Capitolul 106: Terapia cognitiv-comportamentală pentru plăcere: gândurile care blochează și gândurile care deschid

Cu acest capitol începe o parte nouă a cărții, dedicată psihoterapiei. Până acum am vorbit despre ce se întâmplă în corp, în cuplu și în cultură. De aici înainte vom vorbi despre felul în care diferitele școli de psihoterapie lucrează cu plăcerea. Încep cu terapia cognitiv-comportamentală, cea mai studiată formă de psihoterapie în disfuncțiile sexuale. Ideea ei centrală e simplă și puternică: nu doar ce se întâmplă în pat ne influențează plăcerea, ci și ce ne spunem în minte despre ce se întâmplă. Un gând poate stinge excitația în câteva secunde. Alt gând o poate redeschide.

Triunghiul gând, emoție, corp

Terapia cognitiv-comportamentală pornește de la legătura dintre gânduri, emoții și reacții corporale. În sexualitate, legătura e foarte directă. Gândul „Durează prea mult, el se plictisește” produce anxietate. Anxietatea activează sistemul de alarmă. Sistemul de alarmă inhibă excitația. Excitația scade, iar gândul pare confirmat: „Vezi, nu pot”.

Cercul acesta se repetă și devine automat. Multe femei nici nu-și mai observă gândurile. Simt doar că, la un moment dat, „se oprește ceva”. Primul pas al terapiei e să facă vizibile aceste gânduri automate.

Credințele disfuncționale despre sex

Pedro Nobre și José Pinto-Gouveia, cercetători portughezi, au studiat credințele care fac oamenii vulnerabili la disfuncții sexuale. La femei, au identificat câteva teme frecvente: conservatorismul sexual, credința că dorința feminină e un păcat, credința că sexul e în primul rând pentru plăcerea bărbatului, preocuparea excesivă pentru imaginea corporală și credința că, odată cu vârsta, plăcerea dispare.

Aceste credințe nu apar în timpul sexului ca idei clare. Funcționează ca niște filtre prin care femeia își interpretează experiențele. Credința „Plăcerea mea nu e la fel de importantă” poate face ca o femeie să nu ceară niciodată ce îi trebuie pentru orgasm, iar lipsa orgasmului îi confirmă credința.

Restructurarea cognitivă

Odată identificate, gândurile pot fi examinate. Terapeutul nu spune „Gândul tău e greșit”, ci întreabă: „Ce dovezi ai pentru asta? Ce i-ai spune unei prietene care ar gândi la fel? Există o altă explicație?” Gândul „El se plictisește” poate deveni, după verificare, „El mi-a spus de multe ori că îi place să mă vadă cum mă bucur”.

Scopul nu e gândirea pozitivă forțată, ci gândirea realistă și blândă. În capitolul despre anxietatea de performanță la femei am descris cum orgasmul devine o sarcină. Restructurarea cognitivă transformă sarcina înapoi în experiență.

Partea comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală nu lucrează doar cu gândurile. Ea propune și exerciții concrete, făcute acasă, între ședințe. Cele mai cunoscute sunt programele de masturbare dirijată, dezvoltate de Julia Heiman și Joseph LoPiccolo pentru femeile care nu au avut niciodată orgasm. Programul pornește de la explorarea vizuală și tactilă a corpului și continuă, treptat, spre stimulare și orgasm.

Alte exerciții includ expunerea treptată la situații evitate, exercițiile de comunicare în cuplu și, foarte des, exercițiile de sensate focus, preluate din programul Masters și Johnson.

Eficiența

Terapia cognitiv-comportamentală are una dintre cele mai solide baze de dovezi în tratamentul dificultăților orgasmice la femei. Programele de masturbare dirijată au rate mari de succes pentru femeile cu anorgasmie primară, adică pentru cele care nu au avut niciodată orgasm. Marita McCabe a arătat, într-un program de terapie cognitiv-comportamentală pentru persoane cu disfuncții sexuale, îmbunătățiri semnificative ale funcționării sexuale și ale satisfacției.

Pentru dificultățile mai complexe, legate de relație sau de traume, terapia cognitiv-comportamentală e adesea combinată cu alte abordări, despre care vom vorbi în capitolele următoare.

Aplicarea la multiorgasm

Pentru femeile care au deja orgasme, dar nu în serie, terapia cognitiv-comportamentală poate lucra cu gândurile care apar după primul vârf: „Gata, s-a terminat”, „Ar fi lacom să vreau mai mult”, „El a obosit, trebuie să ne oprim”. Am vorbit despre aceste gânduri în capitolul despre permisiunea interioară. Restructurate, ele pot deveni: „Corpul meu poate continua dacă îi dau timp”, „Plăcerea mea are dreptul să dureze”.

Limitele abordării

Terapia cognitiv-comportamentală e structurată și eficientă, dar nu e potrivită pentru oricine. Unele persoane o simt prea tehnică, prea concentrată pe exerciții. Altele au nevoie mai întâi de un spațiu pentru emoții, pentru istorie, pentru relație. Un terapeut bun adaptează metoda la persoană, nu persoana la metodă.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de 33 de ani care are orgasme ușor singură, dar aproape niciodată cu partenerul. În ședințe, ține un jurnal al gândurilor din timpul intimității. Descoperă un gând care revine constant: „Trebuie să termin repede, nu e frumos să-l țin atâta”.

Lucrăm cu acest gând: de unde vine, ce dovezi are, ce spune partenerul despre asta. Ea îl întreabă direct, iar el răspunde surprins că i-ar plăcea ca intimitatea să dureze mai mult. După câteva săptămâni, spune: „Gândul încă vine. Dar acum îl recunosc și îi spun: nu e adevărat. Și corpul meu ascultă”.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: ce gând îți trece prin minte chiar înainte ca excitația să scadă? Și de unde crezi că l-ai învățat?

Întrebări frecvente despre terapia cognitiv-comportamentală sexuală

Ce este terapia cognitiv-comportamentală în sexualitate?
O formă de psihoterapie care lucrează cu gândurile, emoțiile și comportamentele care influențează dorința, excitația și orgasmul, folosind atât discuții, cât și exerciții practice.

Funcționează terapia cognitiv-comportamentală pentru lipsa orgasmului?
Da. Programele de masturbare dirijată și restructurarea cognitivă au rezultate bune, mai ales la femeile care nu au avut niciodată orgasm.

Ce sunt credințele sexuale disfuncționale?
Convingeri rigide despre sex, ca ideea că plăcerea femeii e mai puțin importantă sau că dorința dispare cu vârsta, care pot bloca excitația și orgasmul.