pregăti următorul val.
Atingerea indirectă
Când femeia reia stimularea, multe descoperă că atingerea directă a clitorisului este încă prea intensă. Atingerea indirectă poate fi o soluție: prin labii, prin țesutul din jur, prin presiune ușoară cu palma întreagă, printr-un material subțire. Un vibrator la intensitate mică, așezat lângă clitoris, nu direct pe el, este o altă variantă.
Pe măsură ce sensibilitatea scade și excitația urcă, atingerea poate deveni treptat mai directă. Procesul seamănă cu apropierea de un foc: începi de la distanță și te apropii în ritmul în care căldura devine plăcută, nu dureroasă.
Când nu merge
Este important să spunem limpede: uneori nu merge. Excitația scade, atingerea rămâne neplăcută, corpul spune „gata”. Acest semnal trebuie respectat. Disconfortul real nu este un obstacol de depășit cu voință. Explorarea poate fi reluată altă dată, în alte condiții, sau poate rămâne, pur și simplu, o curiozitate împlinită.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
Să ne imaginăm o femeie de treizeci și cinci de ani care spune că, după orgasm, clitorisul ei devine „ca o rană deschisă”. A încercat să continue de câteva ori, a simțit durere și a renunțat. Credea că așa e corpul ei.
Am discutat despre atingerea indirectă și despre pauză. A încercat, singură, să lase mâna nemișcată un minut, apoi să mângâie lent labiile exterioare. A descoperit că, după aproximativ un minut și jumătate, sensibilitatea scădea suficient. Al doilea orgasm a venit, a spus ea, „mai blând, dar mai lung”. Nu a reușit de fiecare dată, dar a aflat că nu exista o limită fixă.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Te întreb și pe tine: ce faci, de obicei, în primele secunde după orgasm? Pleci, rămâi, te oprești? Ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne încă trei respirații?
Cred că povestea aceasta arată că multe „limite” ale corpului sunt, de fapt, limite ale informației. Opinia mea este că o femeie care știe că există variante nu mai trăiește sensibilitatea ca pe un zid, ci ca pe o ușă care cere o altă cheie.
Momentul de după primul orgasm cere, mai întâi, ca femeia să nu fugă din senzație. Apoi, pauza potrivită și atingerea indirectă pot ajuta sensibilitatea să scadă fără ca excitația să se stingă.
Opinia mea fermă este că explorarea acestui moment trebuie făcută cu curiozitate și cu respect pentru semnalele corpului. Nu există o rețetă universală, ci un dialog cu propriul corp, în care disconfortul real este întotdeauna ascultat, iar plăcerea este invitată, nu forțată.
Surse informaționale
- Masters, W. H., & Johnson, V. E. (1966). Human Sexual Response. Boston: Little, Brown and Company.
- Heiman, J. R., & LoPiccolo, J. (1988). Becoming Orgasmic (ed. revăzută). New York: Prentice Hall.
- Komisaruk, B. R., Beyer-Flores, C., & Whipple, B. (2006). The Science of Orgasm. Baltimore: Johns Hopkins University Press.
