Interviu sexterapie Radu Leca, probleme de intimitate în cazino (055)
Familia, o echipă cu un trădător — Când copilul găsește biletul de pariu
Un interviu autentic despre cum dependența de jocuri de noroc distruge intimitatea de cuplu, despre suferința tăcută, despre drumul spre vindecare și redescoperirea dorinței. Povestea unei femei care a ales să lupte pentru iubirea ei, împreună cu terapeutul de cuplu Radu Leca.
Întrebare: Cât de mult a afectat situația financiară a familiei dinamica sexuală și emoțională dintre dumneavoastră?
Răspuns: Impactul financiar a fost catastrofal și s-a infiltrat în fiecare colț al relației noastre, inclusiv în dormitor. Când am descoperit datoriile, am intrat în panică. Nu mai puteam să mă relaxez, nu mai puteam să fiu prezentă în pat. Mintea mea era ocupată cu facturi neplătite, cu amenințări de la creditori, cu grija pentru viitorul copiilor. Sexul devenea imposibil când simțeam că facem dragoste pe un pat de datorii. Fiecare atingere era umbrită de anxietatea financiară. Nu mai puteam să mă bucur de plăcere când știam că următoarea factură nu e plătită.
Întrebare: Cum a influențat dependența încrederea în relație și cum s-a reflectat aceasta în viața sexuală?
Răspuns: Încrederea s-a spart ca un geam, și odată spartă, nu mai poate fi la fel. Fiecare minciună, fiecare noapte nedormită, fiecare datorie ascunsă a adăugat o nouă crăpătură. În dormitor, încrederea e esențială. Trebuie să te poți lăsa vulnerabil, să te poți deschide. Eu nu mai puteam. Fiecare atingere era suspectă, fiecare sărut era condiționat. Mă întrebam: oare chiar mă dorește, sau vrea doar să mă liniștească? Oare chiar e aici, sau se gândește la joc? Încrederea sexuală necesită prezență, iar prezența lui era mereu îndoielnică.
Întrebare: Ați simțit vreodată că sunteți în competiție cu cazinoul pentru atenția și afecțiunea partenerului?
Răspuns: Am simțit adesea că sunt în competiție directă cu cazinoul, și, de cele mai multe ori, pierdeam. Cazinoul îi oferea adrenalina pe care eu nu o mai puteam. Mese verzi, luminile, sunetele, promisiunea câștigului – toate acestea erau mai excitante decât viața noastră domestică. Încercam să fiu mai interesantă, mai atrăgătoare, mai pasională, dar simțeam că nu pot concura cu drogul acela. În pat, simțeam că sunt a doua opțiune, un refugiu plictisitor după o seară de adrenalină. Era umilitor să simt că o masă de poker îmi fură bărbatul.
Întrebare: Cum ați reușit să mențineți o fațadă de normalitate în fața copiilor, prietenilor și familiei extinse?
Răspuns: Fațada era epuizantă. La serviciu, zâmbeam, eram eficientă, eram profesionistă. Acasă, cădeam. Nu mai aveam energie să joc rolul soției fericite. Dar în fața familiei extinse, trebuia să fiu perfectă. La petreceri, inventam scuze pentru el. ‘E obosit’, ‘Are un proiect’, ‘Nu se simte bine’. Nimeni nu știa adevărul. Această dublă viață mă distrugea. În dormitor, fațada cădea. Nu mai puteam să pretind. Eram doar eu, cu durerea mea, cu singurătatea mea. Fațada era pentru alții; dormitorul era pentru adevăr.
Întrebare: Cum ați lucrat la reconstruirea încrederii și ce impact a avut aceasta asupra vieții sexuale?
Răspuns: Reconstruirea încrederii a însemnat să învăț să iert. Nu să uit, ci să eliberez. Am realizat că dacă stau cu resentimentele, nu pot să merg mai departe. Iertarea nu a fost pentru el, a fost pentru mine. A fost să nu mai port povara. În dormitor, iertarea s-a tradus prin deschidere. Am început să mă deschid din nou, să-mi las corpul să simtă, să-mi las inima să iubească. Nu a fost ușor. Au fost momente în care tresăream, momente în care mă încordam. Dar cu timpul, cu răbdare, cu terapie, încrederea a revenit. Nu e la fel ca înainte – e mai profundă, pentru că e construită pe adevăr, nu pe iluzie.
Cabinet Psihologic BucureștiEvaluare, consiliere și sprijin cu psihologul Radu LecaProgramează-teÎntrebare: Ați observat modificări ale libidoului, ale dorinței sexuale sau ale capacității de a vă bucura de intimitate?
Răspuns: Dorința sexuală e legată de siguranță emoțională, iar siguranța mea dispăruse. Nu mai puteam să mă deschid fizic când eram constant în alertă. Corpul meu era într-o stare de fight-or-flight permanentă. Când el mă atingea, simțeam amenințare, nu plăcere. Acest lucru m-a speriat. M-am întrebat dacă nu cumva problema e la mine, dacă nu cumva am devenit frigidă. Terapeutul m-a ajutat să înțeleg că reacția mea era normală, că corpul meu își proteja. Dorința mea nu dispăruse, era doar ascunsă sub straturi de frică și dezamăgire.
Întrebare: Cum descrieți starea de spirit din dormitor în perioada de vârf a dependenței?
Răspuns: Era un deșert emoțional. Patul era mare, dar distanța dintre noi era și mai mare. Uneori mă trezeam și nu știam dacă e acasă sau nu. Când era, simțeam prezența lui ca pe o povară. Când nu era, simțeam absența ca pe o rană deschisă. Nu mai exista varianta bună. Sexul era inexistent sau mecanic. Nu mai existau îmbrățișări de noapte, nu mai existau șoapte, nu mai exista acea intimitate tăcută care ne lega. Dormitorul reflecta starea sufletului nostru – gol, rece, abandonat.
Întrebare: Ce rol a jucat rușinea și stigmatul social în decizia de a căuta ajutor sexterapeutic?
Răspuns: Stigmatul dependenței de jocuri de noroc e diferit de cel al alcoolului sau drogurilor. Oamenii nu înțeleg. Cred că e o problemă de voință, că ești prost sau lacom. Nu înțeleg că e o boală, că e o dependență reală, cu mecanisme neurologice. Am suferit în tăcere pentru că mi-era teamă de judecată. Mi-era teamă că prietenii îmi vor spune să plec, că familia îmi va spune că am greșit alegându-l. Această tăcere forțată a otrăvit și mai mult relația noastră. În dormitor, rușinea se manifesta prin evitare. Nu puteam să fiu vulnerabilă când eram atât de plină de rușine.
Întrebare: Ce efect a avut dependența asupra imaginii de sine și a stimei dumneavoastră, atât în afara, cât și în interiorul dormitorului?
Răspuns: Am pierdut contactul cu feminitatea mea. Eram atât de ocupată să fiu supraviețuitoare, să fiu gardian, să fiu mamă, că am uitat să fiu femeie. Nu mai purtam lenjerie frumoasă, nu mai făceam baie cu spumă, nu mai ascultam muzică care să mă facă să visez. Eram funcțională, nu senzuală. În dormitor, această pierdere era evidentă. Nu mai știam cum să seduc, nu mai știam cum să mă deschid, nu mai știam cum să primesc plăcere. Terapia m-a ajutat să-mi redescopăr senzualitatea, să-mi redescopăr trupul, să-mi redescopăr vocea.
Întrebare: Ce a însemnat pentru dumneavoastră procesul de terapie de cuplu și cum v-a schimbat perspectiva asupra relației?
Răspuns: Terapia a fost salvarea mea. La început, am mers singură, pentru că el refuza. Terapeutul m-a ajutat să înțeleg că nu sunt nebună, că reacțiile mele sunt normale, că nu sunt defectă. Apoi, când el a acceptat să vină, terapia de cuplu a devenit spațiul nostru de siguranță. Era singurul loc unde puteam vorbi fără să ne atacăm, unde puteam plânge fără rușine, unde puteam fi vulnerabili. Terapeutul nu a luat parti, ci ne-a ajutat să vedem dinamica. Ne-a arătat cum dependența lui afecta relația, cum reacțiile mele alimentau sau nu ciclul. A fost ca și cum cineva ne-ar fi dat o hartă printr-o pădure întunecată.
Acest interviu face parte din seria ‘Probleme de intimitate în cazino’ realizată de terapeutul de cuplu Radu Leca. Dacă te regăsești în această poveste, nu ezita să ceri ajutor. Dependența de jocuri de noroc este o boală, iar vindecarea este posibilă.
