Capitolul 33: Trăsătură sau abilitate învățată? Dezbaterea din sexologie
Partea E · Dezvoltarea abilității
CAPITOLUL 33
Trăsătură sau abilitate învățată? Dezbaterea din sexologie
✦ ✦ ✦
Începem o parte nouă a cărții, dedicată dezvoltării. Și o începem cu întrebarea pe care mi-o pun aproape toate femeile interesate de multiorgasm: „Se poate învăța?”. În spatele ei stă, adesea, o speranță și o teamă. Speranța că se poate. Teama că, dacă nu reușesc, înseamnă că nu au „darul”. Răspunsul sexologiei este mai nuanțat decât un da sau un nu.
Argumentele pentru trăsătură
Unele femei descriu orgasme multiple de la primele experiențe sexuale, fără să fi făcut nimic special. Altele, deși caută de ani de zile, nu le trăiesc niciodată. Această variabilitate sugerează că există diferențe individuale de bază, poate legate de anatomie, de fiziologia sensibilității după orgasm, de temperament sau de factori genetici încă puțin studiați.
Datele lui Kinsey din 1953 arătau deja această diversitate: o parte dintre femei aveau în mod obișnuit orgasme multiple, multe nu le aveau. Variația era mare și nu putea fi explicată doar prin experiență.
Cred că trebuie să recunoaștem cinstit că nu toate femeile au același potențial fiziologic. Opinia mea este că această recunoaștere nu este descurajantă, ci protectoare: ea scoate de pe umerii femeii vina pentru ceva ce poate nu depinde de ea.
Argumentele pentru abilitate
Pe de altă parte, multe femei descriu că au descoperit multiorgasmul mai târziu în viață, după ce și-au cunoscut mai bine corpul, după o relație mai sigură sau după terapie. Studiul lui Clarence Darling și al colegilor săi din 1991 a observat că femeile multiorgasmice raportau mai des explorare sexuală și masturbare, ceea ce sugerează un rol al învățării, deși direcția cauzală nu poate fi stabilită dintr-un astfel de studiu.
Terapia sexuală oferă și ea argumente. Programele de „masturbare dirijată”, dezvoltate de Joseph LoPiccolo și colaboratorii săi încă din anii ’70 și descrise pe larg în cartea „Becoming Orgasmic”, au ajutat multe femei care nu aveau deloc orgasm să ajungă la el. Dacă orgasmul în sine poate fi, într-o anumită măsură, învățat, este rezonabil să credem că și capacitatea de a continua după el poate fi cultivată.
Opinia mea este că învățarea sexuală nu este o dresare a corpului, ci o descoperire. Femeia nu învață ceva străin, ci află ce putea deja corpul ei, dar nu avusese ocazia sau permisiunea să arate.
O poziție de mijloc
Cel mai probabil, ambele lucruri sunt adevărate. Există o bază individuală, diferită de la o femeie la alta, iar pe această bază, experiența, siguranța, informația și atenția pot face o diferență mare. Unele femei au un potențial mare, pe care nu l-au explorat niciodată. Altele au un potențial mai mic, dar pot trăi intens ce au. Nicio categorie nu este mai valoroasă decât cealaltă.
Din acest motiv, prefer să vorbesc despre „explorare” în loc de „antrenament”. Explorarea nu are un rezultat garantat. Ea are o direcție: mai multă cunoaștere de sine, mai multă libertate, mai multă plăcere. Dacă pe drum apar și orgasme multiple, foarte bine. Dacă nu, explorarea și-a făcut oricum treaba.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
Să ne imaginăm o femeie de patruzeci și șase de ani care întreabă, direct: „Merită să încerc sau pierd timpul?”. A citit că „orice femeie poate”, dar și că „unele nu pot niciodată”. Este confuză și puțin descurajată înainte de a fi început.
I-am propus să înlocuiască întrebarea „pot?” cu întrebarea „ce vreau să aflu despre mine?”. A ales să exploreze, fără un obiectiv fix, timp de câteva luni. A aflat multe lucruri: ce atingeri preferă, cât timp îi trebuie, ce o blochează. A avut, de câteva ori, al doilea orgasm. Dar a spus că cel mai important lucru a fost altul: „am încetat să mă simt neterminată”.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Te întreb și pe tine: dacă ai porni într-o explorare a propriei plăceri fără niciun obiectiv, ce ai vrea să descoperi?
Cred că fraza „am încetat să mă simt neterminată” spune tot despre valoarea explorării. Opinia mea este că rezultatul cel mai important al oricărei călătorii sexuale nu este un număr de orgasme, ci relația mai bună pe care femeia o construiește cu sine.
Dezbaterea dintre trăsătură și abilitate nu are un câștigător clar. Cel mai probabil, există o bază individuală pe care experiența, informația și siguranța o pot dezvolta, în măsuri diferite de la o femeie la alta.
Opinia mea fermă este că multiorgasmul trebuie abordat ca explorare, nu ca antrenament. Capitolele următoare vor descrie pași concreți, dar fiecare dintre ei are sens doar dacă femeia îi face din curiozitate și pentru sine, nu pentru a atinge un standard impus din afară.
Surse informaționale
- Kinsey, A. C., Pomeroy, W. B., Martin, C. E., & Gebhard, P. H. (1953). Sexual Behavior in the Human Female. Philadelphia: W. B. Saunders.
- Darling, C. A., Davidson, J. K., & Jennings, D. A. (1991). The female sexual response revisited: Understanding the multiorgasmic experience in women. Archives of Sexual Behavior, 20(6), 527–540.
- LoPiccolo, J., & Lobitz, W. C. (1972). The role of masturbation in the treatment of orgasmic dysfunction. Archives of Sexual Behavior, 2(2), 163–171.
- Heiman, J. R., & LoPiccolo, J. (1988). Becoming Orgasmic: A Sexual and Personal Growth Program for Women (ed. revăzută). New York: Prentice Hall.
