Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (129)
Anxietatea, dușmanul din propriul meu piept — Când trecutul vine fără să fie chemat
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Ce a însemnat pentru dumneavoastră procesul de terapie de cuplu și cum v-a schimbat perspectiva asupra relației?
Răspuns: Terapia a fost salvarea mea. La început, am mers singură, pentru că el refuza. Terapeutul m-a ajutat să înțeleg că nu sunt nebună, că reacțiile mele sunt normale, că nu sunt defectă. Apoi, când el a acceptat să vină, terapia de cuplu a devenit spațiul nostru de siguranță. Era singurul loc unde puteam vorbi fără să ne atacăm, unde puteam plânge fără rușine, unde puteam fi vulnerabili. Terapeutul nu a luat parti, ci ne-a ajutat să vedem dinamica. Ne-a arătat cum dependența lui afecta relația, cum reacțiile mele alimentau sau nu ciclul. A fost ca și cum cineva ne-ar fi dat o hartă printr-o pădure întunecată.
Întrebare: Ce schimbări ați observat în comportamentul partenerului în dormitor, odată cu escaladarea vizitelor la cazinou?
Răspuns: Schimbările în dormitor au fost devastatoare. De la un bărbat pasional și atent, el a devenit rece și distant. Nu mai exista preludiu, nu mai exista atingere exploratoare. Sexul devenise un act rapid, funcțional, aproape ca o descărcare de tensiune, nu ca o conectare. Mâinile lui, care odinioară mă făceau să tremur de plăcere, acum erau reci și tremurânde. Uneori simțeam miros de tutun și băutură pe pielea lui, amintindu-mi unde fusese. Patul nostru, care fusese un sanctuar, devenise un câmp de luptă emoțională.
Întrebare: Ce strategii ați încercat inițial pentru a rezolva problema, înainte de a apela la terapie?
Răspuns: Am încercat să neg problema. Am spus că e doar o fază, că toată lumea joacă, că nu e chiar atât de grav. Am mințit familia, am mințit prietenii, m-am mințit pe mine. Am crezut că dacă nu vorbesc despre asta, va dispărea. Dar negarea e ca un cancer – crește în tăcere. În dormitor, negarea se manifesta prin sex mecanic. Făceam dragoste ca și cum totul era bine, ca și cum nu exista nicio problemă. Dar corpul meu știa adevărul. Orgasmul devenise imposibil, iar plăcerea, o amintire. Negarea nu funcționează când corpul tău strigă adevărul.
Întrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Da, am simțit că sunt în competiție, și am pierdut războiul înainte să încep. Cazinoul îi oferea ceva ce eu nu puteam: iluzia controlului, promisiunea bogăției, adrenalina riscului. Eu îi ofeream iubire, stabilitate, intimitate – dar toate acestea păleau în comparație. În pat, simțeam că sunt o consolare, nu o alegere. Când mă atingea, simțeam că o face mecanic, din obligație, nu din dorință. Cazinoul îi furase nu doar banii, ci și capacitatea de a mă dori. Eram o amintire palidă a ceea ce fusese odată pasiunea noastră.
Întrebare: Ce sfaturi ați oferi altor cupluri care se confruntă cu o situație similară?
Răspuns: Aș sfătui să nu se compare cu alții. Fiecare cuplu e diferit, fiecare dependență e diferită. Aș sfătui să nu asculte pe cei care spun ‘lasă-l’ sau ‘e vina ta’. Nimeni nu știe ce trăiești decât tu. Aș sfătui să găsească un terapeut bun, care să înțeleagă atât dependența, cât și dinamica de cuplu. Aș sfătui să fie răbdători – vindecarea nu e liniară, sunt și recăderi. Aș sfătui să sărbătorească progresele mici. Aș sfătui să nu uite de intimitate – chiar și când pare imposibil, contactul fizic contează. Și aș sfătui să nu renunțe la ei înșiși. Sunteți mai puternici decât credeți.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: A existat vreun moment de cotitură care v-a determinat să căutați ajutor specializat în sexterapie?
Răspuns: Momentul de cotitură a fost când am găsit biletul de pariu care ne-ar fi putut costa casa. Am stat în baie și am plâns ore în șir. Nu pentru bani, ci pentru noi. Am realizat că dacă continui așa, nu voi mai avea nimic – nici casă, nici relație, nici pe mine. Am decis că ori se schimbă, ori plec. I-am spus asta. A fost cea mai grea conversație din viața mea. Dar a fost și cea mai necesară. A fost momentul în care am ales mine în locul relației toxice. Și, paradoxal, această alegere a salvat relația.
Întrebare: Ce efect a avut dependența asupra imaginii de sine și a stimei dumneavoastră, atât în afara, cât și în interiorul dormitorului?
Răspuns: Imaginea mea de sine a fost distrusă. Mă vedeam în oglindă și nu mai recunoșteam femeia de acolo. Eram palidă, cu cearcăne, cu o privire tristă. Nu mai aveam grijă de mine, nu mai făceam sport, nu mai ieșeam cu prietenele. Eram obsedată de problema lui, de problemele noastre. În dormitor, această distrugere a imaginii de sine era și mai evidentă. Nu mă mai simțeam sexy, nu mă mai simțeam feminină, nu mă mai simțeam vie. Eram o umbră a femeii care fusesem. Terapia m-a ajutat să-mi redescopăr valoarea, să-mi redescopăr frumusețea, să-mi redescopăr dorința.
Întrebare: Cum a început să se manifeste dependența de jocuri de noroc în cuplul dumneavoastră și cum a influențat aceasta viața intimă?
Răspuns: Prima dată când am realizat că avem o problemă a fost când am găsit un bilet de pariu în buzunarul lui de la sacou. Nu banii m-au deranjat, ci faptul că ascundea asta. În dormitor, impactul a fost imediat: dorința lui a scăzut dramatic. Nu mai iniția contactul intim, iar când o făceam noi, era evident că nu e acolo cu mine. Orgasmul devenise un act mecanic, nu o împărtășire. Simțeam că fac dragoste cu o fantomă, cu cineva care era fizic prezent, dar emoțional la kilometri distanță, la o masă de blackjack.
Întrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Libidoul meu a scăzut dramatic. Nu era doar oboseală sau stres, era ceva mai profund. Corpul meu refuza să răspundă. Nu mai puteam să mă excit, nu mai puteam să am orgasm. Mâinile lui, care odinioară îmi provocau fiori, acum îmi provocau anxietate. Îmi aminteam unde fusese, ce făcuse, cât pierduse. Nu puteam să opresc gândurile. Sexul devenise un act mecanic, pe care îl făceam din obligație, nu din dorință. Am început să evit situațiile care ar putea duce la intimitate. Mă culcam mai devreme, mă prefăceam că dorm. Dorința mea dispăruse, înlocuită de un gol amar.
Întrebare: Cum ați reușit să mențineți o fațadă de normalitate în fața copiilor, prietenilor și familiei extinse?
Răspuns: Am devenit expertă în minciuni albe. ‘Totul e bine’, ‘Suntem fericiți’, ‘El doar are un hobby’. Spuneam aceste lucruri cu un zâmbet pe care îl exersasem în oglindă. Dar ochii mei trădau totul. Prietenele mele apropiate știau că ceva nu e în regulă, dar nu știau ce. Nu puteam să spun. Rușinea era prea mare. În dormitor, singurătatea era și mai profundă pentru că nimeni nu știa. Eram prinsă într-o închisoare de tăcere, iar cheia era la mine, dar nu puteam s-o folosesc. Terapia a fost cheia care a deschis ușa.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
