Capitolul 1: Ce este multiorgasmul: definiție de lucru în sexologie

Multiorgasmul înseamnă capacitatea unei femei de a trăi două sau mai multe orgasme distincte în cadrul aceleiași experiențe sexuale, fără să coboare complet în faza de rezoluție între ele. Sună simplu, aproape tehnic. În cabinet însă, cuvântul vine încărcat cu speranțe, comparații și uneori cu rușine. De aceea, înainte de orice tehnică, merită să știm exact despre ce vorbim, ce spune sexologia și ce rămâne încă deschis.

O definiție de lucru, nu o etichetă

În sexologie folosim expresia „definiție de lucru” atunci când avem nevoie de un instrument clar pentru observație și terapie, chiar dacă fenomenul este mai bogat decât orice formulare. Pentru multiorgasm, definiția de lucru are trei elemente. Primul: orgasmele sunt mai multe, cel puțin două. Al doilea: fiecare poate fi recunoscut ca orgasm de sine stătător, cu vârf de plăcere și, de regulă, cu contracții ritmice ale musculaturii pelvine. Al treilea: între ele, excitația nu se stinge până la nivelul de repaus, ci rămâne la un nivel ridicat, de unde poate urca din nou.

Acest al treilea element este cel care separă multiorgasmul de simpla succesiune a mai multor episoade sexuale într-o zi. O femeie care are un orgasm dimineața și altul seara nu este, prin acest fapt, multiorgasmică. Vorbim despre un singur arc al excitației, în care corpul rămâne „pe platou” și poate atinge vârful de mai multe ori.

Ce au observat Masters și Johnson

Primele descrieri sistematice vin din laboratorul lui William Masters și al Virginiei Johnson, care și-au publicat observațiile în 1966, în Human Sexual Response. Ei au propus modelul în patru faze: excitație, platou, orgasm și rezoluție. Tot ei au remarcat o diferență importantă între sexe: în timp ce bărbatul trece de regulă printr-o perioadă refractară după ejaculare, multe femei pot reveni la orgasm dacă stimularea eficientă continuă și dacă nu intervine o inhibiție psihologică.

Concluzia lor a fost formulată ca potențial, nu ca normă. Capacitatea fiziologică există la multe femei, dar asta nu înseamnă că toate o trăiesc sau că toate și-o doresc. Diferența dintre „poate” și „trebuie” va reveni în aproape fiecare capitol al acestei cărți, de la dezbaterea despre trăsătură și abilitate învățată până la miturile din partea a noua.

Cât de frecvent este, de fapt

Cifrele variază mult, iar variația ne învață ceva. În 1953, echipa lui Alfred Kinsey raporta, în Sexual Behavior in the Human Female, că aproximativ 14% dintre femeile intervievate aveau în mod obișnuit orgasme multiple. Studii ulterioare, realizate pe eșantioane diferite și cu întrebări formulate diferit, au raportat procente mai mari, uneori aproape de jumătate dintre participante, de pildă în cercetarea lui Darling, Davidson și Jennings din 1991, pe un eșantion de asistente medicale americane.

De ce atâta diferență? Pentru că depinde ce întrebăm: „ați avut vreodată” sau „aveți de obicei”, în masturbare sau în cuplu, cu ce tip de stimulare. Depinde și cine răspunde: femeile care acceptă să participe la studii despre sexualitate nu sunt neapărat reprezentative. Despre aceste dificultăți metodologice vorbim pe larg în capitolul despre frecvența în populația generală.

Ce intră și ce nu intră în definiție

Literatura științifică nu are o singură definiție a orgasmului, darămite a multiorgasmului. Kenneth Mah și Yitzchak Binik au trecut în revistă, în 2001, zeci de definiții propuse de-a lungul timpului și au arătat că ele se împart între accentul pe corp, accentul pe trăirea subiectivă și combinații ale celor două. Cindy Meston și colegii săi au propus în 2004 o sinteză folosită des: orgasmul ca vârf tranzitoriu și variabil de plăcere intensă, însoțit de o stare modificată de conștiință și, de obicei, de contracții involuntare ale musculaturii pelvine.

Pornind de aici, intră în definiția multiorgasmului mai multe vârfuri clare, apropiate în timp, pe fondul unei excitații menținute. Nu intră automat orgasmul prelungit, în care un singur vârf se întinde mult, și nici „valurile” de plăcere care nu ating pragul orgasmic. Aceste nuanțe sunt importante și le tratăm separat, în capitolul 2 și în capitolul 3.

O vinietă clinică, cu titlu ilustrativ

Să ne imaginăm o femeie de treizeci și opt de ani care vine la consultație cu o singură întrebare: „Sunt normală dacă am un singur orgasm?”. A citit undeva că „femeile pot avea orgasme multiple” și a tradus fraza ca pe o acuzație. Nu se plânge de lipsa plăcerii; se plânge de sentimentul că pierde ceva ce alte femei au.

Primul pas al lucrului cu ea nu este o tehnică, ci o definiție. Când află că multiorgasmul este o posibilitate fiziologică, nu un standard, tensiunea scade vizibil. Abia apoi putem discuta dacă își dorește să exploreze, de ce, și cu ce ritm. Uneori răspunsul este „da, din curiozitate”. Alteori este „nu, mi-e bine așa”. Ambele răspunsuri sunt sănătoase.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Te întreb și pe tine: când te-ai gândit ultima dată la orgasm, te-ai gândit la plăcere sau la un număr? Și dacă ar dispărea orice comparație, ce ai vrea cu adevărat să descoperi despre propriul corp?

De ce contează definiția pentru cuplu

Într-un cuplu heterosexual, definiția multiorgasmului are consecințe concrete. Dacă partenerul crede că sexul se încheie odată cu ejacularea lui, potențialul de a continua rămâne neexplorat. Dacă femeia crede că un al doilea orgasm ar fi „prea mult”, se va opri ea însăși. Dacă amândoi cred că multiorgasmul este măsura iubirii, vor transforma patul într-un examen.

O definiție clară mută discuția de pe „câte” pe „ce ne place și ce vrem să încercăm”. Ea permite o conversație fără reproșuri, în care fiecare își asumă partea lui. Iar pentru cei care vor să înțeleagă mai bine baza fiziologică a orgasmului în general, recomand și primul capitol din Cartea X, despre anatomia clitorisului, precum și reflecția despre legătura dintre sex și stabilitatea cuplului.

Ce s-ar schimba în intimitatea voastră dacă ați renunța, amândoi, la ideea că sexul are un „final obligatoriu”?

Trei confuzii frecvente pe care le întâlnesc

Prima confuzie este între multiorgasm și intensitate. Unele femei au un singur orgasm, dar foarte intens și lung, și se întreabă dacă nu cumva „ar trebui” să-l împartă în mai multe. Intensitatea și numărul sunt dimensiuni diferite ale plăcerii. Una nu o înlocuiește pe cealaltă și niciuna nu e superioară.

A doua confuzie este între multiorgasm și durata actului sexual. Un act lung nu produce automat mai multe orgasme, iar un act scurt nu le exclude. Contează calitatea stimulării, starea de relaxare și permisiunea interioară de a continua după primul vârf. Despre rolul real al timpului vom discuta în partea dedicată cuplului heterosexual.

A treia confuzie este între multiorgasm și sensibilitatea care apare după primul orgasm. Multe femei descriu clitorisul ca fiind „prea sensibil” în secundele de după vârf și opresc totul, convinse că limita a fost atinsă. De multe ori nu este o limită, ci un moment de tranziție, care cere o altă atingere, mai indirectă sau mai lentă. Nu este însă o regulă universală, iar disconfortul real trebuie respectat.

Cum vom folosi definiția în această carte

Cartea de față este organizată în zece părți. Prima, din care face parte capitolul de față, clarifică termenii: diferența dintre orgasmul multiplu și cel prelungit, felul în care se numără orgasmele, tipurile de multiorgasm. Urmează bazele anatomice și fiziologice, particularitățile cuplului heterosexual, psihologia, dezvoltarea abilității, tehnicile în cuplu, contextele de viață, dificultățile, miturile și, la final, cercetarea și perspectivele.

Definiția de lucru ne va servi ca reper comun. De fiecare dată când vom discuta o tehnică sau o dificultate, ne vom întoarce la ea: vorbim despre orgasme distincte, pe fondul unei excitații menținute, trăite de o femeie care își dorește acest lucru pentru ea însăși. Fără ultima condiție, orice tehnică riscă să devină o formă subtilă de presiune.