Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (109)
Limitele, scutul copiilor noștri — Când am ales demnitatea în locul fricii
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: A existat vreun moment de cotitură care v-a determinat să căutați ajutor specializat în sexterapie?
Răspuns: Momentul de cotitură a fost când am ajuns la spital cu atac de panică. Corpul meu a spus stop înainte ca mintea mea să fie pregătită. Stresul cronic, insomnia, anxietatea – toate s-au acumulat într-o criză. Stând pe patul de spital, am realizat că mă distrug pentru a salva o relație care nu mai exista. Am decis că merită mai mult. Merit să fiu sănătoasă, merit să fiu fericită, merit să fiu iubită. Am sunat un terapeut din spital. A fost primul pas spre libertate. Nu am știut atunci că acel telefon îmi va schimba viața.
Întrebare: Cât de mult a afectat situația financiară a familiei dinamica sexuală și emoțională dintre dumneavoastră?
Răspuns: Impactul financiar a fost catastrofal și s-a infiltrat în fiecare colț al relației noastre, inclusiv în dormitor. Când am descoperit datoriile, am intrat în panică. Nu mai puteam să mă relaxez, nu mai puteam să fiu prezentă în pat. Mintea mea era ocupată cu facturi neplătite, cu amenințări de la creditori, cu grija pentru viitorul copiilor. Sexul devenea imposibil când simțeam că facem dragoste pe un pat de datorii. Fiecare atingere era umbrită de anxietatea financiară. Nu mai puteam să mă bucur de plăcere când știam că următoarea factură nu e plătită.
Întrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Am simțit adesea că sunt în competiție directă cu cazinoul, și, de cele mai multe ori, pierdeam. Cazinoul îi oferea adrenalina pe care eu nu o mai puteam. Mese verzi, luminile, sunetele, promisiunea câștigului – toate acestea erau mai excitante decât viața noastră domestică. Încercam să fiu mai interesantă, mai atrăgătoare, mai pasională, dar simțeam că nu pot concura cu drogul acela. În pat, simțeam că sunt a doua opțiune, un refugiu plictisitor după o seară de adrenalină. Era umilitor să simt că o masă de poker îmi fură bărbatul.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Reconstruirea încrederii a fost cel mai greu lucru. Nu e ca și cum poți spune ‘te iert’ și totul revine la normal. Încrederea se reconstruiește prin fapte, nu prin vorbe. El a trebuit să fie transparent, să-mi arate conturile, să-mi spună unde merge, să nu mai mintă. În dormitor, această transparență s-a tradus prin prezență reală. A trebuit să fie acolo, cu totul, nu doar fizic. A trebuit să-mi arate, prin atingere, prin privire, prin cuvinte, că sunt importantă. A fost un proces lent, dureros, dar necesar.
Întrebare: Cum descrieți starea de spirit din dormitor în perioada de vârf a dependenței?
Răspuns: Era un deșert emoțional. Patul era mare, dar distanța dintre noi era și mai mare. Uneori mă trezeam și nu știam dacă e acasă sau nu. Când era, simțeam prezența lui ca pe o povară. Când nu era, simțeam absența ca pe o rană deschisă. Nu mai exista varianta bună. Sexul era inexistent sau mecanic. Nu mai existau îmbrățișări de noapte, nu mai existau șoapte, nu mai exista acea intimitate tăcută care ne lega. Dormitorul reflecta starea sufletului nostru – gol, rece, abandonat.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Ce sfaturi ați oferi altor cupluri care se confruntă cu o situație similară?
Răspuns: Aș sfătui să nu se compare cu alții. Fiecare cuplu e diferit, fiecare dependență e diferită. Aș sfătui să nu asculte pe cei care spun ‘lasă-l’ sau ‘e vina ta’. Nimeni nu știe ce trăiești decât tu. Aș sfătui să găsească un terapeut bun, care să înțeleagă atât dependența, cât și dinamica de cuplu. Aș sfătui să fie răbdători – vindecarea nu e liniară, sunt și recăderi. Aș sfătui să sărbătorească progresele mici. Aș sfătui să nu uite de intimitate – chiar și când pare imposibil, contactul fizic contează. Și aș sfătui să nu renunțe la ei înșiși. Sunteți mai puternici decât credeți.
Întrebare: Ce rol a jucat rușinea și stigmatul social în decizia de a căuta ajutor sexterapeutic?
Răspuns: Rușinea m-a făcut să mă simt defectă. Mă întrebam ce e în neregulă cu mine de nu pot să-l fac să se oprească. Mă întrebam de ce nu sunt suficient de bună, de atrăgătoare, de interesantă. Această rușine interioară s-a extins și în dormitor. Nu mai puteam să mă simt sexy, nu mai puteam să mă simt dorită. Eram prea ocupată să mă simt rușinată de situația noastră. Când am ajuns în terapie, am realizat că rușinea nu era a mea – era a situației, a bolii lui. Acesta a fost primul pas spre eliberare.
Întrebare: Cum a evoluat comunicarea în cuplu pe măsură ce dependența de jocuri de noroc s-a agravat?
Răspuns: Comunicarea a devenit un câmp minat. Orice încercare de a discuta despre jocuri de noroc se transforma într-o ceartă. El se închidea, eu mă enervam, și ciclul se repeta. Am învățat să evit subiectul, să-mi înghit cuvintele, să trăiesc cu frica. Dar ceea ce nu vorbeam se acumula. În dormitor, această acumulare exploda sub formă de respingere. Nu mai puteam să mă deschid fizic când eram atât de închisă emoțional. Corpul meu reflecta tăcerea sufletului meu. Nu mai puteam face dragoste cu cineva cu care nu mai puteam vorbi.
Întrebare: Cum a început să se manifeste dependența de jocuri de noroc în cuplul dumneavoastră și cum a influențat aceasta viața intimă?
Răspuns: Dependența s-a instalat treptat, ca o ceață care acoperă peisajul fără să-ți dai seama. La început, câștigurile ocazionale îl făceau fericit și aducea acasă acel entuziasm pe care îl vedeam și în pat. Dar când a început să piardă constant, totul s-a schimbat. În dormitor, am observat că nu mai putea să se relaxeze, nu mai putea să fie prezent. Mâinile lui tremurau uneori, iar săruturile deveniseră mecanice, lipsite de pasiune. Era ca și cum trupul lui era acolo, dar mintea lui rula încontinuu strategii de joc. Am încercat să vorbesc despre asta, dar el se închidea imediat, iar noaptea devenea tot mai lungă și mai rece.
Întrebare: Cum ați perceput schimbările emoționale ale partenerului – iritabilitate, anxietate, depresie – și impactul lor asupra intimității?
Răspuns: Emoțional, era ca și cum trăiam cu un străin. Bărbatul pe care îl iubisem dispăruse, înlocuit de cineva irascibil, anxios, depresiv. Se enerva pentru nimicuri, era defensiv, evita orice conversație profundă. Depresia lui era palpabilă. Uneori stătea ore în șir pe canapea, privind la perete. Alteori era hiperactiv, plin de planuri nerealiste. Această instabilitate emoțională mă făcea să trăiesc în alertă constantă. Nu știam ce versiune a lui voi găsi acasă. În dormitor, această incertitudine era paralizantă. Nu puteam să mă deschid cuiva care nu știa nici el cine e.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
