Capitolul 13: Asimetria refractară: el se oprește, ea poate continua

Într-un cuplu heterosexual, cele două corpuri nu se termină în același fel. El ejaculează și, de cele mai multe ori, are nevoie de o pauză până să poată fi din nou excitat. Ea poate rămâne, după primul orgasm, într-o stare de excitație din care corpul ei mai poate urca. Diferența aceasta este simplă din punct de vedere fiziologic, dar complicată din punct de vedere emoțional. În cabinet o întâlnesc sub forma unor întrebări care nu par a fi despre fiziologie: „De ce mă simt vinovată că mai vreau?”, „De ce mă simt inutil după ce termin?”.

Ce înseamnă perioada refractară

După ejaculare, majoritatea bărbaților intră într-o perioadă în care o nouă erecție și un nou orgasm sunt greu sau imposibil de obținut. Durata ei variază enorm: câteva minute la un bărbat tânăr, ore întregi la un bărbat mai în vârstă sau obosit. Mecanismul exact nu este pe deplin lămurit. Roy Levin, care a trecut în revistă literatura în 2009, a arătat că explicațiile populare, de pildă cea care pune totul pe seama prolactinei, sunt mai fragile decât par.

La femei, Masters și Johnson au observat încă din anii ’60 că nu există, în general, o perioadă refractară comparabilă. Asta nu înseamnă că orice femeie poate continua oricând. Înseamnă doar că, la multe femei, obstacolul nu este o „oprire” biologică obligatorie, ci un amestec de sensibilitate, oboseală, context și permisiune interioară, teme pe care le-am discutat în partea a doua.

Când asimetria devine conflict

Problema începe atunci când cuplul are un singur scenariu pentru sex: excitație, penetrare, ejacularea lui, final. În acest scenariu, potențialul multiorgasmic al femeii nu are loc. Dacă ea a avut un orgasm înainte de ejaculare, foarte bine; dacă nu, „data viitoare”. Al doilea sau al treilea orgasm nici nu intră în discuție, pentru că povestea s-a încheiat.

Alteori, conflictul este mai discret. Femeia simte că ar mai vrea, dar nu spune nimic, ca să nu-l facă pe el să se simtă insuficient. El simte că ea ar mai vrea, dar nu știe ce să facă și se retrage. Amândoi tac, iar tăcerea se transformă, în timp, în distanță.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm un cuplu în jur de treizeci și cinci de ani, împreună de opt ani. Ea spune că, după ce el termină, rămâne „aprinsă și singură”. El spune că, după ejaculare, se simte golit și că orice atingere sexuală îi devine aproape neplăcută. Amândoi au dreptate. Ce lipsea era un spațiu în care corpul lui să se odihnească fără ca al ei să fie abandonat.

Soluția lor a fost surprinzător de simplă: el a rămas aproape, a mângâiat-o, a ținut-o în brațe, în timp ce ea și-a continuat singură stimularea, sau cu ajutorul mâinii lui, fără presiunea ca el să fie „din nou pregătit”. Pentru ea a contat prezența, nu performanța. Pentru el a contat că nu i se cerea ceva ce corpul nu putea da.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: în intimitatea ta, cine decide când s-a terminat? Corpul, obiceiul sau o regulă pe care nu ați formulat-o niciodată cu voce tare?

Ce poate face cuplul, concret

Primul pas este informația împărtășită: amândoi trebuie să știe că perioada refractară a lui și posibila continuare a ei sunt normale. Al doilea pas este o conversație, în afara patului, despre ce își dorește fiecare după primul orgasm al femeii și după ejacularea bărbatului. Al treilea pas este flexibilitatea ordinii: multe cupluri descoperă că plăcerea femeii are mai mult spațiu dacă ejacularea lui nu este momentul central al întâlnirii.

Nu există o rețetă unică. Unele femei preferă să aibă mai multe orgasme înainte de penetrare, altele după, altele deloc în aceeași seară. Important este ca aceste alegeri să fie făcute în doi, din curiozitate, nu din obligație. Despre redefinirea finalului actului sexual vorbim pe larg în capitolul următor.