Capitolul 30: Educația restrictivă și vinovăția sexuală: mesajele pe care le purtăm în pat
Partea D · Psihologia multiorgasmului
CAPITOLUL 30
Educația restrictivă și vinovăția sexuală: mesajele pe care le purtăm în pat
✦ ✦ ✦
Nicio femeie nu intră în pat singură. Intră cu ea mama care i-a spus că „băieții vor doar un lucru”, profesoara care a ocolit lecția despre reproducere, preotul, colegele, filmele, glumele auzite la masă. Mesajele acestea, primite de-a lungul copilăriei și adolescenței, formează un fel de manual nescris al plăcerii. Pentru multe femei din generațiile crescute în România, manualul acesta conținea mai ales interdicții.
Vinovăția sexuală ca trăsătură
Psihologul Donald Mosher a dezvoltat, în anii ’60, instrumente de măsurare a vinovăției sexuale, înțeleasă ca o tendință de a te pedepsi interior atunci când încalci, sau doar te gândești să încalci, normele învățate despre sex. Cercetările care au folosit aceste instrumente au arătat constant că persoanele cu vinovăție sexuală ridicată au mai puține experiențe sexuale plăcute și mai multe dificultăți.
Studiul lui Jane Woo și al colegilor ei din 2011 a arătat că vinovăția sexuală poate explica, cel puțin în parte, diferențele de dorință sexuală dintre femei crescute în culturi diferite. Cu alte cuvinte, nu cultura în sine, ci vinovăția pe care femeia a interiorizat-o contează cel mai mult.
Cred că vinovăția sexuală este o moștenire pe care multe femei nu au ales-o. Opinia mea este că a o recunoaște ca moștenire, nu ca adevăr despre tine, este primul pas spre a o lăsa în urmă.
Mesajele care blochează multiorgasmul
Unele mesaje sunt explicite: „sexul e murdar”, „o femeie cuminte nu-și dorește”. Altele sunt implicite: tăcerea totală despre corp, rușinea părinților la o scenă de film, lipsa oricărui cuvânt pentru organele genitale feminine. Pedro Nobre și José Pinto-Gouveia au arătat că astfel de convingeri, pe care ei le numesc „convingeri sexuale disfuncționale”, sunt asociate cu un risc mai mare de dificultăți sexuale.
Pentru multiorgasm, mesajul cel mai toxic este cel al măsurii: „o femeie decentă nu exagerează”. El acționează exact în momentul în care corpul ar putea continua. Un orgasm poate fi tolerat; mai multe par deja „prea mult”.
Opinia mea este că mulți părinți au transmis aceste mesaje din dorința sinceră de a-și proteja fiicele. Înțelegerea intenției lor nu înseamnă că trebuie să păstrăm și mesajul. Putem păstra iubirea și renunța la interdicție.
Cum se rescriu mesajele
În terapie, lucrăm adesea cu o „arheologie” a mesajelor sexuale: ce ai auzit, de la cine, la ce vârstă, cum te-ai simțit. Femeia își scrie uneori, pe o foaie, propriile mesaje vechi și, alături, ce ar vrea să creadă acum. Exercițiul pare simplu, dar are o forță mare: transformă ceva difuz într-un text care poate fi privit, discutat și rescris.
Rescrierea nu se face doar cu mintea. Ea are nevoie și de experiențe noi: plăcere trăită fără consecințe negative, intimitate în care nu urmează pedeapsa, un partener care nu judecă. Corpul învață mai mult din experiență decât din argumente.
O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ
Să ne imaginăm o femeie de cincizeci de ani, crescută într-o familie foarte religioasă, care spune că după orgasm simte nevoia să se roage. Nu din recunoștință, ci din vinovăție. Spune că al doilea orgasm i s-ar părea „păcat dublu”. Se simte prost că încă gândește așa, la vârsta ei.
Nu am lucrat împotriva credinței ei, ci împreună cu ea. Am explorat ce spune, de fapt, tradiția ei despre plăcerea în căsătorie, și a descoperit că multe dintre interdicțiile ei nu proveneau din credință, ci dintr-o educație severă. Separarea acestor două lucruri i-a adus o mare ușurare. Plăcerea a putut deveni, pentru ea, parte a unei vieți trăite în acord cu valorile ei.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te
Te întreb și pe tine: care este primul mesaj despre sexualitate pe care ți-l amintești? Ce ai vrea să le spui fetiței care l-a auzit?
Cred că lucrul terapeutic cu vinovăția trebuie făcut cu mare respect pentru valorile persoanei. Opinia mea este că scopul nu este ca femeia să renunțe la ce crede, ci să-și elibereze plăcerea de interdicțiile care nu fac, de fapt, parte din credința ei.
Vinovăția sexuală, formată prin educație restrictivă, este asociată în cercetare cu mai puțină dorință și cu mai multe dificultăți sexuale. Pentru multiorgasm, mesajul cel mai blocant este cel al măsurii: ideea că o femeie decentă nu „exagerează” cu plăcerea.
Opinia mea fermă este că mesajele vechi pot fi rescrise, cu răbdare, cu respect pentru istoria fiecărei femei și prin experiențe noi de siguranță. Plăcerea nu este o abatere de la o viață bună, ci poate fi una dintre expresiile ei.
Surse informaționale
- Mosher, D. L. (1966). The development and multitrait-multimethod matrix analysis of three measures of three aspects of guilt. Journal of Consulting Psychology, 30(1), 25–29.
- Woo, J. S. T., Brotto, L. A., & Gorzalka, B. B. (2011). The role of sex guilt in the relationship between culture and women’s sexual desire. Archives of Sexual Behavior, 40(2), 385–394.
- Nobre, P. J., & Pinto-Gouveia, J. (2006). Dysfunctional sexual beliefs as vulnerability factors for sexual dysfunction. The Journal of Sex Research, 43(1), 68–75.
