Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (071)
Iertarea, cel mai greu pariu câștigat — Când am decis să-l iert încet
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Cum ați gestionat momentele în care partenerul prefera să stea la mese în loc să fie acasă cu dumneavoastră?
Răspuns: Stăteam noaptea și mă gândeam la ce face, la câți bani pierde, la ce promisiuni încalcă. Corpul meu era tensionat, mintea mea nu se oprea. Când venea acasă, eram deja în modul de supraviețuire. Nu mai puteam să trec de la anxietate la dorință. Sexul necesită relaxare, încredere, prezență – toate acestea îmi lipseseră. Uneori încercam să fiu înțelegătoare, să-l primesc cu căldură, dar simțeam cum mă încordez involuntar. Corpul meu știa adevărul pe care mintea mea încerca să-l nege. Nu mai puteam să fac dragoste cu un străin care îmi distrugea viața.
Întrebare: A existat vreun moment de cotitură care v-a determinat să căutați ajutor specializat în sexterapie?
Răspuns: Momentul de cotitură a fost când am găsit biletul de pariu care ne-ar fi putut costa casa. Am stat în baie și am plâns ore în șir. Nu pentru bani, ci pentru noi. Am realizat că dacă continui așa, nu voi mai avea nimic – nici casă, nici relație, nici pe mine. Am decis că ori se schimbă, ori plec. I-am spus asta. A fost cea mai grea conversație din viața mea. Dar a fost și cea mai necesară. A fost momentul în care am ales mine în locul relației toxice. Și, paradoxal, această alegere a salvat relația.
Întrebare: Ce a însemnat pentru dumneavoastră procesul de terapie de cuplu și cum v-a schimbat perspectiva asupra relației?
Răspuns: Terapia a schimbat perspectiva mea asupra iubirii. Am crezut că iubirea înseamnă să salvezi, să suferi, să sacrifici. Terapeutul m-a învățat că iubirea sănătoasă înseamnă respect, limite, autonomie. Am învățat că pot să-l iubesc fără să mă pierd. Am învățat că iubirea nu înseamnă să accept orice. În dormitor, această nouă perspectivă s-a tradus prin sex ca alegere, nu ca obligație. Am învățat să spun ce vreau, ce nu vreau, ce am nevoie. Am învățat că plăcerea mea contează. Terapia mi-a redat vocea și dorința.
Întrebare: Cât de mult a afectat situația financiară a familiei dinamica sexuală și emoțională dintre dumneavoastră?
Răspuns: Situația financiară a creat un zid invizibil între noi. El era stresat, eu eram furioasă, iar dormitorul devenise locul unde aceste emoții se ciocneau. Nu mai puteam să fiu vulnerabilă, să mă las atinsă, când simțeam că el ne-a furat viitorul. Fiecare leu pierdut la cazinou era un leu luat din securitatea familiei noastre. Această furie, deși nespusă, era prezentă în pat. Nu mai puteam să mă deschid, nu mai puteam să am orgasm. Corpul meu devenise un fort, iar plăcerea, un lux pe care nu ni-l mai puteam permite.
Întrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Da, am simțit că sunt în competiție, și am pierdut războiul înainte să încep. Cazinoul îi oferea ceva ce eu nu puteam: iluzia controlului, promisiunea bogăției, adrenalina riscului. Eu îi ofeream iubire, stabilitate, intimitate – dar toate acestea păleau în comparație. În pat, simțeam că sunt o consolare, nu o alegere. Când mă atingea, simțeam că o face mecanic, din obligație, nu din dorință. Cazinoul îi furase nu doar banii, ci și capacitatea de a mă dori. Eram o amintire palidă a ceea ce fusese odată pasiunea noastră.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Cum ați perceput schimbările emoționale ale partenerului – iritabilitate, anxietate, depresie – și impactul lor asupra intimității?
Răspuns: Anxietatea lui era contagioasă. Când pierdea, era nervos, agitat, imposibil de abordat. Când câștiga, era euforic, irațional, plin de planuri mărețe. Ambele stări erau toxice pentru relația noastră. Eu trăiam pe un roller coaster emoțional, fără să fiu cerută. Stresul cronic afecta și viața mea sexuală. Nu mai puteam să trec de la anxietate la relaxare. Corpul meu era permanent tensionat. Am dezvoltat chiar și probleme fizice – insomnie, dureri de cap, tulburări digestive. Terapeutul mi-a explicat că toate acestea sunt manifestări ale stresului cronic. Corpul meu era un barometru al suferinței relației noastre.
Întrebare: Cum descrieți starea de spirit din dormitor în perioada de vârf a dependenței?
Răspuns: Starea din dormitor era de război rece. Nu mai existau explozii, pentru că nu mai exista energie pentru explozii. Existau doar manevre strategice – cine se culcă primul, cine se trezește ultimul, cine evită contactul. Sexul devenise o negociere, nu o dorință. Uneori făceam dragoste din vinovăție, alteori din obligație, niciodată din pasiune. Dormitorul nostru devenise un teatru al absurdului, unde jucam rolul unui cuplu fericit, dar eram doar doi străini care împărțeau un pat. Era cel mai singur loc din lume.
Întrebare: Ce efect a avut dependența asupra imaginii de sine și a stimei dumneavoastră, atât în afara, cât și în interiorul dormitorului?
Răspuns: Imaginea mea de sine a fost distrusă. Mă vedeam în oglindă și nu mai recunoșteam femeia de acolo. Eram palidă, cu cearcăne, cu o privire tristă. Nu mai aveam grijă de mine, nu mai făceam sport, nu mai ieșeam cu prietenele. Eram obsedată de problema lui, de problemele noastre. În dormitor, această distrugere a imaginii de sine era și mai evidentă. Nu mă mai simțeam sexy, nu mă mai simțeam feminină, nu mă mai simțeam vie. Eram o umbră a femeii care fusesem. Terapia m-a ajutat să-mi redescopăr valoarea, să-mi redescopăr frumusețea, să-mi redescopăr dorința.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Încrederea s-a spart ca un geam, și odată spartă, nu mai poate fi la fel. Fiecare minciună, fiecare noapte nedormită, fiecare datorie ascunsă a adăugat o nouă crăpătură. În dormitor, încrederea e esențială. Trebuie să te poți lăsa vulnerabil, să te poți deschide. Eu nu mai puteam. Fiecare atingere era suspectă, fiecare sărut era condiționat. Mă întrebam: oare chiar mă dorește, sau vrea doar să mă liniștească? Oare chiar e aici, sau se gândește la joc? Încrederea sexuală necesită prezență, iar prezența lui era mereu îndoielnică.
Întrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Am observat că și libidoul lui a scăzut. Dependența de jocuri de noroc afectează și funcția sexuală masculină. Stresul, anxietatea, depresia, toate acestea duc la disfuncție erectilă sau la scăderea dorinței. El evita intimitatea, nu doar pentru că era absent emoțional, ci și pentru că fizic nu mai putea. Acest lucru a adăugat o nouă dimensiune de suferință. Mă simțeam nedorită, iar el se simțea insuficient. Dormitorul devenise un loc al eșecurilor – eșec financiar, eșec emoțional, eșec sexual. Era un ciclu vicios din care nu vedeam ieșire.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
