Capitolul 101: Credința religioasă și plăcerea: vinovăție, sacralitate și împăcare

Pentru mulți oameni, credința e una dintre cele mai importante surse de sens din viață. Pentru unii dintre ei, e și una dintre cele mai mari surse de tensiune în dormitor. Mesajele primite în copilărie despre trup, păcat și puritate pot rămâne active zeci de ani, chiar în căsnicia binecuvântată de aceeași biserică. Capitolul acesta nu judecă nicio credință și nu propune nimănui să renunțe la ea. Încearcă să înțeleagă cum se leagă religiozitatea de plăcere, de ce unele femei credincioase trăiesc o sexualitate împlinită, iar altele una blocată de vinovăție, și cum se poate ajunge la împăcare.

Ce arată cercetările

Studiile despre religiozitate și sexualitate arată un tablou nuanțat. Religiozitatea mai ridicată e asociată, în medie, cu atitudini sexuale mai conservatoare și cu o vârstă mai târzie a primului contact sexual. Dar legătura cu plăcerea nu e directă. Ceea ce pare să conteze cel mai mult e vinovăția sexuală.

Jane Woo, Lori Brotto și colegii lor au studiat femei tinere din Canada și au găsit că religiozitatea era asociată cu dorință sexuală mai scăzută, dar această legătură trecea prin vinovăția sexuală. Cu alte cuvinte, nu credința în sine scădea dorința, ci sentimentul de vină asociat sexualității. Femeile religioase fără vinovăție sexuală puternică nu aveau, în medie, dorință mai mică.

Religiozitate și spiritualitate

Cercetătorii fac o distincție utilă între religiozitate, adică participarea la ritualuri și adeziunea la reguli, și spiritualitate, adică trăirea personală a legăturii cu sacrul. Tierney Ahrold, Cindy Meston și colegii lor au arătat că cele două au efecte diferite asupra atitudinilor sexuale. Spiritualitatea personală nu e asociată automat cu restricție, iar uneori e asociată cu o trăire mai profundă a intimității.

Multe cupluri credincioase descriu sexualitatea ca pe o formă de comuniune, o experiență aproape sacră. Pentru ele, credința nu e un obstacol, ci un cadru care dă sens plăcerii.

Mesajele din copilărie

În capitolul despre educația restrictivă am vorbit despre mesajele pe care le purtăm în pat. În educația religioasă rigidă, aceste mesaje pot fi deosebit de puternice: trupul ca sursă de ispită, dorința ca slăbiciune, plăcerea ca ceva ce trebuie ținut sub control. Fetele primesc adesea mesaje mai dure decât băieții, legate de rușine, modestie și puritate.

Problema apare la căsătorie. Peste noapte, ceea ce era păcat devine permis, chiar dorit. Dar sistemul nervos nu funcționează cu întrerupătoare. Anii de asociere între sexualitate și vină nu dispar odată cu inelul. Multe femei descriu o excitație care se stinge brusc, un gând de rușine în mijlocul plăcerii sau imposibilitatea de a se lăsa în voia orgasmului.

Vinovăția în corp

Vinovăția sexuală nu e doar un gând. Ea activează sistemul de alarmă, crește tensiunea musculară și mută atenția din senzații în judecată. E exact opusul stării necesare pentru orgasm, mai ales pentru orgasmele multiple, care cer abandon și continuitate. Am descris această dinamică în capitolul despre control și abandon.

Uneori, vinovăția apare chiar după orgasm, ca un val de rușine. Unele femei spun că, după cea mai intensă plăcere, simt nevoia să se roage sau să se spele. Aceste reacții merită înțelese cu blândețe, nu ridiculizate.

Ce spun tradițiile despre plăcerea în căsnicie

E util de știut că multe tradiții religioase au o perspectivă mai deschisă asupra plăcerii conjugale decât cea transmisă în educația populară. Cântarea Cântărilor, din Biblie, e un poem erotic de o mare frumusețe. Multe texte creștine, iudaice și islamice vorbesc despre datoria soților de a se bucura unul de altul. Pentru unele femei credincioase, descoperirea acestor texte e eliberatoare: plăcerea lor nu e împotriva credinței, ci poate fi parte din ea.

Rolul terapeutului

Un terapeut care lucrează cu persoane religioase are o responsabilitate dublă: să respecte credința clientului și să nu-și impună propriile valori, fie ele religioase sau seculare. Scopul nu e ca persoana să-și abandoneze credința, ci să-și găsească un mod de a o trăi în care corpul și plăcerea au loc.

Uneori, ajută colaborarea cu un preot sau un îndrumător spiritual deschis, cu acordul persoanei. Alteori, ajută reinterpretarea mesajelor primite în copilărie, separând ce ține de credință de ce ține de frica sau rigiditatea celor care au transmis-o.

Cuplurile cu credințe diferite

O situație frecventă e cea în care un partener e mult mai religios decât celălalt. Diferențele pot apărea în ce practici sunt considerate acceptabile, în contracepție, în frecvență sau în felul în care se vorbește despre sex. Aceste diferențe nu se rezolvă prin convingerea celuilalt, ci prin respect, negociere și căutarea zonelor comune, care sunt de obicei mai largi decât par.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de 31 de ani, crescută într-o familie foarte religioasă, căsătorită de cinci ani. Își iubește soțul și își dorește intimitatea, dar în momentul în care excitația crește, apare un gând: „Nu e bine ce fac”. Orgasmul vine rar și, după el, plânge fără să știe de ce.

În consiliere, explorează mesajele primite de la mama ei și de la școala duminicală. Citește Cântarea Cântărilor cu alți ochi și vorbește cu un preot care îi spune că bucuria în căsnicie e o binecuvântare. După câteva luni, spune: „Mi-am dat voie să cred că Dumnezeu nu se uită urât la mine când sunt fericită cu soțul meu. De atunci, plăcerea nu mai e un păcat. E un dar”.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: ce mesaje despre trup și plăcere ai primit în copilărie? Și câte dintre ele mai crezi cu adevărat astăzi?

Întrebări frecvente despre religia și sexualitatea

Scade credința religioasă plăcerea sexuală?
Nu în mod direct. Studiile arată că vinovăția sexuală, nu credința în sine, e asociată cu dorință și plăcere mai scăzute.

De ce simt vinovăție după sex deși sunt căsătorită?
Pentru că asocierile dintre sexualitate și păcat, învățate în copilărie, nu dispar odată cu căsătoria. Ele pot fi înțelese și transformate în timp, adesea cu sprijin terapeutic.

Trebuie să renunț la credință ca să am o viață sexuală împlinită?
Nu. Multe persoane credincioase trăiesc o sexualitate împlinită. Terapia urmărește împăcarea credinței cu plăcerea, nu abandonarea credinței.