Între lege și loialitate: dilemele ofițerilor care descoperă ilegalități în propria instituție

Psiholog Radu Leca îți propune următorul articol: Între lege și loialitate: dilemele ofițerilor care descoperă ilegalități în propria instituție.

Avertizarea de integritate, cunoscută și sub numele englezesc de whistleblowing, pune ofițerul de informații în fața uneia dintre cele mai grele dileme morale posibile. Ce faci când descoperi că propria instituție, căreia i-ai jurat loialitate, încalcă legea? Raportezi, riscând cariera, relațiile cu colegii și, uneori, siguranța personală? Taci, trăind cu conștiința încărcată? Pleci? Fiecare variantă are un preț. Iar în lumea informațiilor, unde secretul e regula și loialitatea e valoarea supremă, dilema e și mai acută. Articolul explorează psihologia acestei situații, costurile fiecărei alegeri și ce protecții există pentru cei care aleg să vorbească.

Loialitate față de cine?

Loialitatea e una dintre valorile centrale ale serviciilor de informații. Dar loialitatea are mai multe obiecte posibile: față de colegi, față de șefi, față de instituție, față de constituție, față de cetățeni, față de propria conștiință. În mod normal, aceste loialități coincid. Când instituția încalcă legea, ele intră în conflict.

Ofițerul trebuie să aleagă căreia dintre loialități îi acordă prioritate. Nu există un răspuns ușor. Mulți ofițeri descriu această alegere ca pe cel mai greu moment al carierei lor.

Psihologia avertizării

Janet Near și Marcia Miceli au studiat avertizarea de integritate în organizații și au descris procesul prin care un angajat decide să raporteze o abatere. Decizia depinde de gravitatea abaterii, de certitudinea dovezilor, de percepția că raportarea va schimba ceva, de riscurile personale și de existența unor canale sigure.

Cercetările lor arată că mulți angajați care observă abateri nu raportează, din teama de represalii sau din convingerea că nu se va schimba nimic. Cei care raportează o fac, de obicei, mai întâi intern.

Costurile tăcerii

Tăcerea nu e lipsită de costuri. Ofițerul care știe de o ilegalitate și tace poate trăi vinovăție, rușine, anxietate. Poate simți că a devenit complice. Brett Litz și colegii lui au descris rana morală produsă de neprevenirea unor acte care încalcă valorile morale. Tăcerea poate produce o astfel de rană.

Costurile vorbirii

Nici vorbirea nu e lipsită de costuri. Cercetările despre avertizorii de integritate arată că mulți dintre ei suferă represalii: izolare socială la locul de muncă, blocarea carierei, transferuri, uneori concedieri sau proceduri legale. Mulți raportează stres intens, anxietate, depresie și probleme familiale. Unii descriu sentimentul de a fi trădați de instituția pe care au încercat să o protejeze.

În lumea informațiilor, riscurile sunt amplificate de secret: dezvăluirea neautorizată a informațiilor clasificate e o infracțiune, chiar și atunci când scopul e expunerea unei ilegalități.

Trădarea instituțională

Carly Smith și Jennifer Freyd au descris trădarea instituțională: suferința produsă când o instituție de care depinzi nu te protejează sau te pedepsește pentru că ai făcut ce trebuia. Avertizorii care sunt tratați ostil trăiesc adesea o astfel de trădare, cu efecte psihologice profunde.

Canalele legitime

În multe democrații, există canale legale pentru raportarea abaterilor din serviciile de informații: inspectorate generale, comisii parlamentare de control, autorități independente. Folosirea acestor canale protejează atât informațiile clasificate, cât și ofițerul. Înainte de orice decizie, ofițerul poate cere consiliere juridică specializată despre drepturile și obligațiile lui.

Sprijinul psihologic

Ofițerul aflat în această dilemă are nevoie de sprijin psihologic, indiferent de alegerea pe care o face. Terapia îl poate ajuta să-și clarifice valorile, să gestioneze anxietatea, să facă față eventualelor represalii și să-și păstreze echilibrul familial. E important ca terapeutul să fie independent de instituție.

Rolul instituțiilor

Instituțiile sănătoase încurajează raportarea internă a abaterilor și protejează pe cei care raportează. Ele înțeleg că un angajat care semnalează o problemă e un aliat, nu un trădător. Elizabeth Morrison și Frances Milliken au arătat că organizațiile în care angajații se tem să vorbească suferă de „tăcere organizațională”, cu efecte grave asupra performanței și a integrității.

Conștiința ca formă de loialitate

Mulți avertizori de integritate descriu decizia lor nu ca pe o trădare, ci ca pe cea mai înaltă formă de loialitate: față de valorile pe care instituția ar trebui să le apere. Această perspectivă îi ajută să-și păstreze demnitatea chiar și în fața represaliilor.

Un exemplu ilustrativ

Să ne imaginăm o ofițeră care, în timpul unei analize, descoperă că anumite operațiuni de supraveghere au fost făcute fără autorizațiile legale. Le semnalează discret superiorului direct. Acesta îi spune să „nu-și facă probleme”. Ea nu poate dormi. Se întreabă dacă a înțeles greșit, dacă exagerează, dacă merită să riște tot.

Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-te

Cere, în afara instituției, o consultație juridică și află că există un canal legal de raportare către un organism de control. Înainte de a decide, vorbește cu un psiholog independent, care o ajută să-și clarifice valorile și temerile. Decide să raporteze pe canalul legal. Urmează luni grele: unii colegi se distanțează, alții o susțin discret. Ancheta confirmă abaterile, iar procedurile se schimbă. Ea spune mai târziu că perioada a fost una dintre cele mai grele din viața ei, dar că nu ar fi putut trăi cu tăcerea. „Am rămas loială jurământului, nu oamenilor care l-au încălcat.”

Familia avertizorului

Familia unui ofițer care trece printr-o astfel de experiență trăiește și ea stresul: incertitudinea financiară, tensiunea, uneori izolarea socială. Partenerul are nevoie să fie informat, în limitele posibile, și sprijinit. Decizia de a raporta e mai ușor de purtat când familia o înțelege și o susține.

Întrebări frecvente despre avertizarea de integritate

Ce este avertizarea de integritate?

Este raportarea, de către un angajat, a unor abateri, ilegalități sau abuzuri din propria organizație, prin canale interne sau externe.

Ce dileme trăiește un ofițer care descoperă ilegalități?

Conflictul între loialitatea față de colegi, instituție, lege și propria conștiință, precum și teama de represalii și de consecințele legale.

Ce costuri psihologice are tăcerea?

Vinovăție, rușine, anxietate și, uneori, rană morală, prin sentimentul de a fi devenit complice.

Ce costuri are raportarea?

Represalii, izolare, blocarea carierei, stres intens, anxietate și sentimentul de trădare instituțională.

Ce canale există pentru raportarea abaterilor în serviciile de informații?

În multe democrații există inspectorate generale, comisii parlamentare de control și autorități independente. Consilierea juridică specializată e recomandată înainte de orice decizie.

Dacă te regăsești în acest articol, poți cere sprijin confidențial la Cabinetul Psihologic București. Citește și: A minți în slujba adevărului: disonanța dintre deontologia profesională și viața morală personală.

Surse verificate

1. Near, J. P., & Miceli, M. P. (1985). Organizational dissidence: The case of whistle-blowing. Journal of Business Ethics, 4(1), 1–16.
2. Smith, C. P., & Freyd, J. J. (2014). Institutional betrayal. American Psychologist, 69(6), 575–587.
3. Morrison, E. W., & Milliken, F. J. (2000). Organizational silence: A barrier to change and development in a pluralistic world. Academy of Management Review, 25(4), 706–725.

Psiholog Radu Leca · 0754.999.444 · Toate articolele din categoria Intelligence