Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (108)
Granițele, cadoul pe care mi-l fac — Când am învățat să plec din cameră
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Cum ați reușit să mențineți o fațadă de normalitate în fața copiilor, prietenilor și familiei extinse?
Răspuns: Fațada era epuizantă. La serviciu, zâmbeam, eram eficientă, eram profesionistă. Acasă, cădeam. Nu mai aveam energie să joc rolul soției fericite. Dar în fața familiei extinse, trebuia să fiu perfectă. La petreceri, inventam scuze pentru el. ‘E obosit’, ‘Are un proiect’, ‘Nu se simte bine’. Nimeni nu știa adevărul. Această dublă viață mă distrugea. În dormitor, fațada cădea. Nu mai puteam să pretind. Eram doar eu, cu durerea mea, cu singurătatea mea. Fațada era pentru alții; dormitorul era pentru adevăr.
Întrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Da, am simțit că sunt în competiție, și am pierdut războiul înainte să încep. Cazinoul îi oferea ceva ce eu nu puteam: iluzia controlului, promisiunea bogăției, adrenalina riscului. Eu îi ofeream iubire, stabilitate, intimitate – dar toate acestea păleau în comparație. În pat, simțeam că sunt o consolare, nu o alegere. Când mă atingea, simțeam că o face mecanic, din obligație, nu din dorință. Cazinoul îi furase nu doar banii, ci și capacitatea de a mă dori. Eram o amintire palidă a ceea ce fusese odată pasiunea noastră.
Întrebare: Cum a evoluat comunicarea în cuplu pe măsură ce dependența de jocuri de noroc s-a agravat?
Răspuns: Nu mai comunicam, doar supraviețuiam împreună. Conversațiile noastre se limitau la chestiuni practice – cine ia copiii, ce cumpărături facem, cât mai avem în cont. Nu mai existau conversații despre noi, despre vise, despre dorințe. Nu mai existau confesiuni la miezul nopții, nu mai exista acea intimitate verbală care ne lega. În pat, tăcerea era asurzitoare. Dormeam împreună, dar eram mai singuri ca niciodată. Nu mai știam ce simte el, nu mai știam dacă mă mai iubește. Comunicarea noastră devenise un monolog al tăcerii.
Întrebare: Ce rol a jucat rușinea și stigmatul social în decizia de a căuta ajutor sexterapeutic?
Răspuns: Stigmatul dependenței de jocuri de noroc e diferit de cel al alcoolului sau drogurilor. Oamenii nu înțeleg. Cred că e o problemă de voință, că ești prost sau lacom. Nu înțeleg că e o boală, că e o dependență reală, cu mecanisme neurologice. Am suferit în tăcere pentru că mi-era teamă de judecată. Mi-era teamă că prietenii îmi vor spune să plec, că familia îmi va spune că am greșit alegându-l. Această tăcere forțată a otrăvit și mai mult relația noastră. În dormitor, rușinea se manifesta prin evitare. Nu puteam să fiu vulnerabilă când eram atât de plină de rușine.
Întrebare: Cum arată acum relația dumneavoastră, după parcurgerea procesului terapeutic, și ce speranțe aveți pentru viitor?
Răspuns: Acum, privind înapoi, văd cât de departe am ajuns. De la disperare la speranță, de la tăcere la comunicare, de la respingere la intimitate. Relația noastră e acum una pe care o apreciez profund, pentru că știu ce a costat. În dormitor, am redescoperit magia. Nu e mereu foc de artificii, uneori e doar căldură, doar prezență, doar siguranță. Dar aceasta e magia adevărată. Speranța mea pentru viitor e simplă: să rămânem conectați, să rămânem onești, să rămânem noi. Și sper că prin povestea noastră, alții vor găsi curajul să caute ajutor.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Cum a început să se manifeste dependența de jocuri de noroc în cuplul dumneavoastră și cum a influențat aceasta viața intimă?
Răspuns: Prima dată când am realizat că avem o problemă a fost când am găsit un bilet de pariu în buzunarul lui de la sacou. Nu banii m-au deranjat, ci faptul că ascundea asta. În dormitor, impactul a fost imediat: dorința lui a scăzut dramatic. Nu mai iniția contactul intim, iar când o făceam noi, era evident că nu e acolo cu mine. Orgasmul devenise un act mecanic, nu o împărtășire. Simțeam că fac dragoste cu o fantomă, cu cineva care era fizic prezent, dar emoțional la kilometri distanță, la o masă de blackjack.
Întrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Am observat că și libidoul lui a scăzut. Dependența de jocuri de noroc afectează și funcția sexuală masculină. Stresul, anxietatea, depresia, toate acestea duc la disfuncție erectilă sau la scăderea dorinței. El evita intimitatea, nu doar pentru că era absent emoțional, ci și pentru că fizic nu mai putea. Acest lucru a adăugat o nouă dimensiune de suferință. Mă simțeam nedorită, iar el se simțea insuficient. Dormitorul devenise un loc al eșecurilor – eșec financiar, eșec emoțional, eșec sexual. Era un ciclu vicios din care nu vedeam ieșire.
Întrebare: Cât de mult a afectat situația financiară a familiei dinamica sexuală și emoțională dintre dumneavoastră?
Răspuns: Când contul bancar a ajuns în zona roșie, intimitatea a dispărut complet. Nu mai era vorba doar de lipsa dorinței, ci de supraviețuire. Eram prea obosită, prea speriată, prea furioasă pentru a mai putea simți ceva. El, la rândul lui, era copleșit de rușine și de anxietate, ceea ce îl făcea și mai inaccesibil. Dormitorul nostru devenise un loc de refugiu separat, nu unul de unire. Fiecare dormea pe partea lui, cu gânduri la bani, la datorii, la dezastru. Sexul era ultimul lucru la care ne gândeam, deși, paradoxal, era exact ceea ce ne-ar fi putut apropia.
Întrebare: Cum ați lucrat la reconstruirea încrederii și ce impact a avut aceasta asupra vieții sexuale?
Răspuns: Reconstruirea încrederii a însemnat să învăț să iert. Nu să uit, ci să eliberez. Am realizat că dacă stau cu resentimentele, nu pot să merg mai departe. Iertarea nu a fost pentru el, a fost pentru mine. A fost să nu mai port povara. În dormitor, iertarea s-a tradus prin deschidere. Am început să mă deschid din nou, să-mi las corpul să simtă, să-mi las inima să iubească. Nu a fost ușor. Au fost momente în care tresăream, momente în care mă încordam. Dar cu timpul, cu răbdare, cu terapie, încrederea a revenit. Nu e la fel ca înainte – e mai profundă, pentru că e construită pe adevăr, nu pe iluzie.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Încrederea s-a spart ca un geam, și odată spartă, nu mai poate fi la fel. Fiecare minciună, fiecare noapte nedormită, fiecare datorie ascunsă a adăugat o nouă crăpătură. În dormitor, încrederea e esențială. Trebuie să te poți lăsa vulnerabil, să te poți deschide. Eu nu mai puteam. Fiecare atingere era suspectă, fiecare sărut era condiționat. Mă întrebam: oare chiar mă dorește, sau vrea doar să mă liniștească? Oare chiar e aici, sau se gândește la joc? Încrederea sexuală necesită prezență, iar prezența lui era mereu îndoielnică.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
