Capitolul 108: Terapia focalizată pe emoții: siguranța care eliberează plăcerea

Multe cupluri vin în terapie cu o plângere sexuală: nu mai fac dragoste, unul vrea mai mult decât celălalt, ea nu mai ajunge la orgasm. După câteva ședințe, devine clar că problema nu începe în dormitor. Începe în bucătărie, în ceartă, în tăcerea de după ceartă, în senzația că celălalt nu mai e acolo. Terapia focalizată pe emoții, dezvoltată de Sue Johnson, pornește exact de aici: sexualitatea înflorește când cuplul se simte în siguranță unul cu celălalt. Capitolul acesta explică ideile acestei terapii și felul în care siguranța emoțională poate deschide drumul spre o plăcere mai profundă.

Atașamentul la vârsta adultă

Sue Johnson a pornit de la teoria atașamentului, formulată de John Bowlby pentru relația dintre copil și părinte. Ideea ei a fost că și adulții au nevoie de o figură de atașament: cineva la care să se întoarcă în fața pericolului, cineva care să răspundă când îl cheamă. În cuplu, partenerul devine această figură.

Întrebarea fundamentală, spune Johnson, e simplă: „Ești acolo pentru mine?” Când răspunsul e da, cuplul se simte în siguranță. Când răspunsul e incert, apar frica, protestul, retragerea. Am discutat rădăcinile acestor tipare în capitolul despre atașament și siguranță.

Dansul negativ

Johnson descrie cuplurile în conflict ca fiind prinse într-un „dans” care se repetă. Cel mai frecvent e cel în care unul urmărește, critică, cere, iar celălalt se retrage, tace, se apără. Cu cât unul urmărește mai tare, cu atât celălalt se retrage mai mult. Amândoi se simt singuri.

Dansul acesta ajunge inevitabil în dormitor. Partenerul care se retrage emoțional se retrage adesea și fizic. Cel care urmărește poate transforma sexul într-o dovadă că mai e iubit. Sau, invers, femeia care se simte neascultată poate refuza intimitatea ca formă de protest tăcut.

Trei feluri de sex

Johnson descrie trei tipuri de sexualitate în cuplu. Primul e sexul sigilat, centrat pe performanță și senzație, în care partenerii rămân separați emoțional. Al doilea e sexul liniștitor, folosit mai ales pentru a calma anxietatea de atașament: „Dacă facem dragoste, înseamnă că mă iubești”. Al treilea e sexul sincronizat, în care siguranța emoțională, tandrețea și erotismul se întâlnesc.

Sexul sincronizat e cel care permite abandonul. Și abandonul, cum am văzut în capitolul despre control și abandon, e esențial pentru orgasm, cu atât mai mult pentru orgasmele în serie.

Cum lucrează terapia

Terapia focalizată pe emoții are trei etape. În prima, cuplul învață să-și vadă dansul negativ și să-l numească drept dușman comun, nu pe partener. În a doua, partenerii își exprimă emoțiile profunde: frica de a fi abandonat, rușinea de a nu fi destul, nevoia de apropiere. Momentele în care un partener se deschide și celălalt răspunde cu căldură sunt numite „momente de legătură”. În a treia etapă, cuplul consolidează noile tipare.

Johnson și Dino Zuccarini au descris cum această terapie poate integra explicit sexualitatea. Pe măsură ce siguranța crește, partenerii pot vorbi mai deschis despre dorințe, temeri și preferințe sexuale.

Eficiența

Terapia focalizată pe emoții e una dintre cele mai studiate forme de terapie de cuplu. Studiile arată rate bune de ameliorare a relației și efecte care se mențin în timp. Rezultatele privind sexualitatea sunt mai puțin numeroase, dar promițătoare: cuplurile care își recâștigă siguranța descriu adesea și o intimitate fizică mai bună.

Siguranța și erosul

Există o tensiune interesantă între ideile lui Johnson și cele ale lui Esther Perel, despre care vom vorbi într-un capitol viitor. Perel subliniază că dorința are nevoie de distanță și noutate. Johnson subliniază că are nevoie de siguranță. Cred că ambele au dreptate, în proporții diferite pentru fiecare cuplu. Siguranța e fundația, iar pe această fundație se poate construi jocul, explorarea și noutatea.

Ce pot face cuplurile acasă

Johnson a scris o carte pentru public, „Ține-mă strâns”, cu șapte conversații pentru cupluri. Câteva idei pot fi încercate de oricine: recunoașterea dansului negativ în momentul în care începe, oprirea lui cu o frază simplă ca „Iar am intrat în dansul nostru”, vorbitul despre emoția de sub furie și răspunsul cu căldură când celălalt se deschide.

În dormitor, aceeași siguranță se construiește prin gesturi mici: întrebarea „Cum ești?”, privirea în ochi, tandrețea de după, despre care am vorbit în capitolul despre momentul de după.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm un cuplu căsătorit de doisprezece ani. Ea critică, el tace. În dormitor, nu au mai făcut dragoste de opt luni. Ea spune că el nu o mai dorește. El spune că nu știe niciodată când va fi certat. În terapie, descoperă dansul lor și emoțiile de sub el: ea se simte singură, el se simte mereu insuficient.

Într-o ședință, el spune cu voce joasă: „Mi-e frică să te ating, pentru că mi-e frică să nu greșesc din nou”. Ea plânge și îl ia de mână. Câteva săptămâni mai târziu, povestesc despre o seară în care au râs, s-au atins fără grabă și ea a avut, pentru prima dată după ani, mai multe orgasme. „Nu am făcut nimic nou”, spune ea. „Doar că, de data asta, eram amândoi acolo”.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: în momentele grele, simți că partenerul tău e acolo pentru tine? Și cum crezi că se vede răspunsul la această întrebare în intimitatea voastră?

Întrebări frecvente despre terapia focalizată pe emoții

Ce este terapia focalizată pe emoții?
O formă de terapie de cuplu dezvoltată de Sue Johnson, bazată pe teoria atașamentului, care ajută partenerii să-și refacă siguranța emoțională.

Cum influențează atașamentul sexualitatea?
Când partenerii se simt în siguranță, pot fi mai deschiși, mai jucăuși și mai liberi în intimitate. Nesiguranța poate duce la retragere sau la sex folosit pentru liniștire.

Ajută terapia de cuplu la problemele sexuale?
Adesea da, mai ales când dificultățile sexuale sunt legate de conflicte, distanță emoțională sau tipare repetitive de urmărire și retragere.