Capitolul 102: Plăcerea femeii în cultura românească: ce am moștenit și ce putem schimba

Fiecare cultură are o istorie a plăcerii, chiar dacă nu o scrie în manuale. În România, această istorie e marcată de câteva decenii în care sexualitatea femeii a fost legată mai mult de frică decât de bucurie. Mamele și bunicile noastre au trăit o intimitate umbrită de teama sarcinii, de lipsa contracepției și de tăcere. Multe dintre mesajele lor au ajuns la noi fără să fie rostite direct. Capitolul acesta privește moștenirea culturală a plăcerii feminine în România, cu respect pentru femeile care au trăit-o, și se întreabă ce putem păstra și ce putem lăsa în urmă.

Anii fricii

În 1966, Decretul 770 a interzis avortul la cerere în România, iar contracepția modernă a devenit aproape imposibil de obținut. Antropologa Gail Kligman a documentat consecințele acestei politici în cartea ei despre controlul reproducerii în România lui Ceaușescu. Mii de femei au murit din cauza avorturilor clandestine. Multe altele au trăit ani de zile cu teama permanentă de o sarcină nedorită.

Teama aceasta a intrat în pat. Psihologa Adriana Băban, care a studiat sexualitatea femeilor românești după 1989, a descris cum multe dintre ele asociau sexul nu cu plăcerea, ci cu anxietatea. Fiecare întâlnire intimă putea însemna o sarcină, iar o sarcină putea însemna un avort riscant. În astfel de condiții, abandonul necesar orgasmului devenea aproape imposibil.

Coitusul întrerupt și grăbirea plăcerii

În lipsa contracepției, metoda cea mai răspândită era întreruperea actului sexual. Pentru femei, consecințele erau duble: pe de o parte, teama că partenerul nu se va retrage la timp; pe de altă parte, un scenariu sexual centrat pe controlul ejaculării bărbatului, în care plăcerea femeii trecea pe ultimul loc. Atenția amândurora era la momentul retragerii, nu la plăcerea ei.

Multe femei din acea generație au învățat, astfel, că sexul e ceva care trebuie terminat repede și în siguranță, nu ceva de savurat. Ideea unor orgasme multiple ar fi sunat, pentru multe dintre ele, ca o fantezie de neatins.

Tăcerea transmisă

Mesajele despre sexualitate nu se transmit doar prin cuvinte. Se transmit prin ce nu se spune. Multe femei de astăzi povestesc că în familia lor nu s-a vorbit niciodată despre menstruație, despre plăcere sau despre contracepție. Prima informație a venit de la colege, din reviste sau, mai târziu, de pe internet.

Tăcerea creează rușine. Ce nu poate fi numit devine ascuns, iar ce e ascuns pare murdar. În capitolul despre rușine am arătat cum teama de a fi „prea mult” blochează plăcerea. În cultura noastră, această teamă are adesea rădăcini în generații întregi de femei care au învățat să nu vorbească despre dorință.

Mesajele despre femeia „cuminte”

Cultura tradițională românească a valorizat femeia muncitoare, devotată familiei, rușinoasă. Dorința feminină exprimată deschis era asociată cu imoralitatea. Expresii populare despre femeile „ușoare” au funcționat ca mecanisme de control social. Multe femei au învățat să-și ascundă plăcerea, chiar și în fața propriului soț, ca să nu pară „altfel”.

Rezultatul e un paradox pe care îl întâlnesc des în cabinet: femei moderne, educate, independente profesional, care în intimitate se simt încă legate de aceste mesaje vechi. Pot negocia un contract, dar nu pot spune partenerului ce le place.

Ce s-a schimbat

După 1989, contracepția a devenit accesibilă, avortul a fost legalizat, iar informația despre sexualitate a început să circule. Noile generații au acces la educație, la resurse online, la terapeuți și la conversații deschise. Multe tinere vorbesc despre plăcere cu o libertate de neimaginat pentru bunicile lor.

Totuși, schimbarea nu e uniformă. Educația sexuală în școli rămâne un subiect controversat. Pornografia, despre care am vorbit în capitolul dedicat, a devenit pentru mulți tineri principala sursă de „educație”, cu toate distorsiunile ei. Iar mesajele vechi coexistă cu cele noi, uneori în aceeași persoană.

Ce putem păstra

Nu tot ce am moștenit e de aruncat. Cultura noastră are o tradiție a căldurii, a familiei, a fidelității și a grijii. Valorile acestea pot susține o intimitate profundă. Problema nu a fost niciodată căldura, ci frica și tăcerea care au însoțit-o.

Conversația dintre generații

Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le văd în ultimii ani sunt conversațiile dintre mame și fiice despre sexualitate. Unele mame care nu au primit nicio informație decid să le ofere fiicelor ce nu au avut. Altele află de la fiicele lor lucruri noi despre propriul corp. Aceste conversații vindecă, în ambele direcții.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de 45 de ani care vine la consiliere pentru că nu a avut niciodată un orgasm cu partenerul. Povestește despre mama ei, care i-a spus o singură dată, la 14 ani, că „bărbații vor doar un lucru” și că „o fată cuminte nu se uită la asta”. Abia în terapie își dă seama cât de mult a influențat-o această frază.

Explorează istoria mamei, înțelege teama ei din anii ’80 și o iartă. Apoi își permite să-și descopere corpul. După un an, îi spune terapeutului: „Am avut ce mama n-a avut niciodată. Și, cumva, simt că am trăit-o și pentru ea”.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: ce ai învățat despre plăcere de la femeile din familia ta? Și ce ai vrea să transmiți mai departe, diferit?

Întrebări frecvente despre sexualitatea femeii în România

Cum a influențat Decretul 770 sexualitatea femeilor din România?
Interzicerea avortului și lipsa contracepției au legat sexualitatea de teama sarcinii, iar multe femei au trăit intimitatea cu anxietate, nu cu plăcere.

De ce le e greu multor femei din România să vorbească despre plăcere?
Pentru că în multe familii sexualitatea a fost înconjurată de tăcere și rușine, iar mesajele despre femeia „cuminte” au descurajat exprimarea dorinței.

Se schimbă sexualitatea noilor generații?
Da. Accesul la contracepție, informație și terapie a adus mai multă libertate, deși mesajele vechi coexistă cu cele noi și educația sexuală rămâne o problemă.